Depinde. In general cand ma indragostesc, persoana respectiva imi devine Afrodita. Intruchiparea perfectiunii, idealului meu. Nu prea pot descrie in cuvinte ce simt.
Iti vine sa o iei acum sub cerul instelat sa va pierdeti printre stele, sa deveniti amandoi parte din cosmos si odata cu universul. Sunteti doar voi, o singularitate, 1 secunda in vesnicie.
Foc, stele, Afrodita. Daca ar fi sa rezum in 3 cuvinte.
La pubertate credem ca dorinta sexuala =iubire apoi cand intram intr o relatie dupa un timp simtim iubire,ne simtim dependenti fata de persoana respectiva,ne e greu fara respectiva, o ai mereu in creier, simti o placere cand o vezi, mai mult nu stiu ca vrajeala cu sufletul conteaza nu functioneaza in real world only in movie, e foarte aiurea cand te respinge persoana iubita
Wow te posedeaza zeita afrodita la propriu, cat de gresesc si de romantic suna
Prea multe figuri de stil, viața nu e poezie, lucrurile sunt mult mai simple de atât.
Viata nu este. Dar, iubirea (cel putin eu) o vad ca pe una.
Vezi în ea femeia perfecta, cea mai frumoasă pe care ai văzut-o, mai bună decât tot ce ai avut până acum. Ai emoții doar că se uită la tine darămite și îți și vorbească. Simți în piept o împlinire și te simți de parcă ai fost bătrân iar acum ești din nou tânăr, chiar te simți foarte tânăr iar o relație cu ea îți devine țel. Eu așa văd lucrurile din propriile trăiri.
Mutubal întreabă: