Pentru toata lumea:
Vi s-a intamplat vreodata sa va fie atat de dor de cineva incat sa simtiti ca ati ajuns la capatul puterilor? Sa priviti in fiecare clipa fotografia acelei persoane, fara sa va puteti stapani lacrimile? Sa va amintiti toate momentele frumoase traite impreuna, cat de fericit(a) te simteai atunci si cat de multe sperante aveai?

Oamenii care au trecut prin asa ceva vor intelege.Acei oameni care au iubit cu adevarat pe cineva si l-au acceptat la pachet cu toate defectele...Care au dat tot ce au avut mai bun din ei, in speranta ca va fi bine...Si mai presus decat orice,care n-au avut curajul sa spuna "Te iubesc" pentru ca le-a fost frica.Da,trebuie sa recunoastem ca suntem atat de slabi incat uneori ne temem sa rostim aceste cuvinte.

Voi,astia care mai sunteti in viata dupa asemenea experienta(adica cei care nu s-au incumetat sa foloseasca streangul sau lama), cum ati reusit sa treceti peste?
Ati riscat totul si v-ati marturisit sentimentele sau ati ales sa continuati cu suferinta de unii singuri?

P.S:Nu, nu-s in depresie sau asa ceva.Nu inca.

Știu exact la ce te referi... Eu una trec prin asta in fiecare zi efectiv, sunt marcată pe viață și nu știu dacă voi mai putea vreodată să trec peste. Au trecut deja 2 ani și eu nu mi-am făcut alt iubit pentru că nu pot, inca mă gândesc la el, nu pot sa mi-l scot din suflet sau sa uit toate amintirile cu el...chiar nu știu ce o sa fac :'(. Am plâns nopți întregi la rand, și încă mai plâng câteodată, când mai vorbesc cu verișoara mea, caruia îi povesteam tot ce făceam când eram cu el, mă bufnește plânsul realizand că acum nu mai suntem împreună. Simt că innebunesc când mă gândesc că el acum e cu altcineva.Ca sa mai uit, incerc întotdeauna să imi ocup timpul cu ceva, sa am activitati, încearca sa ieși cat mai mult din casă ieși în oraș, plimba-te, ascultă muzică, stai cu prietenii tai cei mai buni care te fac sa râzi și să te simți bine. Stiu că este greu dar trebuie să ai putere, sa fi tare. La mine daca nu erau prietenele mele cele mai bune și familia mea că sa mă sprijine, nu știu ce făceam, sigur inebuneam până acum. Gândește-te că într-o zi vei găsi pe cineva mai bun, care sa te iubească și cu care o să fi fericit. Sper din suflet sa treci peste și, încearcă pe viitor sa nu mai pui suflet în relatii, doar unde ști tu sigur că se merită.

Nu alegem noi de cine ne indragostim...Tu macar ai fost cu el...Dar stai sa vezi cum e atunci cand persoana iubita este inaccesibila.

Asa bine inteleg ce ai scris.
Eu stiu ce inseamna sa traiesti ani chiar cu dor si sentimente puternice pentru cineva dar sa nu poti sa faci nimic.
Eu una i-am spus persoanei respective sentimentele mele chiar daca poate il durea in cot (zic asta pentru ca daca ii pasa pe bune se schimba sau facea ceva) doar ca sa imi eliberez sufletul.Sti ce e mai greu? Mai greu este cand iubesti si "mori"de dragul si dorul cuiva cu care nu poti sa fi din N motive.Si cand nu sti sigur daca acel cineva poate sa aiba aceleas sentimente pentru tine sau doar te foloseste atunci cand te asculta.
Nu m-am spanzurat si nici nu mi-am taiat venele.Remediu sigur nu stiu daca e dar poti sa treci peste toate astea si sa rezisti gasind pe altcineva care sa te iubeasca cum ai iubit tu, si sa iti ofere ce ai oferit tu.

Am trecut prin asta. A fost o perioada teribil de groaznica dar in ciuda acestor lucruri nu mi-am facut rau ai te sfatuiesc sa nu recurgi la asa ceva. Nici sinucidere, crede ma pe cuvant te rog, ca nu rezolvi nimic...ba mai mult, pierzi cadoul mantuirii
O sa iti dau un sfat, daca vei incerca iti garantez ca te vei simti mai bine: roaga-te! Vorbeste cu Dumnezeu, spune-i Lui oful tau. Stie cel mai bine cum sa te aline. Mergi la biserica sau uita-te la unele predici ale parintelui Necula sau Calistrat
Eu iti garantez ca va functiona
Te pup

Nu as mai iubi pe nimeni la fel de mult.Crede-ma ca am mai iubit la viata mea...Dar niciuna n-a fost asa.
Daca ar fi nevoie, as trece prin foc pentru ea.

Nu am de gand sa fac ceva rau.Tocmai de asta, ma gandesc la darul pe care mi l-a dat Dumnezeu-viata...Dar vad cat de dura este uneori...

