În primăvară cunoscusem pe cineva de care m-am atașat foarte mult într-un timp scurt. După ce am vorbit timp de 4 zile, deja am decis să formăm un cuplu, decizie destul de rapidă, aș spune, pentru că nu am avut timp să ne cunoaștem bine, urmând să ne cunoaștem pe parcurs. Și pot spune că l-am iubit, avea o personalitate puternică, simțeam că îi pot spune orice și legătura dintre noi era atât de puternică încât aveam impresia că vom rămâne împreună, deși sună pueril, cât vom trăi.
Iubirea nu vine, totuși, numai cu părți bune, de aceea am avut și noi conflictele noastre în care simțeam că lăsam de la mine, deși sufeream, tăceam și îl rugam să înceteze, chiar dacă nu avea dreptate, iubirea dintre noi era mai importantă decât orgoliul meu. Pentru el era mai importantă dreptatea și să îmi demonstreze că are dreptate mereu, mergea destul de departe, chiar dacă însemna să mă rănească și, deși mă rănea cu vorbele lui, nu mă calma, nu își cerea scuze sau își cerea scuze la modul "îmi pare rău, dar știi că am dreptate". Simțeam că eu sunt cea care face lucruri frumoase pentru "noi", el nu făcea decât, spune el, dacă ceream și se aștepta să cer. Pe scurt, au fost multe momente în care eu renunțam la propriul orgoliu, făceam eforturi, dar din partea lui nu simțeam același lucru. Au fost multe momente în care m-a făcut să sufăr, întrebându-mă cum poate o persoană care mă iubește să gândească, spună, facă asta.
Apoi am plecat în America și lucrurile păreau să aibă suișuri și coborâșuri, de la agonie la extaz. Acum îmi spunea că mă iubește și că mă vrea înapoi acasă, apoi se lua de mine că nu îi răspund rapid la mesaje.
Îmi făcusem prieteni mulți în America, dar unul s-a apropiat mult de sufletul meu. Ieșeam de la muncă și ne strecuram noaptea, printre magazine și baruri, să stăm singuri pe plajă și să vorbim despre cultură, despre oamenii din țările noastre, despre lucrurile care ne plac, despre viață și ne-am îndrăgostit fără voie și inevitabil unul de celălalt. Cu cât stăteam mai mult cu el, cu atât realizam cât de multe lipseau cu primul iubit. Făcea eforturi să mă vadă fericită, orgoliul nu a existat între noi și am simțit pentru prima dată cum e ca cineva să te iubească atât de pur, fără răutăți, fără reproșuri. În sfârșit cineva mă iubea sincer, fără teamă, fără regrete.
A venit momentul în care am ajuns în țară și fostul m-a invitat afară pentru că spunea că îi sunt datoare cu o explicație și îmi promitea că se schimbă față de mine, așa că am acceptat, însă nu deschidea subiectul. Tot ce avea de zis îmi zicea sub formă de reproș prin mesaje, că îmi bat joc de el, că din cauza mea suferă, devenea "needy" și aproape mă implora să ne împăcăm, iar afară încerca să mă ia în brațe sau să mă sărute. Nu am simțit că s-a schimbat ceva în momentele când stăteam cu el. Îmi vorbea despre ce fete frumoase a văzut el în vară, despre faptul că nu sunt chiar așa specială, că urăște minciuna și trădarea, dar sunt norocoasă să mă ierte și multe vorbe grele pe care nu le aștepți de la o persoană care pretinde că te iubește. Mi-am asumat greșelile, i-am cerut scuze pentru momentele în care l-am rănit, chiar dacă el nu ar fi făcut așa, însă pentru el singura metodă să dovedesc că îmi pare rău era să mă împac cu el, de aceea nu a acceptat scuzele.
Acum, prietenii lui postează înțepături despre mine pe rețelele de socializare și asta pentru că el a avut atât de multe respect pentru fosta relație încât m-a bârfit până și cu necunoscutele cărora le trimitea mesaje în scopul găsirii unei relații tip pansament, un rebound, pe care îl caută în oricine acum.
Am o perioadă dificilă din cauza a tot ceea ce se întâmplă, tot ceea ce am auzit și aud despre mine de la el și alții care, deși nu mă cunosc, cunosc zvonuri despre ce persoană groaznică sunt. O parte din inima mea e încă acolo, la el, chiar după câte a zis pentru că am investit și sperat mult în iubirea dintre noi. Și acum mă simt singură pentru că prietenul meu nu e aici încă, e încă acolo, iar cu atâta ură din partea lor, uneori simt că nu fac față, că mă consum fizic și psihic mult prea mult și nu știu ce să fac pentru a avea, în sfârșit, liniște pentru că sentimentele pe care le am încă pentru el mă consumă deși sunt conștientă că al doilea e bărbatul perfect.

Du-te la American lasã inima, banii conteaza.

