Pana acum nu am apelat la voi. Dar as avea nevoie de un sfat.Am o relatie de aproape 2 ani cu un baiat pe care il iubesc. Dar nu mai suport stadiul in care a ajuns relatia noastra, mereu ma simt nefericita si simt ca e distrusa.Deseori imi e teama ca am o mare parte din vina, ca e de vina comportamentul meu.La inceput eram foarte rece cu el si era foarte mort dupa mine, dar cu timpul au inceput sa se inverseze rolurile.Si acum mereu e prea gelos, imi pune prea multe reguli, mereu se crede superior mie si crede ca el poate face ceva si eu nu ca asa e corect, mereu ma manipuleaza si ma face sa ma simt vinovata, ma controleaza si face ce vrea cu mine si nu imi place. Daca nu ii convine ceva la o prietena, imi zice sa renunt la ea si urasc chestiile astea si mereu ne certam si el zice ca daca eu as fii mai cu capu pe umeri, mai putin copil si mai ca la inceput lucrurile ar sta altfel si ar fi la fel de iubitor.Nu mai e romantic decat rar, mai face uneori gesturi care ma fac sa cred ca ma iubeste sau tine la mine, dar alteori pare asa dezinteresat si trece timp fara sa imi spuna un "te iubesc". Am luat si cateva pauze, pe care el le-a cerut, cu siguranta pentru ca se saturase de mine, poate eram stresanta, sufocanta, dar niciodata nu am exagerat.Si atunci cand simt ca il pierd, ma simt pierduta si mereu il caut. El e destul de orgolios, mereu stie sa ma faca sa il iert si sa faca pe victima. Si inca ceva, e egoist si mereu se gandeste la binele lui, ma minte uneori, mai multe face lucruri pentru el decat pentru mine, si nici nu ii place sa iasa cu mine sau sa iesim toti cu prietenii lui cum faceam inainte, zice ca spun chestii care il deranjeaza.Si ma cheama rar in oras, nu ma mai suna ca inainte, nu ii place sa petreaca mult timp cu mine.Si mereu ma simt inhibata in prezenta lui, nu mai pot sa fiu eu insami, sa vorbesc despre tot ce-mi place, pentru ca imi e teama sa nu ii displaca lui, sa nu il plictisesc cu ceea ce zic, daca fac vreun gest gresit imi atrage atentie, nu mai avem asa multe subiecte despre care sa vorbim, inainte era prietenul meu inainte de toate si ii spuneam orice gand si teama, iar acum nu ii mai spun nimic datorita lui, pentru ca nu mai stie sa asculte. E de asemenea fustangiu, si el face crize daca aude ceva de baieti, chiar si amici. Acum ii gasesc atatea defecte si ma deranjeaza asa multe, mereu ma face de ras se mai rasteste la mine sau imi spune vreo jignire indirecta, si face niste gesturi urate si de fata cu prietenii nostri, ma face sa ma simt stanjenita.Mereu crede ca trebuie sa i se cuvina totul, ca trebuie sa fac tot ce vrea el, ca trebuie sa ascult de el ca are dreptate, ca el ca baiat are mai multe drepturi decat mine si nu imi asculta dorintele mele niciodata si nu imi place sa imi interzica lucruri, sa fie asa suparacios si enervant.Si simt ca nu mai suport, m-am saturat de atitudinea lui si imi e greu sa renunt la el, imi e greu sa fiu puternica si indiferenta.As vrea sa stiu cum trebuie sa ma comport, acum suntem certati pentru ca azi imi ascunsa ca iesi cu un prieten cu care i-am zis sa nu iasa cateva zile ca eram suparata pe acel baiat si apoi se supara pe mine ca veni cu o alta prietena, fosta prietena a acelui baiat, la ei la masa(erau la o cafea) si ca vorbeam noi la ureche si ca el nu mai putea sa voreasca ca intre baieti si statea acolo mut si il deranjeaza pe el ca ea mai vorbeste urat si zice ca ma influenteaza sa ma port urat cu el, ca nu il ascult cand sunt cu ea, ca fac gesturi urate si figuri si imi zisa sa nu mai ies cu ea si nu vrusai si cica nu mai vorbeste cu mine. Vreau sa ii arat ca ma poate pierde, ca nu sunt jucaria lui si sa il fac sa se schimbe, sau sa incerc treptat sa ma indepartez de el. Vreun sfat 
? Scuze pentru "pomelnic"
Draga mea,tu nu mai traiesti viata ta,nici a voastra,traiesti viata LUI!
O sa ajunga sa-ti spuna cand sa razi,cand sa plangi si cand sa respiri!
Cum de ai lasat sa se intample lucrul asta?
