Sunteti la prima dragoste amandoi,indragostiti,nebuni si nefericiti,calmati-va.
Lasati gandurile cu rapirea din serai si luati-o mai incet.
In momentul de fata trebuie doar sa rezistati. Distantei si dorului.
Pastrati ceea ce aveti,vedeti-va de vietile voastre obisnuite,demonstrati parintilor seriozitatea si stabilitatea sentimentelor voastre si peste trei ani,puteti intra la aceeasi facultate,sa stati in aceeasi camera,sa va si casatoriti daca nu se poate altfel!
Totul incepe de la rezistenta si insistenta.
Nu va pierdeti capul,judecati putin,totul e posibil.
Numarati zilele impreuna,plangeti si radeti impreuna,faceti-va surprize reciproc,inventati lucruri care va tin legati mereu si timpul va trece.
Acum, va e cel mai mare dusman, sunteti prea mici.
Dar va poate deveni si cel mai bun aliat.
Trei ani, o mie de zile...
Ce zici? O sa puteti? Sunteti voi doi atat de puternici?
O va dovedi viitorul, eu asa zic.
Asta-i cea mai proasta idee posibila. Daca plecati, cine o sa va intretina? Aveti casa voastra, lucrati undeva? Viata din afara caminului parintesc, nu-i usoara deloc. Cat stai cu parintii, nu te bate vantul.
O iubire asa de mare nu se poate impiedica de cateva sute de kilometri. Te duci la parintii ei, ceri fata de nevasta si ramai la ei, pana cand fata va creste mare.
"ceri fata de nevasta si ramai la ei, pana cand fata va creste mare." Adică vreo 10 ani.
Ea are 15 si eu 16, dar problema o constituie parintii ei care ii controleaza mult prea mult viata...nu o lasa sa faca nimic. deci statul la parintii ei nu ar fi o solutie. :c
Vai parca ar fi scris fratemiu ))
Si el traieste aceiasi drama
Luat-o incet mai copii de ce sa fugiti cand puteti bine mersi sa mergeti.
E logic, nici eu nu as lasa-o pe fie-mea de 15 ani sa se duca la mare cu un tip cunoscut pe net/
Eu zic sa te pui si in locul parintilor ei cand mai ai initiative de-astea.
Cat despr fugit de acasa nici nu vreau sa comentez, sper ca realizezi singur ce inseamna sa fii fata de 15 ani singura pe drumuri...