Cand m-am simtit pregatita din toate punctele de vedere, si aveam destula incredere in partener. M-am documentat, am inteles ce si cum, apoi m-am lasat purtata de sentimente. N-am regretat acel pas.
Dupa ce am devenit majora si am considerat ca sunt pe deplin responsabila de faptele mele.
Nu "când", ci cu cine.
Cu bărbatul pe care chiar îl voi iubi, şi care îşi va lua angajamentul de a mă avea pentru toată viaţa lui.
Pai asa e din instinct, unele cred ca sunt pregatile la 14 altele la 18, asta depinde de persoana.
Cand ai incredere in el, cand il iubesti, cand te iubeste, cand nu te streseaza cu chestia asta adica cand nu conteaza asa mult chestia asta. daca vrea sa astepte e clar ca iubeste si este timpul. Daca trage de tine..nu are rost!
N-am fost genul de persoană care să premediteze lucrul respectiv, însă nu am fost nici dezinformată. Mi-am început viața sexuală la 17 ani, după cum am spus nimic prestabilit dinainte, însă sincer nu m-am considerat pregătită în momentul acela, poate sună paradoxal dar pe moment mi se păruse o dovadă a fidelității și iubirii mele. Am regretat ceva timp, în tăcere, fiindcă nu eram sigură pe el. Însă până la urmă m-am remediat, iar acum pot spune că nu a fost o alegere greșită având în vedere că sunt încă cu persoana respectivă.
anonim_4396 întreabă:
ZUzulikii întreabă: