Cu timpul, normal ca relatiile devin din ce in ce mai mature, iar oamenii inteligenti nu mai incearca tot felul de parteneri excentrici, total diferiti, care nu au nici o treaba cu viitorul lor.
Baietii aia cu pierce-uri pe fata, fumatori de la 11 ani, care in liceu vrajesc fetele de plang cativa ani dupa ei, cand ajung la maturitate devin niste anonimi, in cele mai multe cazuri. La fel si cu fetele care s-au jucat prea mult de-a 'combinatul'; de la o varsta, cand baietii devin barbati si stiu ce vor (si nu prea vor pipite), lor le raman doar barbatii in varsta, care vor doar 'prospaturi', in rest fiind impliniti.
Si mie mi se par superficiale relatiile din timpul liceului. De aia care incep din scoala generala, nu mai zic... Desi sunt si cazuri in care s-a ajuns foarte departe, cu o relatie inceputa cu o simpatie intre colegi.
Eu acum am 22 de ani; relatiile la varsta asta sunt pe motto-ul "forever alone". Mai exact: te intelegi cu fetele, sunt super ok, deja umbli doar cu majore si intelegeti amandoi care e situatia, dar nu prea apar fluturasii... La varsta asta, intalnirile cu emotii s-au transformat in simple socializari, cunosti persoane noi cu care te intelegi bine, legi prietenii, dar mai mult nu prea iese.
Ma sperie insa comportamentul femeilor trecute de 30, nemaritate: daca au o relatie cu potential scazut, sau poate chiar cu potential ridicat, dar care inca nu a ajuns la momentul potrivit, trag de ea, strica tot, ca ele vor sa se marite. Si ajung solo in doua treimi din cazuri. Abia atunci incepe nebunia, incearca relatii in graba cu toti libidinosii la fel de disperati, in cazul romancelor, arabi, turci, italieni, si alte natii de bagatori de seama de pe Facebook, cu care nici nu s-au intalnit dar deja streseaza familia ca se marita, ca pleaca... Mai sunt si clasice, care ori strica familii, ori prostesc un looser cu salariu bunicel, dandu-le ceva ce n-au avut de mult/niciodata: o femeie fara obligatii. Mai nasol e ca pana sa isi dea seama de greseala facuta, mai fac si copii...
In concluzie, toti avem dreptul la cateva greseli, care de regula se intampla la varste mici, apoi fiecare actioneaza dupa cat il duce capul, dar conteaza foarte mult si norocul; unii pur si simplu s-au nascut in familiile, localitatile, tarile nepotrivite, pentru a-si indeplini visele.
Diferenta este gândirea. Cand esti tânăr iti imaginezi ca viitorul o sa fie roz si nu o sa ai vreo grija, dar cred ca suntem constienti ca nu e asa. Nici eu nu am 20 si nu stiu cat, dar mi-am dat silinta sa am o gândire matura, chiar daca uneori fac pe copila. Mereu m-am gândit ca nu trebuie sa depind de nimeni. Înainte sa iau decizia maritatului si etc (asta peste vreo nu stiu cati ani) mereu am spus, si încă spun ca trebuie sa am o baza. Sa am banii mei, sa am totul asigurat, sa fiu pe cont propriu, si dupa alte chestii. Altele se gândesc "îmi iau unul cu bani si ce feticita sunt" si sunt vai de capul lor dupa.
Chestia e ca la tineretea vede totul roz, dar se schimba.
Mda...eu am 17 si m-am schimbat mult . datorita experientei de vaita + un frate de 25 de ani care chiar ma schimbat mult.
Aceste diferente, au fost, sunt si vor fi dintotdeauna.Problema este de gandire.Multi copii de 14 sau mai mult deja se cred maturi in toate incercarile vietii.Bineanteles ca pe primul plan este sexul(genul acela care le stie pe toate dar in realitate nu stie nimic). Total gresit. Fara o experienta de viata nu poti ajunge la o anumita maturitate.De data asta ma refer material, spiritual, social etc.Am incercat sa iti raspund la modul general.
Serios? barbatii sunt maturi? pe bune nu stiam asta, eu n-am vazut multi barbati maturi majoritatea sunt nepasatori, indiferenti, imaturi, disperati dupa sex, le pasa doar de ei
Nici nu are legătură vârsta.
Sunt copii de 40 şi maturi de 20.
Unde-i logica?
Sunt lucruri care depind foarte mult de stilul de viaţă, comportament, temperament, mod de gândire şi analiză a lucrurilor.
Dar hai să fim realişti...
Până în 20 ani se trăiesc iubirile adevărate, fără interese.
După 20 ani apare conflictul de interese şi persoanele în cauză se rănesc reciproc.
Cu, sau fără voia lor.
Sunt diferenţe pe care le întâlnim şi ne lovim de ele zi de zi.
Dar, totuşi...
Matur te poţi numi doar în momentul în care ai o anumită experienţă de viaţă şi înveţi din greşeli, dar le recunoşti fără jenă.
Ai dreptate. Nu conteaza varsta, ci gradul de maturitate al unei persoane.
Cu toate astea, inca am unele indoieli in privinta baietilor. Nu am gasit niciunul de varsta mea care sa fie suficient de matur.
Hai sa-ti zic ceva... nu varsta e cea care ne maturizeaza ci experientele vietii, logic ca daca esti mai in varsta ai mai multa experienta in viata dar asta nu e valabil in toate cazurile, nu poti pune un barbat care in copilarie a fost crescut in puf si acum traieste in puf cu un baiat care a trecut peste multe probleme chiar daca are 16-17 ani, la fel si cu fetele.
Am o mica obiectie: 14-18 ani nu e un interval de varsta prea bine gandit. Creierul nu isi poate dezvolta atatea functii in doar 4 ani, iar in cazul in care intalnesti un copil de 12 ani care are viziuni destul de mature despre viata, nu te gandi ca ingana afirmatiile auzite la parinti, sau ca a gasit si dansul un articol pe internet cu care se lauda ca l-a indoctrinat, ci mai degraba gandeste-te cat de eronate sunt lucrurile pe care ni le impune societatea si da-ti seama ca si judecatul dupa varsta este unul dintre ele.
Nu am inteles ceva: "Deoarece la varsta de 14-18 ani nu sti ce vrei si inca esti un copil care nu judeca rational., si e matur complet." Esti de acord cu aceasta afirmatie, sau ai dat-o ca si exemplu negativ, a ceva cu care nu esti de acord? Trebuia sa dezvolti putin partea aceea. Vreau sa spun ca, de fapt, si incardarea adolescentilor in intervalul de varsta 14-18 ani este tot o forma de prejudecata pentru cei mai tineri, sau mai in varsta, care se regasesc mai mult sau mai putin in aceasta categorie.
Exemplele de mai sus nu ne impart neaparat in fete/femei si baieti/barbati, ci mai degraba determina cat de mult am evoluat ca inteligenta, de-a lungul timpului. Astfel, o femeie care asteapta sa fie intretinuta nu este neparat o persoana imatura, cat una saraca cu duhul, ce pastreaza ideea cum ca femeia ar fi o fiinta inferioara barbatului si nu isi poate obtine singura un venit.
In concluzie, nu e de vina imaturitatea, ci prostia.
Te-ai schimbat pe dracu'... suntem genetic cum suntem....ca te-ai autoeducat sau ca te-a educat fratele e altceva
Iarta-ma daca team jignit man, posibil, nu stiu ce sa spun in fine
Greșit.eu am 17, îți spun fețele sunt imature rău ele vor distracție... șiunele sunt sși extrem de dramatice acopuri relațiile bune încep după o prietenie bună. Asta cred eu. Odatăce ai un prieten bun., e ușor să intri intr-o relație mai serioasă.
Eu nu am găsit o față încât să fie suficient de mătură....vezi care e problema