Am și eu nevoie de niște păreri. Am 29 de ani și sunt într-o relație cu cineva de aproape 8 ani. Chestia e ca înainte de acesta relație, am fost cu cineva timp de un an. L-am iubit enorm și încă îl mai iubesc. Ne-am despărțit pentru ca asa a fost sa fie. Dar nu am reușit niciodată să-l uit. Iar el mi-a tot spus ca ii pare rău că nu am rămas împreună, ca m-a iubit dar a fost prost ca nu a luptat pentru noi. Etc. Eu știu ca el este Raul care îmi face bine și poate chiar dacă nu are multe de oferit (nu ma refer pe parte materiala) ma împlinește ca femeie și sunt fericita numai pentru ca sunt cu el ca îl vad și aud. Deci în momentul de fata"imi înșel" partenerul de viata. Pentru ca vb cu acest băiat pe Facebook și telefon. Cu actualul, cum am zis sunt de 8 ani. El într-un fel m-a salvat și mi-a fost alaturi când mi-a fost mai greu în viata. Ma sprijină și ma iubește enorm. Ne respectam reciproc și ne completam. Am trecut prin foarte multe împreună și bune și rele. Și îl iubesc enorm și pe el dar nu îmi explic acesta iubire dacă eu nu ma simt împlinită, nu îmi găsesc locul în acesta relație. Și sincer nu știu ce sa fac? Ce sa aleg? Sa merg înainte cu acesta relație care are la Baza: încredere, stabilitate, respect și iubire (chiar dacă din partea mea nu e acea iubire exploziva, dar este) sau sa aleg acesta dragoste, care a rezistat atator ani de despărțire și ma avânt în nebunia ce ma împlinește, ce ma face fericita ce îmi da viata sa trăiesc? Deci voi ce ați alege? Fericire sau stabilitate?

Eu l-as alege p-ala cu care am stat 8 ani, atat am citit inceputul putin si sfarsitul.

Dacă nu ai citit intrebarea, nu cred ca o ajuta prea mult răspunsul! pentru ca ar trebui sa explici alegerea raspunsului!

Nu am respect fata de o persoana care inseala, indiferent de motiv.

Eu cred ca ar trebui sa îți faci ordine în gânduri și sa pui în balanta cele 2 relații, sa nu te arunci cu capul ci sa te gândești ce ar putea sa îți aducă mai multe beneficii, relația stabila pe care o ai, sau aceea "nebunie" cum ii spui tu? Ai grija sa nu faci o alerge pe care ai putea-o regreta mai târziu. Succes!

Ai dreptate, nici eu nu sunt de acord cu înșelatul, dar din câte am înțeles, tipa zice ca nu si-a înșelat partenerul ci doar ca nu știe ce sa facă. Părerea mea ca dacă se despart, nu mai e înșelăciune... Bine acum eu nu știu ce fel de relații a avut ea cu a ii, doar ce am citit. Sincer nu mi-aș dori sa fiu în pielea ei. E cam rea situația!

Fericire. Stabilitate vei avea doar dupa ce mori.

E fix problema ei, pe mine personal nu ma intereseaza ce face. nu a ajuns ea sa ne transmita „ Fericire sau stabilitate " la 29 de ani nu mai este un copil, este o persoana destul de matura si trecuta prin viata, eu care sunt mai mic cu 13 ani decat ea, am ajuns sa-i dau sfaturi de viata.

Oamenii decenti nu lasa nimic neterminat.
9 ani intr-o relatie cu gandul la fostul, e similar cu inselatul zilnic. Esti o alta parașutică ingrozita de ideea singuratatii, care se arunca in organu' altuia imediat dupa despartire, si ii promite marea cu sarea, dar ea nici nu stie daca e pe bune despartirea de ăl'laltu'.
Indiferent cate raspunsuri incurajatoare o sa-ti dea alte panarămuțe cu istoric similar, adevarul e unul singur, si zice ca o sa fii cu gandu' la vecinul toata viata, indiferent cu care alegi sa stai.
Nu exista 'raul ce imi face bine', ci doar slabiciuni care apar in urma atasamentului. Daca iti folosesti logica, realizezi ca dragostea cu suferinta e bataie de joc, iar cand ajungi la din astea, e mai bine sa ramai o perioada solo, pana realizezi ce se intampla, si ce iti doresti.
Nu pot decat sa-ti doresc pe unu' care judeca si bate bine, ca sa deschizi putin ochii.

