In primul rand vreau sa mentionez de la inceput ca intrebarea este cat se poate de serioasa si as fi extrem de recunoscator pentru macar un mic sfat, oricat de mic. Sper sa fiu scurt si la obiect.
Am inceput recent primul an de facultate ca oricare altul (este a doua facultate deoarece m-am retras de la prima) si, ma rog, m-am integrat destul de usor. De la inceput insa mi-au atras atentia doi ochi albastri si profunzi ce construiau o privire calda pe care n-o mai vazusem niciodata. Mi-a placut din prima de acea fata. Am devenit cei mai buni prieteni, ieseam destul de des impreuna, glumeam, radeam, ne imbratisam si intr-o seara chiar ne-am sarutat. A doua zi am trecut pe la ea doar ca sa-mi spuna ca nu stie ce s-a intamplat si ca sa ramanem doar prieteni foarte buni (ceea ce era destul de previzibil pentru ca mi s-a intamplat de multe ori). Nu i-am gresit cu nimic, as fi facut totul pentru ea si am facut dar, dupa cum a spus si ea: "imi pare rau ca eu nu te vad cum ma vezi tu.". Am tot incercat s-o cuceresc.Craciunul l-am petrecut doar noi doi pentru ca ma invitase la ea. Am stat imbratisati, am ras ca inainte, ne-am simtit bine (evident, eu vazand-o ca o iubita, ea ca un prieten bun). Dupa alte multe incercari si momente, mi-a spus ca incep sa o sufoc si ca poate era mai bine sa se poarte indiferent cu mine, pentru ca astfel nu m-as mai fi indragostit de ea. Recunosc, nu prea sunt rabdator si o vroiam destul de repede pentru ca tot timpul in mintea mea erau intrebarile "daca o sa-i placa de altul, daca altul o va cuceri si as fi pierdut-o etc". A recunoscut si ea: "cand voi avea un prieten, tu ce-ai sa faci?"...asta mi-a spus mie. Recent, si ea si eu am hotarat sa fim mai indiferenti unul cu altul dar parca ma simt total pierdut fara cuvintele ei si d-abia adorm noaptea. Se poarta foarte rece, nestiind ca imi face atata rau, pentru ca mi-a zis ca ii sunt foarte drag si n-ar vrea sa-mi faca vreun rau.
Chiar nu stiu ce sa fac si nici macar 1% din mine nu vrea sa renunte la ea... Este genul de fata de care iti povestea mama ca si-ar dori-o si nu exagerez cu nimic, stiu ce spun. Apoi, va vine sa credeti ca imi pare rau pentru ca este prea frumoasa? Da, imi pare rau si sunt convins ca multi o vor curta in toata indiferenta asta. Eu unul as sta langa ea 24/7, insa nu mai vreau sa ma apropii dupa ce mi-a zis ca o sufoc.
Daca a trecut cineva printr-o situatie similara sau poate da un mic sfat.
Nu as vrea sa primesc sfaturi gen "treci mai departe, uit-o, mai sunt si altele si de genul acesta.". Am trecut de multe ori mai departe si tot eu am ramas cel ranit. Vreau sa stiu daca mai exista vreo sansa.
Va multumesc pentru eventuale raspunsuri.

Pff. Pai e cam greu. Eu nu stiu ce sfat sa iti dau ca sa te ajut. Doar incearca sa cunosti alta fata de care sa te indragostesti, dar si ea sa se indragosteasca de tine. Incerca sa o uiti pe fata respctiva si refugiazate in bratele altei fete care te iubeste. Incearca sa petreci mai mult timp cu prietenii, distreaza-te, razi, iesi la film, in club. poate usor usor o sa o uiti. Altceva nu stiu ce sa iti spun. Imi pare rauu...

