Ne-am despartit de ieri...si el astazi a iesit in oras, m-a invitat si pe mine dar nu am vrut pentru ca mi-a facut foarte mult rau si nici macar nu si-a cerut iertare, sunt un nimic pentru el se pare. Daca isi cerea iertare si daca vedeam ca-i pare rau, ieseam in oras cu el. Dar nu am vazut urma de regret la el, vad ca este foarte orgolios. Credeam ca va tine si el acea perioada de "doliu" de dupa relatie, dar el a iesit in oras. Eu stau acasa si plang, iar el se distreaza. Putea sa vina la mine in loc sa iasa in oras, stia ca stau acasa si sufar pentru cat de mult mi-a gresit, chiar mi-a gresit... L-am intrebat prin sms cum de el a putut sa iasa in oras, l-am intrebat daca el are macar un pic de respect pentru mine si el mi-a raspuns: vrei sa stau acasa sa sufar?
Se pare ca eu pot sta acasa sa sufar, asa sunt eu, mai proasta iar o fata mai proasta decat mine nu va mai gasi, chiar sunt proasta! Ce sa fac? Cum sa fac? Pe ce drum sa o apuc? Chiar sunt distrusa...nu-mi vine sa cred!

Nu-ti vine sa crezi ceea ce vezi? Si totusi, el are dreptate. Se pare ca esti o domnisorica rasfatata si acest baiat nu a continuat jocul tau. Stai linistita, inca nu iesi pe drum, maine este o noua zi.

Mare dreptate ai. Te citez: Niciodata n-a facut ceea ce trebuia, crezi c-o sa inceapa acum, vand v-ati despartit?
Ai dreptate, ce pretentii sa mai am eu de la un asemenea om?
Ma invinuiesc doar pentru ca am acordat atentie si iubire cui nu a meritat. Sa fiu cu el in oras? Nu pot, nu pot sta cu un om orgolios care se crede mare si tare si fara de greseala!
Credeam doar ca o sa tina si el acel moment de doliu de dupa relatie, dar daca e atat de nesimtit, nu am ce sa-i fac. Eu cum de nu am putut face ceea ce a facut el? Poate am fost si eu invitata in oras de catre prietenele mele, dar nu m-am dus.

Iar el a iesit un oras cu un grup care cuprinde atat baieti cat si fete, nu a iesit numai cu prietenii lui. Deci eu ma pot gandi la orice acum. Ma asteptam la putin respect din partea lui, dar na. Nu vreau ca el sa sufere, dar nu-mi convine nici ca eu sa stau sa sufar iar el sa mearga sa se distreze. Daca ma iubea totusi venea la mine sa clarificam lucrurile dar... dar ar trebui sa ma cam opresc, nu? Ca sper la ceva imposibil.

Asadar,hotaraste.
Vrei sa plangi dupa el, cat timp inca?
Pentru ca daca vrei sa-ti fie bine, trebuie sa iei despartirea voastra in serios.
Pune punct si rasufla!

Bună.
Învață să ai încredere în tine!
Nu trebuie să te pună la pământ prima rafală a vântului. Gândește problema la rece.
Pa, pa.

Sincer, nu ai dreptul sa ii ceri cuiva sa sufere pentru tine. Este treaba ta ce faci, dar sa-ti pui poalele in cap si sa-ti urli suferinta in fata lui, mi se pare o prostie. daca suferi cu adevarat, o faci in singuratate si asigurandu-te ca el nu afla niciodata. daca te apuci sa-i dai de inteles ca suferi dupa el, ba chiar sa pretinzi sa sufere si el, inseamna ca 99, 99% din suferinta ta este doar teatru. Cand suferi cu adevarat, ii protejezi pe ceilalti de suferinta ta, mai ales pe cei la care tii, nu-i lasi in nici un caz sa iti ghiceasca suferinta. Cand te prefaci, plangi in public, te dai victima si pretinzi sa sufere si altii ca sa-ti fie tie mai bine. Suferinta celui pe care pretinzi ca il iubesti ar trebui sa te doara de 1000 de ori mai mult decat a ta, iar faptul ca stii ca el nu sufera ar trebui sa te faca fericita, daca il iubesti.