Era plecat cu Work and Travel, aidoma mie. Niciunul dintre ei nu are statutul de "ăla cu bani", amândoi fiind încă pe băncile facultății. Poate ar trebui să citești întrebarea înainte de a da răspuns.

Asa de usor si puternic te atasezi de oameni? Ar trebui sa fii mai indiferenta.

Tu esti cea care ai creat aceasta situatie.
Daca ne spui adevarul, cu fostul era clar o relatie care nu mergea. Sunt curios cum ar fi aratat prima parte a povestii daca ne-ai fi spus-o la inceputul verii, nu "after the fact".
Ai gresit daca ai intrat in alta relatie fara sa ii spui fostului ca totul s-a terminat intre voi. Daca ai vazut ca nu merge si nu esti fericita, nu ar fi trebuit sa lasi lucrurile nerezolvate. Probabil ca nici nu i-ai cerut parerea cand ai plecat. Nu mi se pare anormal ca se simte tradat si as zice ca el crede sincer ca ti-ai batut joc de el. Daca ai fi rezolvat situatia inainte de a pleca, lucrurile ar fi fost clare si nu ar fi avut ce spune. Asa insa...
Nu inteleg de ce trebuie sa mai tii legatura cu fostul si cu grupul lui. Pe el acum il intereseaza nu sa te aiba inapoi ci sa se razbune, sa te chinuie cat poate. I-ai ranit orgoliul de om care "are intotdeauna dreptate". De asta ti-a zis de fetele lui de peste vara. Daca te-ar fi vrut cu adevarat inapoi ar fi avut o cu totul alta atitudine. Blocheaza-i pe toti din grupul lui, nu te mai uita pe ce posteaza ei. Relatia cu fostul este complet terminata si ai face o mare greseala sa o reiei. Nu iti va accepta scuzele niciodata. Ar fi fost interesant sa auzim povestea asta si din punctul lui de vedere. Adevarul are intitdeauna doua fete.
In locul tau nu mi-as pune mari sperante nici in celalalt. Acolo a fost o situatie speciala. Mai vedem cand va reveni in tara lui. Traind intr-un oras cosmopolit am invatat sa fiu circumspect privind oamenii din alte culturi.
Mi se pare ca te cam grabesti. Doua pasiuni furtunoase si care se si suprapun in 7-8 luni? Nu-i cam mult? Ai stabilit in poate nici 3 luni in urma unor discutii noaptea pe o plaja ca o persoana este barbatul perfect? Te-ai intrebat vreodata cam ce gandeste un baiat care sta de vorba noaptea pe o plaja cu o fata draguta si stie ca in trei luni vor pleca fiecare la ale lui? E foarte usor sa iti cante in struna si sa "faca eforturi sa te faca fericita" noaptea pe o plaja, stiind ca nu are nicio obligatie si se poate retrage in orice moment. Talk is cheap! O fi fost vreun latino, astia miros fetele fragile emotional si stiu sa profite de ele.

Încearcă sa nu te mai consumi. Fostul prieten este egoist, vede totul doar din perspectiva lui. Asta e felul lui, caracterul lui, și probabil atât poate, prietenii lui sincer sunt de proasta calitate ca se baga și au înțepături la adresa ta, ce treaba au ei? În concluzie nu mai pune la suflet și nu i mai baga în seama. Tipul din America pare ok, mergi înainte

Mi-a plăcut povestioara, sincer.

Să trec la răspuns, ştiu că încă-l vrei pe "băiatu rău", câteodată te gândeşti să te împaci cu el şi să-i mai dai o şansă... oricât ţi-ar fi de greu, nu cumva să greşeşti să pici în capcană. normal că te înţeapă, te jigneşte bârfeşte, te face să fii tristă şi tu-l ierţi, da... inima.

E bine că ai putut să te ataşezi şi să iubeşti pe altcineva, e ceva greu, după o relaţie când ai iubit, şi încă-l iubeşti pe fostul, deci bravo.

Ce auzi despre tine? ce poţi face? să trimiţi cămătarii după el? nu poţi face nimic, gura lumii e rea şi nu se închide.

Dacă te întorci la primul faci o greşeală imensă, deşii, ştiu că ai prefera să suferi lângă el decât să staţi despărţiţi, sunt chestii ce ţin de inimă, şi ea nu ţine cont de raţiune.

Oricât ai vrea să te împaci cu el, nu o fă, o să greşeşti, aşteaptă-l doar pe American Boy şi o să fie bine, sunt băiat şi-ţi spun cu toată sinceritatea, nu se schimbă, un tip ca primul, chiar nu se schimbă. ai avut o relaţie toxică, n-o mai relua, te distrugi, crede-mă, într-o zi o să-ţi fie bine departe de primul dintre ei.

Salvează-te, cât încă ai timp şi nu ţine cont de ce "simţi" dacă vrei să-ţi fie bine.

Din intrebare am inteles doar ca esti instabilã emotional, decât sa faci eu eu cu ei si sa-ti creezi probleme si tie si ãlora mai bine nu te implici cu inima deloc.