Fratioare, tu esti un tip foarte inteligent si e evident ca stii raspunsul dar nu iti convine, altfel nu il anticipai si ne interziceai noua sa ti-l dam. Exact asta ti-as fi spus si eu, sa treci mai departe, uit-o. Problema este ca tu bati la porti inchise si nu cred ca ti se va deschide vreodata. Povestea ta e trista, multi dintre noi o traiesc si de fiecare data are acelasi deznodamant: suferinta si frustrare, de multe ori intinse pe parcursul mai multor ani. Nu vrei sa auzi asta, dar nu exista alta solutie...indeparteaza-te de ea. In locul tau, eu mi-as impune chiar sa o urasc, folosindu-ma de urmatorul motiv: eu ii spun ca o iubesc, iar ea imi spune ca nu ma poate iubi in acelasi fel...adica in traducere, nu sunt de bun pentru ea?! Nu te simti deloc jignit? Eu m-as simti, foarte ofensat. Ai si tu un pic de mandrie. Mai bine singur dar mandru, decat sa fii un catel caruia ii curg balele in zadar dupa fundul ei (oricat ar fi el de dulce).

Sieu am trecut prin asa ceva si din cate am observat problema e ca ea si-a dat seama ca tu o placi si poate prea mult.si asta cred ca le face pe fete sa nu fie chiar atat de atrase de acel baiat care e putin disperat dupa ele.si eu am avut aceeasi problema si pana la urma n-am ajuns nicaieri. poate ar fi fost mai bine ca tu sa o faci pe ea sa se indragosteasca de tine ca sa puteti fi apoi impreuna.dc nu i-ai spus ce simti pentru ea si pana la urma ea ce fel de baiat isi doreste? e putin complicata situatia ta dar sper ca ea sa se razgandeasca si sa fiti impreuna ca eu nu cred ca va regreta un baiat care tine atat de mult la ea.mult noroc

Ăh te înțeleg la situația asta. În primul rând trebuie să fii conștient că tu nu dorești să renunți la ea. În sensul că ne-ai spus să nu venim cu răspunsuri gen "uit-o" Iar aici ție ți-ai impus acest lucru. Tu singur ai impus această condiție fiindcă ești conștient că o iubești. Acum eu îmi pun un semn de întrebare. Nu cumva tu ești cel care te faci văzut de ea ca un prieten? În sensul că dacă o curtai de la început și îi arătai că o dorești ca o iubită probabil ar fi reacționat astfel. Sau dacă stau să mă gândesc din perspectiva ei probabil că nici ea nu dorește o relație. Spre exemplu eu m-am despărțit de cineva recent și chiar nu aș dori pe nimeni altcineva. Să fi fost oare și acest lucru? ( chiar dacă a spus ea că dacă ar avea o relație tu ce ai face. Asta probabil a fost un pretext ). Îți recomand să vorbiți despre tot ce simțiți cu adevărat. Perspectiva ei o înțeleg. E normal să se poarte rece cu tine pentru că e știe ce simți. Dacă te consideră un prieten foarte bun nu o să te facă să suferi. Probabil speră că o să te îndepărtezi mai mult de ea și recepționezi mesajul ( că nu poate fi nimic între voi ). Ți-aș recomanda să mai vorbiți. Poate te place și nu înțelege sentimentul pe care îl are. Cert este că dacă sub nici o formă nu decide să se miște din statutul pe care îl posedă în relația tu - ea, înseamnă că trebuie să te resemnezi. Va fi greu, dar trebuie să înțelegi că a aduce pe cineva cu forța nu se poate. Succes.

Ar trebui sa nu mai gandesti cu inima.Asta fac si eu si e foarte dureros. Orice neplacere iti va face o rana si cu timpul se vor aduna.Pana la o varsta mai avansata vei fi din ce in ce mai rau, deaorece vei vrea razbunare.Cel mai bine este sa gandesti logic.Problema cu aceasta fata:Ar trebui sa iti recunosti tot,adica sunt sigura ca stii raspunsul, insa inima ta nu vrea sa il accepte.Te-as sfatui sa vorbesti cu parintii/cel mai bun prieten/a/sora sau fratele tau, sa analizati sitoatia si poate mai este o sansa.Pentru ca parintii tai vor sti raspunsul.Ei iti doresc binele, asa ca, iti vor da cel mai bun sfat cu putinta.

Toate sfaturile sunt bune in felul lor si multumesc pentru ele. Voi fi sincer si va spun ca ma gandesc in continuare ce sa fac. La mine tot timpul a fost asa cu relatiile, pun prea mult suflet (involuntar) si cand e sa cad...cad de la o inaltime destul de mare.

Tindem să punem suflet pentru că suntem emoționali sau prea iubitori. Dar dacă se termină, e foarte nașpa. Cădem de la o altitudine mult prea mare.