Sunt impreuna cu un baiat de 2 saptamani si au aflat si parintii mei de el. Faza e ca parintii nostri se cunosc, dar ai mei nu vor nici cand sa accepte relatia asta. Ei zic ca sunt prea mica (am 15 ani, el 16) si ca el nu e un baiat bun. Tatal lui mai bea, e mai violent cate odata, dar asta nu inseamna ca si fiul e la fel desi ai mei cred ca da. Nu vreau sa ma despart de el din cauza parintilor. Amndoi au peste 50 de ani (zic mereu ca ei la varsta asta nu stiu ce faceau,sigur ati auzit expresia asta) si cred ca daca ma vad cu un baiat la varsta asta el ma prosteste sa fac ceva sau ma mut cu el, ca abandonez scoala. Nu as face chestiile astea, nu ma las prostita asa usor, doar ca ai mei nu vor sa ma inteleaga. Ce sa fac?

Dovedeste-le ca tu esti matura si ei au dat in mintea copiilor.

Daca crezi ca tu esti mai desteapta ca parintii tai, de ce nu le dai lectii de viata. Am mai intilnit probleme de astea copilaresti aici. Trebuie doar sa stii, ca orice relatie de cuplu la virsta asta aduce suferinta. Da, este corect inceputul relatiei cu fluturasi in stomac, te simti in al nu stiu care cer dar ca la fiecare apar probleme, sfada. Tu vei suferi si nu vei avea nici o pofta de scoala, vei fi mereu stresata, vei ajunge pina la gindul ca nu are rost sa traiesti. Totul vine la timpul lui, poate nu conteaza cine este baiatul, dar nu este momentul potrivit. Virsta asta trebuie dedicata copilariei. Bafta!

Cred ca toti parintii sunt/vor fi asa...dar ar trebui sa vorbesti cu parintii tai calm...deoarece pe "vremea lor" totul era diferit ..Trebuie sa le spui ca esti aproape majora si si el, si la varsta ta e normal sa ai un iubit, sa te saruti, sa iesi prin parc, si sa faci greseli. Hmm.Eu cred ca toti barbatii mai beau cateodata, si asta nu ar trebui sai ingrijoreze foarte tare pe parintii tai. Poate ar trebui sa iesit intr-o zi, tu el, si parintii amandurora, sa faceti schimb de idei, de pareri sa sa faceti "un mic compromis" macar..De exemplu. daca aveti voie sa va intalniti, baiatul respectiv va fi cu tine acasa ma ora 11 sa zicem, intelgi? Pana se obsnuiecs si parintii tai cu ideea ca ai crescut, si ca si lumea s-a schimat. Oricum, bafta multa :*

Tu in principiu ai dreptate. Dar am mai vazut si auzit fete care desi spuneau ca n-o sa-si piarda capul dupa un baiat, tocmai asta au facut.
Dar, in fine, faza e cam nasoala. Nici in ruptul capului n-o sa-i convingi pe ai tai sa te lase de capul tau. E greu daca nu imposibil sa le schimbi conceptiile la 50 ani pentru ca nici un argument nu se poate compara cu experienta lor de viata.
Asa ca fie te vezi in continuare cu gagiul, dar in secret, fie faceti o pauza pana devii majora ca sa poti purta o conversatie cu parintii tai dintr-o alta postura (cea de persoana matura)

Off...as vrea sa nu mai aud asta niciodata. As vrea sa nu mai aud ca a ramas acelasi comunism in Romania, aceeasi prostie care a condus si inca conduce tara in jos. Poti sa faci ceva? Oricat de mult o sa le explici ei tot pe a lor o sa o tina. Eu iti spun ceva dar nu ma lua in nume de rau. Cred ca cel mai bine e sa ramaneti impreuna indiferent de ce zic parintii. Nu cred ca iti pot controla si sentimentele. Zici ca ai 15 ani deci banuiesc ca tocmai ai intrat la liceu. Crede-ma ca asta e cea mai frumoasa perioada din viata ta deci nu o pierde. Mind you, live is short. Good luck...you live in Romania.

Stii ceva? Exact din cauza unei mentalitati tampite ca a ta am pierdut o fata care chiar tinea la mine si mi-am promis ca nu o sa mai fac a doua oara greseala asta. De unde stii ca va suferi, ca nu va avea chef de scoala sau ca va fi mereu stresata? Daca nu acum, atunci cand este momentul potrivit? La 25 de ani dupa cum spun legile comuniste nescrise? Hai s-o dam pe fata odata... daca ei doi se inteleg de ce esti tu idiot si te bagi in seama? Sunt curios ce replica mai ai....bafta!