Întrebarea asta îmi face ceva probleme la stomac. Sau o fi doar greață, cine știe.
Relația ta are la baza doar stabilitate, nimic altceva. Dacă l-ai respecta, nu ai mai fi cu el, din moment ce simți ceva pentru altcineva. Și nici nu ai vorbi cu alt tip, pentru care simți ceva mai mult. Despre iubire nu e nevoie să zic.
E patetic cum poți sta 8 ani cu un om și în tot acest timp să iubești alt om.
Dacă ai puțin respect de sine, desparte-te de tipul cu care ești acum, nu cred că merită să-l minți și mai mult.

Și dacă e să îți răspund și la întrebare, aș alege să nu mai fiu laș și să fac ceea ce e clar că vreau să fac. Cum a zis și cineva mai sus, stabilitate ai după ce mori.

Nu e vorba de înșelat, chestia ca m-am despărțit pentru ca familiile nu ne acceptau pentru ca el este de atnie turca (născut și crescut în România) și de asta îmi spune ca a fost las ca nu a luptat pentru noi. De bătut n-ai tu grija, ca știu ce înseamnă bătaia. Știu ca nu e corect nici fata de ei și nici fata de mine ceea ce fac eu acum. Știu ca sunt o lasă și mi-e frica sa ma avânt mi-e frica sa nu pierd tot. Stima de si am pentru ca nu ma-a dus sa o fac cu unu și cu altul la tot coltul și chiar dacă nu îl iubesc pe actualul precum pe celalalt, nu am renunțat la el și nu îmi doresc sa ii fac rău prefer sa ma sacrific eu Stand lângă el. Și sa nu va gândiți ca vreo unu din ei îmi oferă bani și merg cumva după bani lor. Muncesc si nu îmi place sa fiu pe mana nimănui. Iar când spun "Raul care îmi face bine" pentru ca cu el nu am stabilitatea pe care o am cu actualul datorita familiilor

Nu e vorba de monotonie, din Contra, ne înțelegem foarte bine și în fiecare zi avem o grija sau ceva. Ne dorim foarte mult și un copil dar nu prea putem avea. Și tocmai asta ma leagă sa zic asa de el. Noi avem amândoi probleme de fertilitate și de 4 ani am încercat din răsputeri sa facem un copil dar nereușind deloc, ma gândesc ca poate e un semn. Pe celalalt nu am reușit măcar o clipa sa mi-l scot din minte de la începutul actualei relație și pana în ziua de azi. Tocmai de asta nu știu ce sa aleg acum. Mie foarte frica sa nu fac un pas greșit pe care să-l regret toată viata. Știu ca poate toti cei de aici, sunteți mai mici ca mine și totuși vam cerut un sfat. Pentru ca am simțit nevoia sa spun cuiva. Chiar sunt într-o situație disperata care m-a prins la mijloc. As alege acesta stabilitate pe care o am și familia pe care mi-am cladit-o in acești 8 ani, dar ma gândesc și la mine. Cat sa ma sacrific? Pana când sa ma consum singura gândindu-mă în fiacare clipa la celalalt și suferind pentru el. (chestia cu despărțirea a fost din cauza familiilor noastre noi nu ne-am certat sau ceva doar ca am fost prea lași sa luptam)

Tocmai asta e ca sunt o lasă, mi-e frica de ce o sa fie! Știu ca greșesc ceea ce fac, dar crede-mă ca nu îmi bat joc de persoana cu care sunt, chiar îl iubesc "ca om" pentru ca mi-a fost alături și am trecut prin multe împreună. Pentru mine e un chin care ma stinge zilnic puțin câte puțin sa stau cu el și sa ma gândesc la altcuiva. Nu îmi doresc asta. Dar mi-e frica sa renunț la tot și sa fac rău atator persoane dacă fac acest pas (actualul, mama și frații mei, plus ca voi fi judecata aspru pana când voi închide ochii definitiv de toată lumea)