Nu vreau ca el sa sufere. Dar nici nu ma simt bine ca el, dupa o zi de la despartire sa iasa in oras cu un grup de baieti si fete. Nu ma simt atat de comod. Mai bine nu-mi mai zicea ca iese. Mi-a cam pus sare pe rana cu faza asta. In loc sa iasa in oras, putea sa vina la mine sa clarificam totul, asta daca ma iubea. Stia ca sufar si totusi el a iesit si s-a distrat. Ti se pare normal comportamentul lui care alaltaieri zicea ca ma iubeste de nu mai poate?
Pe el de ce nu l-a durut ca eu stau si sufar? Nici mila nu i-a fost. E urat cuvantul mila folosit in acest context, dar uite ca nici mila nu i-a fost!
M-am saturat sa-l acuz, dar din cauza lui ne-am despartit si tot eu l-am cautat astazi ca sa lamurim situatia. Si uite el cu ce m-a rasplatit...
Trebuie sa inteleg odata ca aceasta relatie nu este posibila, desi imi doresc mult si desi inca il mai iubesc.

Va multumesc mult doamna Brigaela pentru raspuns si sa stiti ca va respect foarte mult! M-ati ajutat foarte mult la probleme legate de sanatate! Multumesc ca ati avut timp sa-mi dati un raspuns si la aceasta problema legata de dragoste. M-ati ajutat mult si aici, aveti dreptate, daca sufar nu trebuie sa-i arat lui ca sufar, mai bine sufar in singuratate, el oricum nu m-ar intelege. Dar eu lui nu-i doresc sa sufere...ii doresc doar sa nu mai fie orgolios.

Nu mi se pare normal, dar nici atitudinea ta nu este una normala. Poate nu vrea sa vina la tine, poate nu simte ca ar fi ceva de clarificat, nu este treaba ta sa crezi ce ar fi mai bine sa faca el. Tu stii ce vrei sa faci tu si gata, nu iti da niciodata cu parerea ce ar trebui sa faca alta persoana (nici in gand).
daca pe el il durea, pe tine nu te-ar fi durut insuportabil durerea lui? Iar mila este incompatibila cu relatiile umane de egalitate. Poate sa-ti fie mila de un cersetor, de un caine, de un muribund. Tu crezi ca meriti mila? Cuvantul nu e urat, dar sa te simti demn de mila este.
Faptul ca l-ai cautat sa clarificati situatia a fost decizia ta si voia ta. Poate el nu vroia sa clarificati nimic. De ce sa te rasplateasca, ca ai facut ceva ce vroiai numai tu? Este o prostie, el nu si-a dorit sa-l cauti si tu ai ignorat dorinta lui. Nu e nimic rau in asta, ai facut ceea ce ai crezut ca e important, dar numai TU ai crezut asta. Cel mult poti sa-i multumesti tu ca te-a ascultat.
Nu stiu daca relatia nu e posibila, dar iti spun cu siguranta ca nimeni nu doreste o femeie care plange in public, care scrie sms-uri disperate si care face parada de suferinta ei. Asta nu e iubire, e egoism si teatru. Daca il iubesti cu adevarat, ai grija sa nu-i ceri socoteala, sa nu-i arati ca suferi, sa ii zambesti ed fiecare data si sa faci tot ce iti sta in putinta ca el sa fie fericit, fara a te gandi o clipa la ce ti s-ar cuveni tie.