Ma creier virtual ce esti, trezeste-te la realitate. Dupa tine ar trebui toti sa se combine de la nastere. NU sustin regimul comunist dar daca ar fi sa studiezi putina istorie, vei afla ca pe timpul lor nu erau copii de virsta voastra asa disperati ( MI-AM PROMIS CA NU O SA MAI FAC A DOUA GRESEALA ) . Ha, ai vrea tu sa ai mentalite timpita ca a mea, dar nu ai darul asta. Eu mi-am spus parerea si nu vreau sa mai discut cu un copil neimplinit ca tine.

Bai Vlad...copil cu creier prajit si indoctrinat (hai ca fac si rime). Nu am zis nimica ca copiii ar trebui sa se combine de la nastere. Adica ce cuvant e asta? A combina....sa se combine. Zic numa ca daca ei sunt fericiti impreuna ce problema ai tu? Incep sa cred ca esti un urat cu **** mica si de asta spui asemenea cacaturi. Zici ca sunt disperat? Imi vine sa cred ca tu esti. Am invatat destula istorie pe pielea mea pentru ca istoria se repeta si asta ar trebui sa pricepi si tu. Deci tu, adorator a lui Ceausescu, nu ai vrea sa iti dai foc si sa lasi copiii in pace? Si mai ai un pic grija la gramatica.

Iti dau crezare, nu esti in stare nici macar sa intelegi realitatea. Tema cu tine nu se termina . Asa mintualitet ca al tau nu va mai avea a doua possibilitate . Stii tu ce inseamna fericirea? Esti de marimea sculei mele si incerci sa imi dai lectii de viata. NU imi mai raspunde ca simt cum iti pute din gura, inca de la o asa distanta mare. Mi se pare ca esti alb la piele, dar tigat la logica. Du-te si cerseste o alta iubita.

Le spui ca tu tii la baiatul asta si vrei sa iesi cu el din cand in cand, ca nu e nimic rau in asta. Si ca daca o sa observi ca are un comportament urat(ca al tatalui sau) o sa incetezi sa te mai intalnesti cu el.
Mergeti la un suc, va tineti de mana prin parc, mergeti la cinema, la o prajitura etc., lucruri din astea.
Le ceri sa iti acorde o sansa sa le demonstrezi ca pot avea incredere in alegerile tale.
In acelasi timp, trebuie sa fii sigura ca baiatul asta merita efortul de a te ciondani cu parintii de dragul lui. Ai mare sa ii impui niste limite pe viitor! Sa stii ca viata sexuala(asta inseamnand orice contact cu organele sexuale!) se incepe dupa 18 ani, si nu cu oricine! Si sa nu accepti sa mergi la el acasa!
Propune-le parintilor tai sa il inviti la tine, sa il cunoasca si ei, in acelasi timp ei putandu-va si supraveghea. O sa vezi ca in timp or sa inceapa sa aiba mai multa incredere in tine, dar sa ai grija sa nu ii dezamagesti!
Si eu am trecut prin situatia ta si stiu cum e. Acum, privind in urma, imi dau seama ca parintii mei aveau oarecum dreptate. La inceput e doar o relatie de copii, dar lucrurile evolueaza foarte repede si risti sa ai mult de suferit daca nu esti suficient de constienta ca taria de a spune "nu" atunci cand trebuie te scuteste de multe probleme.
Pot spune insa ca a meritat efortul de a-mi convinge parintii. Nimic nu e mai frumos decat o relatie in care ambii se iubesc nespus de mult, chiar daca mai intampina si greutati. Nu cred ca voi puteti spune ca va iubiti dupa doar doua saptamani, tocmai de aceea te sfatuiesc sa iti infrunti parintii doar daca esti sigura ca merita efortul.
Sa nu desconsideri niciodata sfaturile lor, oricat de invechite ti se vor parea conceptiile lor. Ele au la baza intelepciunea experientei, ceea ce le face niste sfaturi foarte pretioase!
Trimite-mi un mesaj daca mai ai nelamuriri, o sa iti raspund cu multa placere! Imi amintesti foarte mult de mine.