Faptul ca pui mare pret pe fidelitatea trupeasca, nu te ajuta cu nimic. Cum spuneam, esti o tipa disperata dupa relatii, te intereseaza oficializarea lor (nu ma refer la nunta), vrei sa fii validata.
Explica-mi si mie cum s-a trezit dragostea asta cu fostul, dupa 9 ani... Unde a fost, tot acest timp?
Eu cand am iubit pe cineva, o cautam de nebun dupa 20 de minute... Ca sa bag spaima in ea
Am trait si eu povesti din astea, toate sunt creatiile unor persoane cu traume, ori care au facut exces de telenovele. Un om normal se uraste dupa ce a facut parte din asa ceva, si simte ca ar urina pe fata partenerului respectiv (fara tenta perverso-sexuala), nu ca si-ar foote jumatate din viata dupa fundul lui.
Relatiile sunt atasamentele alea voluntare, pline de tandrete, in urma carora te simti fericit.
Povestile astea cu 3 personaje pe care le creati voi, idioatelor, se numesc telenovele, iar voi iesiti intotdeauna naspa din ele.
Singura decizie omeneasca ar fi sa renunti la ambii, in rest ramai scufundata in propria prostie, indiferent ce relatie vei avea.

Draga mea, nu aince sfaturi să primeşti de la copiii ăştia care nu au avut relaţii de durată vreodată şi cred în "iubire ca in prima zi' pentru toată viaţa. Problema e următoarea: şi de renunţi la relaţia actuală, s-ar putea să fii nefericită în relaţia cu fostul, deşi acum ai impresia că doar el te-ar împlini. Realitatea e că toate relaţiile se răcesc după un timp şi pasiunea dispare. Personal consider că ai o relaţie foarte frumoasă cu actualul, ce multe şi-ar dori-o. Este strict alegerea ta dacă vrei să fugi după iluzia despărţirii, dar dacă faci asta, trebuie să îţi asumi şi o posibilă situaţie nefavorabilă. Tu ştii dacă merită.

) ma-i făcut sa rad... Telenovele, relații de 3? nimic din toate astea. Doar ca tot timpul l-am iubit și am suferit și m-am consumat zi de zi, picătură cu picătură din mine. cum am zis mai devreme. Avem etnii diferite și chiar religii diferite. Familia ne-a despărțit. Eu am acceptat ca proasta ce mi-au impus părinții mei la aceea vreme pentru ca nu aveam minte și nu ma gândeamla consecinte și plus ca eu eram "fata ascultătoare". Am fost constienta toată viata, ca greșesc, stand cu cineva pe care îl înșel cu gândul: zi de zi și clipa de clipa. Dar pentru ca el ma iubește atat de mult și într-o anumita măsură și eu îl iubesc. Juc ca as face orice sa nu ii fie lui rău. Nu am vrut sa ii fac rău, am zis ca, cu timpul voi reușii sa îl uit pe celalalt, mai ales dacă as fi avut un copil, nu ma mai gândeam la nimeni și nimic decât la copilul meu. Dar nu am reușit sa fiu mama. Poate e un semn, sau o pedeapsa. Am încercat cu tratamente, cu fiv și am încercat sa adopt. Nu am reușit nimic din toate astea. Și acum stau și ma gândesc la viata mea. Ca am 30 de ani și nu am realizat nimic. Fericita nu am fost, mama nu, aia nu aia nu... Înțelegi? Chestia e ca aici poți scrie câteva cuvinte nu îți poți etala toată viata ca să te faci înțeles

De inceput iti spun ca esti o profitoare si egoista. Ai profitat de actualul ca sa treci peste dureroasa despartire. Profiti acum ca fostul iti da fericire mai multa, te implineste. Dar la actualul te-ai gandit prin ce va trece, daca il parasesti? Da, daca nu v-ati intelege, as fi de acord. Dar ca sa-l lasi cu ochii in soare doar pentru fericirea ta, eu nu pot sa admit.
Fericirea poate fi trecatoare, a fi om poti fi toata viata sau nu. Dragostea se estompeaza, deoarece asa cum spunea cineva: "E treaba ta cum iti traiesti viata. Doar sa nu uiti. Inima si corpul ne sunt date doar odata. Si pana sa bagi de seama, inima ta e scursa de energie. Si in ceea ce priveste corpul tau vine o vreme cand nu se mai uita nimeni la el si nu se mai atinge nimeni de el."
Dragostea a rezistat atata timp, deoarece n-a fost "consumata", pe cand cu actualul, da.
In viata mai sunt si necastigatoare si mai facem compromisuri inclusiv cu noi insine. Poate peste cativa ani, daca te desparti de actualul si mergi la fostul, vei fi in aceiasi situatie si-ti vei cauta fericirea in alta parte.
Tu zici ca fostul nu a luptat pentru voi. Si crezi ca daca va mai fi vreo situatie dificila va lupta?
Da, nu l-ai inselat fizic "la colt", dar tot curvasaraie se numeste, desi este doar sentimentala.
As fi inteles daca o faceai dupa 1-2 ani, dar dupa opt ani sa te desparti doar ca sa-ti fie tie mai bine, consider ca este ceva urat, ca sa nu folosesc alte cuvinte.
Imi cer scuze ca am fost atat de dur, dar nu pot fi altfel cu cineva care se joaca asa cu sufletele si sentimentele oamenilor.

