La pubertate credem ca dorinta sexuala =iubire apoi cand intram intr o relatie dupa un timp simtim iubire,ne simtim dependenti fata de persoana respectiva,ne e greu fara respectiva, o ai mereu in creier, simti o placere cand o vezi, mai mult nu stiu ca vrajeala cu sufletul conteaza nu functioneaza in real world only in movie, e foarte aiurea cand te respinge persoana iubita
Cum ma simt ca baiat? Respins. Si asta e tot ce este relevant. Mi-am facut un obicei sa nu mai fac "prostia".
N-ai avut iubita niciodata?
Erau prea scumpe biletele la trenul ala.
Depinde. In general cand ma indragostesc, persoana respectiva imi devine Afrodita. Intruchiparea perfectiunii, idealului meu. Nu prea pot descrie in cuvinte ce simt.
Iti vine sa o iei acum sub cerul instelat sa va pierdeti printre stele, sa deveniti amandoi parte din cosmos si odata cu universul. Sunteti doar voi, o singularitate, 1 secunda in vesnicie.
Foc, stele, Afrodita. Daca ar fi sa rezum in 3 cuvinte.
Wow te posedeaza zeita afrodita la propriu, cat de gresesc si de romantic suna
Prea multe figuri de stil, viața nu e poezie, lucrurile sunt mult mai simple de atât.
Viata nu este. Dar, iubirea (cel putin eu) o vad ca pe una.
Vezi în ea femeia perfecta, cea mai frumoasă pe care ai văzut-o, mai bună decât tot ce ai avut până acum. Ai emoții doar că se uită la tine darămite și îți și vorbească. Simți în piept o împlinire și te simți de parcă ai fost bătrân iar acum ești din nou tânăr, chiar te simți foarte tânăr iar o relație cu ea îți devine țel. Eu așa văd lucrurile din propriile trăiri.
Bananacantareata87 întreabă: