Nu am cui sa-i spun toate astea si am considerat ca mai bine ar fi s-o fac aici. Am aproape un an de relatie cu iubitul meu, dar simt ca nu-l mai iubesc la fel de mult ca inainte. Nici nu stiu cum as putea sa explic aceasta senzatie, poate cineva de aici a trecut prin asa ceva. Inainte il iubeam la nebunie in fiecare secunda ma gandeam la el si eram foarte fericita. Dar acum simt ca relatia se darama pe zi ce trece.Nu stiu care e cauza, faptul ca m-am cam plictisit de el sau faptul ca nu prea ma mai atrage fizic sau cu totul alta este cauza. inainte ignoram toate defectele lui, dar acum incep sa pun accent pe ele. Dar nici sa ma despart de el nu vreau, cand ne certam incep a plange crezand ca nu voi putea trai fara el. Si se zice ca acolo unde e gelozie sunt si sentimente,iar eu doar la gandul ca ar putea vorbi cu vreo fata incep sa innebunesc. Acum chiar daca ma uit la un baiat atragator imi place sal privesc,incep chiar sa-l simpatizez, inainte nu era deloc asa. Cateodata unele fapte sau fraze de ale lui ma dezgusta, chiar daca sunt dulci si frumoase. Nu inteleg ce-i cu mine. M-a satur de el si simt ca relatia nu mai e la fel dar nici fara el nu pot, totusi intr-un coltisor de suflet simt ca inca il iubesc si sunt norocoasa sa-l am. Poate cineva de aici ma poate ajuta, poate are cineva vreo experienta asemanatoare? De ce se intampla asta cu mine, chiar fara sa vreau? Care poate fi cauza? Eu chiar vreau sa-l iubesc ca inainte vreau sa fac relatia sa mearga pentru ca stiu ca el tine enorm la mine si eu la el????

Pai, e destul de simplu ce se petrece. A trecut perioada aia a indragostirii, cu fluturi in stomac si chestii de genul si acum vine primul "prag" al relatiei voastre, acela in care incepi sa observi si defectele partenerelui, constatand totodata ca totul nu mai e chiar asa de roz ca inainte, lucru perfect normal zic eu pentru ca asta se intampla in toate relatiile ce trec de 6 luni, sa zicem. Legat de treaba ca nu te mai atrage fizic, aici e cam nasol daca asa de repede se intampla asta; poate pentru ca te ai obisnuit ca numai el sa fie cel care vine la tine sa te sarute etc. Incearca sa faci si tu asta, sa te duci la el, sa il imbratisezi, sa il saruti, bine, daca simti, dar daca nu mai simti deloc nevoia eu zic sa il lasi in pace pe baiat oricat ai vrea tu sa nu ii dai drumul si iti zic si de ce: pentru ca tu zici ca el e baiat bun si tine la tine, te iubeste, dar daca tu nu esti dispusa sa scoti relatia din impas, ar trebui sa te gandesti atat la binele tau, cat si al lui si s-o terminati. Lasa asta cu obisnuinta. Obisnuinta intervine in orice relatie, cu oricine. Voi trebuie sa fiti fericiti, nu se ramaneti intr-o relatie de compromis si de obisnuinta daca nu se mai poate salva nimic. Iar treaba aia cu gelozia care arata ca exista sentimente...scuza-ma dar gelozia nu trebuie sa aiba nicio legatura cu iubirea, e doar o obsesie. Noi nu detinem pe nimeni, chiar si intr o relatie. Asa ca gandeste-te bine ce mai simti pentru el, pune in balanta calitatile si defectele lui si ia o decizie. Mult noroc!

Asta si e problema. ca nu pot sa-mi dau seama ce simt pentru el

Asta si e problema..ca nu pot sa-mi dau seama ce simt pentru el

Trebuie sa faci cum simți. Dacă nu mai poți sta lângă el ce îți mai rămâne e sa te desparti.