Mulțumesc! Sa știi ca pun în balanta toate astea și cred ca mai mult înclină stabilitatea și familia pe care mi-am cladit-o împreună cu actualul. O sa încerc sa iau o pauza ca să îmi fac oridine in gânduri ca să pot decide. Și da știu ca o posibila relație cu fostul ar putea sa îmi aducă mai mult rău decât bine. Și oricum, dacă decid sa renunț la relația asta de 8 ani, nu voi alerga imediat după nici-o alta relație. Ci voi alege libertatea pentru un timp foarte lung. Mulțumesc din nou pentru răspuns și implicare!

Te-ai consumat zi de zi, dar nu ai facut nimic, timp de 9 ani...
Tu nu il iubesti pe niciunul. Cum spuneam, vrei doar sa te tina unul bine, iar acum te-ai cam plictisit de actualul.
Nu ai cum sa fii o fata ok, daca la 30 de ani, inca nu poti lua decizii, si te multumesti cu ce se intampla.
Altele sunt mame serioase dupa 20 de ani, tu inca traiesti atractii adolescentine...
Nu ai principii.
Repet, singura alegere decenta ar fi despartirea de actualul, cu asumarea consecintelor. Nu ai nici o scuza ca profiti de dragostea actualului.

Hey, nu consider ca m-ai judecat aspru ci doar greșit! Asta e adevărul pe care îl spui tu. Și sa știi ca, Da. Ma compromit in fiacare zi, în fiacare Clipa și nu de 1-2 ani ci de 8. Nu sunt cu actualul ca și cu o manta de ploaie, nu l-am folosit. Am acceptat ceea ce mi-au impus părinții la acea vreme. Și faptul ca ma sprijinit și mi-a fost alături, asta ma face sa. Ma sacrific și sa stau lângă el și crede-mă ca îl iubesc mai mult decât pe oricine altcineva. Dar nu iubirea aia care nu îți dă voie sa respiri. Ci o iubire calma, liniștită care știu ca va dura toată viata. Doar ca acea iubire care îți taie respirația și te bucuri numai dacă știi ca e bine și când vorbești cu acea persoana sau o vezi întâmplător, te simți fericit! Și sa știi ca tot ce am discutat aici pe grup, deși poate toți de aici sunt copiii, fata de mine, m-au ajutat criticile voastre. În viata asta și nevoie și de critici! Doar ca eu nu am de la cine pentru ca situația asta nu o pot povestii nimănui și poate asta a fost motivul pentru care am postat. Deci va mulțumesc tuturor pentru criticile voastre!

Cum ai spus si tu.Trebuie sa calculezi bine ce vrei sa faci si sa nu te fraieresti.
Sa iti lasi barbatul cu care poate te-ai obisnuit, pe care il iubesti, langa care ai trait si dormit pentru o iluzie...
Eu sunt impartiala acum si asa as vrea sa raman doar vreau sa iti spun sa calculezi bine. Poti sa dai gresi daca alegi relatia aia dar la o adica poate daca nu va fi ala pana la urma va fi altul pentru ca posibil ca intre tine si actualul sa fi ramas doar obijnuinta.Nu zice nimeni ca nu va intelegeti sau ca nu tineti unul la altul dar nu mai aveti aceias pasiune si vorba aia "daca l-ai mai iubi nu ai mai cauta acum ceva la altul".

