Am și eu nevoie de niște păreri. Am 29 de ani și sunt într-o relație cu cineva de aproape 8 ani. Chestia e ca înainte de acesta relație, am fost cu cineva timp de un an. L-am iubit enorm și încă îl mai iubesc. Ne-am despărțit pentru ca asa a fost sa fie. Dar nu am reușit niciodată să-l uit. Iar el mi-a tot spus ca ii pare rău că nu am rămas împreună, ca m-a iubit dar a fost prost ca nu a luptat pentru noi. Etc. Eu știu ca el este Raul care îmi face bine și poate chiar dacă nu are multe de oferit (nu ma refer pe parte materiala) ma împlinește ca femeie și sunt fericita numai pentru ca sunt cu el ca îl vad și aud. Deci în momentul de fata"imi înșel" partenerul de viata. Pentru ca vb cu acest băiat pe Facebook și telefon. Cu actualul, cum am zis sunt de 8 ani. El într-un fel m-a salvat și mi-a fost alaturi când mi-a fost mai greu în viata. Ma sprijină și ma iubește enorm. Ne respectam reciproc și ne completam. Am trecut prin foarte multe împreună și bune și rele. Și îl iubesc enorm și pe el dar nu îmi explic acesta iubire dacă eu nu ma simt împlinită, nu îmi găsesc locul în acesta relație. Și sincer nu știu ce sa fac? Ce sa aleg? Sa merg înainte cu acesta relație care are la Baza: încredere, stabilitate, respect și iubire (chiar dacă din partea mea nu e acea iubire exploziva, dar este) sau sa aleg acesta dragoste, care a rezistat atator ani de despărțire și ma avânt în nebunia ce ma împlinește, ce ma face fericita ce îmi da viata sa trăiesc? Deci voi ce ați alege? Fericire sau stabilitate?
Daca aveai 20 de ani poate iti spuneam "du-te dupa marea dragoste si fi fericita" dar ai 30 si timpul sa iti faci o familie si un copil.
Nu este corect sa stai cu actualul cei drept daca tu te gandesti la altul dar, te gandesti un pic daca nu cumva tu esti atrasa si curioasa mai mult de relatia cealalta decat iubesti acea persoana? Stiu ca intr-o relatie de 8 ani intervine monotonia si plictiseala si eu am avut una tot de durata aceia dar gandeste-te bine, daca ai nevoie sa experimentezi ceva ce oricum nu a tinut si s-a terminat (ca daca era bine nu va desparteati) si sa pierzi poate o viitoare familie, siguranta, sprijin pe care il ai sau il poti avea.
Eu tin cu iubirea si cu faptul ca trebuie sa facem ceia ce simtim ca sa fim fericiti, dar sunt si relista si ma gandesc ca daca era asa bine cu acel barbat tu nu mai erai acum cu actualul. Daca nu cumva tot ce simti este o atractie si o curiozitate de "cum ar fi daca", daca ala nu te va iubi si te va trada si vei pierde tot, daca nu cumva faci asta din plictiseala si pentru ca a aparut monotonia.
S-a facut o statistica si se spune ca sunt cateva praguri intr-o relatie de care trebuie sa treci ca sa rezistati.La 3 ani cand sexul nu mai este ce a fost deoarece trece pasiunea, la 7 cand simti ca te irosesti si ai nevoie de altceva, la 10 cand deja ai probleme financiare si dicuti pe tema asta, la 15 cand deja ai o depresie amintinduti de trecut si ca acum este altfel si nu te mai poti bucura.
Calculeazate bine si analizeaza logic.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu e iubire e doar instabilitate emotioanlã, ii este doar dor atât, nimic mai mult, poligamia nu e buna la femei, deoarece ele absorb energia (persona, sexualitatea) partenerului si o pastreaza, dacã au multi parteneri sunt numite "curve", nu este doar un basm religios, de aceea si sexul feminin e mult mai sacru, greu de obtinut si scump.