Inteleg ca nu vroiai sa va despartiti si ii faceai pe plac,dar exista limite,a ajuns sa se poarte cu tine parca i-ai apartine ca telefonul mobil sau ca mana lui proprie!
Situatia asta trebuie sa inceteze,el a inteles ca nu-l vrei sa-l pierzi,stie ca asta ti-e slabiciunea si face orice vrea,stie ca POATE!
Ti-am spus ca se poarta cu tine ca si cum i-ai apartine complet, ca si cum ai fi o bucata din el, o mana de exemplu.Toti avem maini si nu dam importanta lucrului astuia,nu?
Stii cand ne intereseaza ca avem mana? Cand sau ne doare sau o pierdem! O mana indiferenta nu prea ne starneste interes,dar daca ne doare fugim la doctor imediat,sa ne faca bine.
Asa ca,draga mea,doare-l! Fa-l sa il doara ca pleci,ca iesi,ca nu il asculti si sa ai incredere in judecata ta!
Nu-l mai lasa sa-ti spuna cum sa gandesti,nu ti-ai pierdut uzul ratiunii in doi ani,tot tu esti,cu acelasi creier gandesti si,sunt sigura ca poti gandi corect!
Arata-i o alta fata,nu-i mai da explicatii si nu-i mai fa pe plac,sclavii se trezesc la un moment dat!
Si,fii foarte hotarata,nu mai puteti continua asa,ori isi baga mintile in cap,ori trebuie sa va despartiti,oricat NU VREI tu!
El s-a obisnuit ca e "capul" in relatia voastra si a uitat cum era la inceput,pana si caracterul lui bun de atunci il neaga!
Asa ca,il vei ataca cu propriile arme,vei iesi cu prietenele fara el,ii vei da replicile care ti le dadea el cand tu ii cereai socoteala,te vei transforma doua saptamani,o luna,in EL!
Ori isi revine,ori n-o sa-si revina vreodata,asta e caracterul lui real si nu cred ca il iubesti asa cum a devenit acum!
Gandeste-te,fa-ti strategia si fie ce-o fi, asa nu se mai poate, si nevasta lui daca erai si tot nu avea dreptul sa se poarte in felul asta!
Mult noroc!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Cred ca singura solutie pentru problema ta (avand in vedere ca nu vrei sa te desparti de el) este sa fii cat se poate de INDIFERENTA! este singura arma pe care noi o avem impotriva lor. arata-i ca poti avea o viata si fara el. mergi si distreaza-te. daca vreodata ii ceri ceva si zice nu, nu te ruga de el. desi eu una ii faceam papuceii de mult, daca e asa cum zici tu...
Răspunde
Mersi pentru sfat .Mda,si persoana care eram eu inainte sau la inceput cand am stat cu el, nu ar fi rezistat o secunda langa el.E ciudat cum iubirea iti afecteaza creierul
, si am incercat sa ma mai despart de el dar pana la urma ne-am impacat.
De cele mai multe ori comunicare este solutia. Vorbeste cu el, explica-i ce te deranjaza si daca tine cu adevarat la tine isi v-a schimba atitudinea fata de tine.
Bafta!
Imi place cum gandesti, si multumesc pentru sfaturi, chiar sunt excelente si mi-au dat mult de gandit si o sa incerc mult sa tin cont de ce ai scris.Te pup:*
E primul pas si e unul bun.
Gandeste si sa ai incredere in TINE!
Pup!
Am mai purtat discutii cu el si nu prea ajungem la o rezolvare.Si da am vorbit cu el si de curand despre ce ma deranjeaza pe mine si pe el si el nu intelege nimic.El considera ca se poarta corect,ca e vina mea ca s-a schimbat si mereu imi spune ca nici lui nu`i place de mine, ca am defecte ca persoana care il deranjeaza foarte mult si nu le mai suporta, ca nu se simte bine cand iesim mai multi ca eu uneori zic lucruri care il fac sa se simta prost sau fac gesturi care lui nu-i convin.Si ca inainte nu eram asa si etc. Si degeaba ii explic ca fac asa din vina lui,sau ca oamenii se mai schimba si ca el se poarta mult mai urat ca nu intelege decat ''e vina ta''. Inainte vorbeam cu el despre orice si ma simteam in largul meu si ma asculta,incerca sa schimbe ceva,acum simt ca nu pot ajunge in mintea lui,nu e atent la mine, nu apreciaza cand incerc sa schimb ceva in bine si mereu e nemultumit si crede ca trebuie sa il ascult eu ca e mai mare si are dreptate, ca si cum ar fi stapanul meu si mai rau ma enerveaza.Deci,la noi, comunicarea nu mai este solutia
Cred ca cel mai bine e sa iei o mitraliera si sa il extermini.Primul glont sa se duca direct spre jucaria lui deoarece posesia ei il face sa se creada superior 
.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