Foarte bine gândit. Același lucru as sfătui-o și eu. Sa aibe grija de ceea ce are de făcut sa nu ii para rău. Ca poate pierde ceva ce are și e frumos, pentru ceva ce crede ca își dorește dar nimic nu ii garantează ca ii va fi bine cu acel bărbat! Dar totuși cred ca nu e corect fata de nici unu din ei și nici fata de ea ceea ce face. Ea suferă într-un fel pentru amândoi. Pe unu îl înșală cu gândul iar pe unu îl amăgește cu vorbe la telefon și Facebook cum zice ea.

Îți mulțumesc pentru sfat. Dar sa știi ca pe soțul meu (deși nu suntem căsătoriți, îl consider soț ca mai avem 3 luni și facem 8 ani împreună) nu l-aș înșela nici măcar cu fostul. Una ar fi sa ma despart de el dar să-l înșel nu. (stiu ca îl înșel cu gândul dar cu fapta nu as face-o) și de lăsat nu l-aș lasă pentru niciun bărbat. Doar dacă ar fi cum am zis. Dacă ma decid sa reiau relația cu fostul și sa. Ma despart de actualul. Dar pentru altcineva, niciodată! Deja am trecut prin prea multe greutăți în viata și știu ca nu prea îți oferă nimic relațiile (cel puțin mie) viata mea se învârte între ăștia 2. Între familie deja întemeiată sau acea dragoste nebuna care m-ar putea duce la pierzanie. Nimeni și nimic altceva!

Mare dreptate ai și sunt constienta ca far rău și lor și mie. Și îmi pare rău că nu îmi pot controla inima. Ca sa se rezume doar la relația mea actuală de unde am cele mai multe beneficii (familie, dragoste, stabilitatea, un om care ma sprijină și înțelege etc) dar voi încerca să nu mai fac asta. Chiar dacă nu voi reuși sa nu ma mai gândesc la celalalt, cel puțin nu voi mai fi nedreapta fata de ei. Ci doar voi trăii eu cu nemulțumirile și frustrările mele!

Inidiferent de cat de mult ne mintim aflam ca monogamia e un mit,esti poligama ca si restul,dar ne mintim crezand in basme monogame, nu e vina ta e vina societati, religiei care ne indoctrineaza cu basme de astea, eu personal as risca totul pentru persoana iubita, tu nu il iubesti pe asta cu care isi pierzi timpul de 8 ani, ai crezut ca il vei uita dar nu asa functioneaza creierul uman, eu unu as da adio la actualul si as sta cu cine iubesc, repet omul nu e monogam, o sa mai ai iubiti e ceva normal

Un gand refulat devine de doua ori mai puternic

Acel baiat e un badboy care creaza drame voi fiind fiinte emotionale va hraniti din drame, suferinta, plansete, barbati fiind fiinte rationale se hranesc cu lucruri rationale dar si sexuale

Eu cred ca as alege fericirea. E un risc pe care ți l asumi și riști sa pierzi. Dar în viata cred ca ramai cu momentele autentice. Stabilitatea e buna dar nu te face sa te simți viu. Depinde cât îl iubești și pe actualul, și sa nu fie ceva amăgitor ceea ce simți pentru fostul pentru ca la 20 de ani e alta vârsta voi v ați format altfel ca oameni numai sunteți cei de atunci și atunci poate nu e dragoste ceea ce simți. Trebuie sa analizezi foarte bine ceea ce simți, poate ca ar trebui sa te întâlnești cu fostul sa îl vezi sa te gândești bine și sa alegi ceea ce simți.

Fă ceea ce simți.
Doar că înainte fi sigura că un om care a călcat o data strâmb o s-o mai facă.

Tu ai ce se numeste "womb imprint". inseamnã ca te-ai atasat foarte mult de acel tip, iar daca nu gasesti si prin altii caracteristicile lui nu o sa ai parte de fericire, ce sa zic asa se destrama o grãmadã de relatii, casnicii doar din cauza asta.

29 fizic, la ce zice acolo nu ii poti da mai mult de 9 ani mintal. Oricum este doar un copil etern, condus de emotii si ce au oferit fostii, asta nu se poate schimba. Ce e stricat e stricat, orice alegere face e naspa in ambele cazuri pentru ea, si pentru prietenul ei
Asta imi aduce aminte de filmul Blue Valentine.