Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Niciodata.
Sunt doar atrasa fizic si mental, chestii fara legatura cu iubirea.
Serios,ce chestie, nu simti iubirea? o emotie, o afectiune ceva?
Emotie imi provoaca muzica, animalele si alte pasiuni ale mele.
Normal ca simt simpatie si afectiune, dar again, nu inseamna iubire.
De mica m-au dezgustat lingaii care se rugau de mine sa le dau atentie si imi ziceau ca ma iubesc fara sa ma cunoasca, sa vorbesc cu ei inainte.
Nu voiam decat sa infig un cutit in ei.
Ma dezgusta oamenii slabi care se fac pres in fata altora.
Merita umiliti si omorati.
))
Iubirea aia adevarata inseamna sa iubesti pe cineva mai mult decat pe tine.
Si ma indoiesc ca o sa fac asta vreodata.
Oricum nu e mare branza, nu inseamna ca nu poti avea relatii in conditiile astea.
La 12 ani m-am indragostit prima oara rau de tot de am ajuns in pragul disperari.
Apoi prima iubire am avut-o la 14, 15 (altul) si am tot ramas impreuna 8 ani.
Hmm... prima care nu mă lăsa nopțile să dorm și toate alea... pe la 10 ani. Atât că avea un tată abuziv și la ei în casă erau numai scandaluri și bătăi. N-a trecut mult și a și omorât-o animalul pe maică-sa în bătaie cu tocul de la pantof. Îmi aduc aminte și acum cum stătea în sicriu pe scară a doua zi vânătă toată și alte detalii care nu-s de detaliat aici. Evident fata s-a mutat la rude în altă locație, nu mai auzisem după aia ani de zile de ea. În fine, cam asta a fost prima mea experiență notabilă.
As spune 23, dar probabil vor urma altele si mai deep, care sa-mi demonstreze ca n-am vazut nimic pana acum.
Prima demoralizare din cauza unei fufe, am simtit-o la 17 ani.
Hey, primi fluturi în stomac, i-am simțit la 12 ani, era un băiat cu vreo 4 ani mai mare ca mine. Îmi plăcea tare mult de el, tremuram când îl vedeam. Dar niciodată nu am îndrăznit sa ma apropii sau sa îl fac sa înțeleagă ca îl plac. Apoi verișoarele mele i-au spus, iar el a început de atunci sa ma ia la mișto. Sufeream și îmi făceam filme cu el pana am uitat. Și tot asa am pățit pana la vârsta de aproape 22 de ani, când l-am cunoscut pe soțul meu. La început nu îl iubeam. Dar cu dragostea și grijace îmi purta și prin comportamentul lui, ma făcut sa îl iubesc mai mult decât propria-mi viata.
14 ani. Ea avea 12. A fost cea mai frumoasa poveste de dragoste, desi nu am ajuns sa facem sex niciodata. A durat mult, tot liceul. Un romantism frumos, as scrie o carte despre asta. Acum, cand ea este maritata si are 2 copii, nu am mai vorbit de multi ani. I-as recunoaste vocea din un milion. A fost iubire, si este, dar alegem calea cea mai comoda de multe ori.
Prima iubire consider ca se simte atunci cand e impartasita. Asta ar fi la 21 de ani la mine. Pana atunci m-am mai inflacarat de cateva ori, am flirtat chiar, am facut sex, dar nu am dat de iubire.
Mai bine zis obsesie. La 16-17 ani.
(Daca vezi raspunsul asta si esti brunet, ai ochi caprui, ai peste 1.80, slab, cu ochelari, introvertit, nerdy, da-mi mesaj ca despre tine vorbesc )) )
La 16 ani am simtit primii fiori ai iubirii. Am invatat cum se simte iubirea. Sentiment pe care de atunci nu l-am mai simtit. Nici nu sotul meu.
-
anonim_4396 întreabă:
17 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