Răspunde
Am avut si eu o relatie de 8 ani de zile la care am renuntat pana la urma din N motive plus faptul ca doar obisnuina ne-a mai ramas.
Acuma sti care este partea nasola? Chiar daca suna ciudat si rautacios. Daca nu iti inseli sotul, nu sti cum e celalalt si daca merita.Ca daca tu din doua trei vorbe il alegi pe celalalt, si cand esti cu el afli ca te-a mintit sau te vrea doar pentru sex sau mai stiu eu ce, ce ai facut? Din perspectiva mea nu poti sa lasi o relatie de 8 ani pe niste vorbe ci doar cunoscand acel om, iar ca sa il cunosti si sa nu pierzi inseamna sa iti inseli sotul si nu da bine nici asa.
E posibil ca chiar asta o atrage la el. Genul acela care o face sa sufere. Pentru ca din câte zice (Raul care îmi face bine) e ceva gen:știu ca voi suferii dar merita! Dar nu își da seama ca va avea numai de pierdut din acesta relație și mai ales pierzand-o pe cea acltuala
Eu cred ca primul tip e un fel de obsesie. Ai fost un an cu el. Intr-un an nu poti cunoaste o persoana, mai ales daca nu ati locuit impreuna. Probabil primul reprezinta pasiunea, dar orice pasiune trece in timp. Pe cand tu ai stat cu al doilea 8 ani, cred ca ai ajuns sa-l cunosti destul de bine. Eu nu as da stabilitatea pentru o pasiune efemera, la aproape 30 de ani. De fapt, n-as face alegerea asta nici acum, la 23.
Da,te întorci la fostul, constați că s-a schimbat si nu mai e ce a fost. Relația aceea frumoasă de 8 ani s-a dus, să stii că nu orice femeie de varsta ta are ceea ce ai tu, sotul tău te-a salvat din umbră si te iubește asa cum am înțeles de aceea nu il arunca ca pe o soseta folosită. Numai bine!
E greu de gandit la rece problema asta a ta. Adica e clar ca acum te-ai plictisit de actualul si aspiri la tipul de mai demult.
Cel mai misto ar fi sa nu fii intr-o relatie cu niciunul. Pur si simplu pendulezi de la unul la altul. Conteaza sa fie si ei de acord sa stea la rand pentru tine.
Oricum ai zis ca nu faci copii, deci nu esti nevoita sa stai prea stabila. Cel mai frumos ar fi sa imparti iubirea cu amandoi. Suna naiv si de domeniul povestilor si basmelor ce iti spun, dar e o solutie ca sa nu-l distrugi nici pe actualul tip pentru ca intr-adevar poate nu merita sa-l lasi balta daca nu ti-a gresit cu nimic alteva in afara de faptul ca e doar tipul destul de ok cu care sa fii, pe cand tipul celalalt e tipul cu care si vrei sa fii.
Prin urmare, nu are rost sa-i dai cu flit actualului doar pentru niste instincte ce te domina. Dar daca stii ca tipul celalalt nu reprezinta tortura, ci o mai mare implinire atunci recomand sa discutati intre voi si sa va aranjati cum va e mai bine pe cale amiabila, nu cu scandaluri si drame inutile.
E femeie domne. Are voie sa iubeasca si pe altul. Daca era barbat deja era crucificat dar daca are alt organ intre picioare. Lasa, "iubeste". Are voie. Shh acolo
Mulțumesc! Ai dreptate, a fost o nebunie de moment, o furie pe care n-am știut sa o stăpânesc momentan și am simțit nevoia sa borbesc, sa cer un sfat ceva! Ma bucur, pentru mine ca nu am acționat la momentul acela și "furia" a trecut. Și ma bucur enorm ca tinerii din ziua de azi, nu au o gândire ce duce la pierzanie. Din 10 de răspunsuri pe care le-am primit, 9 au fost critici și indemne sa nu i-au decizia greșită.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
