Iti este frica sa iubesti? Sau frica de a fi din nou dezamagit? Si ce ai de gand sa faci?

Am trecut prin asta. Cine nu trece? Chiar daca iti e frica sa iubesti, este foarte greu sa te impotrivesti daca te-a lovit "indragosteala". Si atunci, incerci sa fii macar ceva mai prudent decat ai afost data trecuta, sa nu repeti istoria si... speri ca iti iei destule protectii ca sa nu fii dezamagit din nou. Oricum, cu cat ai asteptari mai mari, cu atat dezamagirea e mai mare. Dar iubirea, prin definitie, este nebuna, deci nu poti da o reteta...

Nu imi e frica de dezamagire, deoarece nu imi fac asteptari

Am învățat că unele întrebări de-ale tale trebuie să le ocolesc.
Că niciodată nu-ți place ce-ți răspund.

Eu doar vreau sa citesc ce aveti voi acolo in creieras atat

Păi eu n-am fost dezamăgit niciodată. Nici măcar când am divorțat.
Am realizat că am făcut o mare prostie, iar divorțul a venit ca o reală eliberare.
În rest, n-am fost niciodată atât de orb, și disperat încât să ajung să fiu dezamăgit.
Bineînțeles că am iubit. De multe ori. Dar eu cred că m-am născut cu niște reacții sănătoase. Dacă cineva a încercat să mă rănească, s-a încheiat rapid totul. Total.
N-am înțeles niciodată iubirea aia "din inerție" pe care unii o mai simt după ce au fost înșelați, părăsiți, călcați în picioare. Și sper să rămân atât de lucid încât să nu pățesc niciodata așa ceva.

In principiu barbati ignora iubirea, pentru ca iubirea este o slabiciune, nu recunosc ca sufera sau ca iubesc, vorbim de acel mascul insensibil si alfa vazut ca model de societate

Nu am gândit așa niciodată. Și nici nu suport genul dur, de "mascul alfa". E o prostie în mintea unora.
Nu poți să nu iubești, nu poți să nu te îndrăgostești pentru că nu ești bolovan. Dar nici nu poți lăsa rațiunea total deoparte și să te târăști ca sclavul la picioarele uneia care nu dă doi bani pe tine.
Extremele nu sunt bune. Trebuie să fii un om echilibrat și mai ales să-ți menții logica și rațiunea în orice situație.

Da.
Îmi mai iau o pisica.

Dar cate ai in prezent?

Degeaba te chinui sa explici. Ca unii au tendinta sa urmeze modele de relatii nesanatoase, si le ignora pe alea potential sanatoase sau sanatoase. Rezultand dezamagiri peste dezamagiri.

Nuuuu

Una

Stiu ce mi se poate intampla de ce ma risc, mai bine o duc bine in viata in privat

Nu mi-e frica sa iubesc si nici sa fiu dezamagit, imi revin rapid din episoade de genul,, poate sunt eu nebun dar devin rece rapid, dar imi place asta la mine.

Am de gand sa las la voia intamplarii si sa intervin atunci cand ma priveste in mod direct.

Nu mi-e frica, e mai mult legitimă apărare

N-are cine să mă dezamăgitasca, când nu am așteptări de la nimeni'
Nu am nici cea mai vaga idee, las "destinul" să decidă

Nu-mi e frica nici de iubire in sine si nici de o posibila ranire.
Daca traiesti prea precaut, pierzi destule ocazii.

Nu.
Nu.
Nimic.

Sunt imun la toate astea, ba mai mult, vorbesc 2-3 zile cu o fata si ma plictisesc, nu prea mai am rabdare cu ele, deci nu prea am cum sa ajung sa fiu dezamagit.

În ceea ce mă privește pe mine, prefer să rămân singur și să merg la escorte din când în când. Nu-mi mai permit să mai fiu luat în bătaie de joc de purtătoarele de vagin, am și eu demnitatea mea totuși. Cum eu nu am dreptul la ele, atunci ele să nu aibe dreptul să ceară ceva de la mine. Pentru că n-am să le dau. Indiferent de ce spune lumea, varianta singurătății e perfectă pentru mine.

Dupa ce ai trecut printr-o perioada grea iti e frica sa nu ramai dezamagit si iti asociezi fostul/fosta cu viitorii/viitoarele. Asta este.Ca sa nu ii ranesti pe alti ai nevoie de o perioada doar pentru tine in care sa iti revi.Vei vedea ca iubirea o sa vina inapoi, asa a fost si la mine. Dupa o jumatate de an mi-am facut curaj