Nu pot doamna Brigaela. Daca il iubesc cu adevarat sa-i zambesc de fiecare data, sa fac tot ce-mi sta in putina sa fie fericit fara sa ma gandesc o clipa la ce mi s-ar cuveni mie? Nu pot. El nu merita asa ceva, pentru ca nu stie sa poarte nici macar un dialog cu mine, mereu fuge de responsabilitati. Ar insemna sa ma dau pe mine la o parte si sa-l idolatrizez pe el intr-un fel. Pe el care vad ca nu da nici doi bani pe mine.
Eu nu mai am de gand sa-i mai vorbesc, nu mai am de gand sa ma impac. Eu sunt sensibila, plang mult, pun orice la suflet, dar nu-i arat lui chiar totul.
Sa-i multumesc ca m-a ascultat? Dar cine o fi el? Vreun zeu? Doamna Brigaela, daca l-ati vedea in realitate cum se poarta, cred mi-ati zice din prima sa uit ca exista. Credeti ca nu am incercat cu binele? Dar nu merge! Stiti cand isi da si el seama ca greseste? Isi da seama ca greseste si ii dispare orgoliul mereu cand vede ca eu nu-i mai vorbesc. Dar cu frumosul nu intelege nimic. Cand il iau cu frumosul zice ca vorbesc mult si prost si sa tac pentru totdeauna.
L-am urcat prea sus, iar cand va cadea, se va lovi cam tare. E vina mea, eu l-am alintat asa. Mereu dorintele lui au fost pe primul loc, el a fost pe primul loc. Dar eu? Cu mine cum ramane?
Nu o sa ma dau niciodata la o parte din cauza unui barbat, oricat l-as iubi! Cine ma va iubi cu adevarat va fi atent si la dorintele mele, nu numai la dorintele lui.
Va respect foarte mult si va multumesc inca o data ca m-ati ajutat.

Învaţă să te iubeşti întâi pe ţine însuţi şi să ai mai multă încredere în tine.
Rezervă-ţi o perioadă de timp în care să te regăseşti, dar nu încerca să te mai înjosi în faţa lui.
Fi demnă!

Inseamna ca pur si simplu nu-l iubesti pe el, iubesti un individ pe care ti-l imaginezi tu si care imbraca doar chipul tau. Vei iubi vreodata in viata ta si vei vedea ca atunci vei simti ca barbatul acela merita orice, chiar si viata ta, ca este mult mai mult decat un zeu, ca este absolut totul.
Un barbat va fi atent la dorintele tale doar daca tu vei fi atenta numai la dorintele lui si nu te vei gandi la tine, Iubirea adevarata este, intr-adevar reciproca, dar si dezinteresata. Cat timp vei gandi despre un barbat: sa mai imi faca si mie pe voie, sa stii ca nu-l iubesti deloc. Cand te vei gandi doar: ce as putea sa mai fac pentru el, atunci il iubesti. Si daca si el te va iubi, va gandi la fel. Tu ai zis ca il iubesti,. eu chiar am crezut, dar inteleg ca vroiai de fapt sa zici ca aveti o relatie in care fiecaruia ii pasa de el si foarte putin de celalalt, relatie pe care o numiti iubire de ochii lumii. Din punctul meu de vedere, genul asta de relatie este o pierdere de timp pentru amandoi si o suferinta inutila (nu din iubire, mai degraba din orgoliu ranit si ura). Sunt oameni care se cantoneaza toata viata in astfel de relatii si practic nu iubesc niciodata, mi-e tare mila de ei.

Fiecare trece peste o despartire in modul lui. Socializarea post despartire nu e neaparat o dovada a lipsei de regret si sentimente ci doar o buna autoconservare si autoaparare.
Nu mai cere altora sa reactioneze asa cum o faci tu pentru ca asta nu se va intampla niciodata.
Inteleg ca ti-ar fi uns orgoliul sa il stii ca un catel in cusca dar nu mai e treaba ta ce face el.
Daca v-ati despartit cu adevarat, nu mai accepta nici un apel de la el, nu ii mai da nici un mesaj, nu mai comunica deloc cu el. Nu faci decat sa iti faci tie rau. Si tine minte : nimeni nu se satura de prea mult bine, ci de prea mult rau. De ce insisti sa stai unde nu ti-e bine? De ce nu rupi odata lantul ala cu care te-a prins?
Si daca tu accepti sa "stai acasa ca proasta si sa suferi" este alegerea ta, nu vina lui.