Asa este, e dura. Dar sa stii ca fara zilele astea rele nu le-am putea aprecia pe cele bune. Si fie vorba intre noi, in zilele rele invatam sa fim mai buni, mai rabdatori, mai curajosi, mai intelepti. Zilele rele sunt adevaratul "mentor" al vietii. Din zilele bune nu invatam mare lucru

Tu ce zici sa fac? Sa ii zic si sa risc o relatie de prietenie pentru mai mult sau sa imi vad de viata mea?

Da,dar toate trec, timpul spala totul, important e sa inveti ceva din asta si data viitoare sa nu fi catelusul ei

Sa iti vezi de viata ta, daca voia mai mult ar fi facut vreun pas spre asta. Las-o asa. Nu rezolvi nimic, ba mai mult pierzi si relatia de prietenie

Daca ar disparea total din peisaj in decurs de N timp poate ti-ar mai iesi din minte, doar lupta.
E enorm de greu sa faci asta stiu cum e.Si eu ani de zile nu avem cum sa il scot din cap deoarece mereu aparea in peisaj si imi era tot mai greu.Dar si acum cat as fi tentata din nou sa il am langa mine sau in suflet si inima ma gandesc la persoana cu care sunt acum, si ca nu merita sa imi bat joc.
Mai exista o chestie care te poate face sa te mai linistesti.Eu aveam o vorba "ce tie sortit sa fie al tau, nu ti-l ia nimani".Asa ca daca ea e sa fie aceia va fi si 10 ani de ar trece.

Dar e o fiinta minunata...Atat de blanda si finuta, zici ca e o floare! Nu si-a batut joc de mine.Nici nu stie cred ce simt eu pentru ea.

Da...Doare,n-am ce face.Asta e. Oricum e de mult timp faza asta.Nu e de cateva luni, ci de ani.Iti dai seama ca nu o uit.Si nici viata cu altcineva nu vreau sa imi fac.

Bravo ei, dar degeaba daca nu ti-ar putea oferi iubirea pe care o meriti. Meriti sa fii iubit! Intelegi? Sunt atatea fete dulcici si dragalase, care sa te iubeasca si sa o iubesti. Renunta sa te multumesti cu o iubire neimpartasita

Timpul rezolva tot, eu dupa experienta aceea dureroasa am intalnit un baiat care mi-a dovedit ca se poate mult mai mult decat se putea inainte. Mi a aratat ca pot iubi mult mai mult si ca pot fi iubita cum meritam. O vei uita, nu definitiv, dar sentimentele iti vor disparea

Man sa stii ca ele nu pot sa decodifice telepatic ceea ce simtim, asa ca fi barbat si spune-i in fata, placi pe vreun baiat? ai vrea sa ai o relatie cu un baiat asa ca mine?

E mai complicat decat crezi.Sunt diferente mari intre noi, deci cam ramane la stadiul de vis.

Daca ma bantuie de ani, cum vrei sa treaca?!

E efectiv jumatatea mea.Sufletul meu pereche.E prima fata pentru care as fi in stare sa fac asa de multe.De obicei dragostea imi trecea in cateva luni...Asta dureaza, frate, ce sa mai...Ma bantuie.

Tu nu vrei sa scapi, pur si simplu uiti. Iti faci alte relatii, o uiti cu timp si reindragostindu-te

Hmm poate e asa pentru ca e o iubire "neimplinita", sau o ambitie de a ta de a o avea

Da.
Mi-sa întâmplat și cred că și multora de pe aici.
Am încercat să îmi fac alta relație în speranța că l voi putea uita. Dar mă minteam singură și în afara de asta și pe omul respectiv îl făceam sa sufere.
Au trecut 6 ani. Și tot singura sunt.
Motivul care a ajuns sa fie pus punct, au fost părinții. Și multe alte lucruri. Nu are rost sa spun aici.
Ceea ce m-a făcut să nu recurg la astfel de lucruri a fost faptul că el nu m-a iubit îndeajuns de mult, așa cum am făcut o eu.
Sau așa cred eu, fiindcă nu a luptat.
Când iubești din tot sufletul lupți.
A preferat să accepte decizia și să plece fără să se gândească.
Sunt conștientă că nu voi tine la nimeni așa cum am ținut la persoana aceea.
Dar am incercat sa mă afund in scris și sa zic că așa a fost să fie.
După experiența trăită, nu am mai putut acorda șanse. Fiindcă de fiecare data ceva mă oprea. Și mi spuneam că nu i bine. Cu toate că el și a continuat viața lângă o alta ea. Sper că îl face fericit. Și faptul că ți mărturisești sentimentele, daca nu lupți, e că o frunza în vânt. E ușor să spui, e mai greu sa faci ceea ce spui.
Și da, am fost în depresie. Am trecut peste. Viața e plina de surprize. Și tine minte Dumnezeu îți dă cât poți duce. Nici mai mult, nici mai puțin.

Te inseli nu e iubire este doar lene, lene de a cunoaste persoane noi, mai frumoase, mai bune decât fosta, lene de a deveni mai buni financiar/fizic. Doar iti plângi de milã, nu este nici o iubire adevarata in asta.

Eu am suferit pana mi-am dat seama ca e o prostie sa suferi doar pentru ca nu poti fi cu cineva. Exista lucruri mult mai grave.

Si ce crezi, ca la celelalte n-a fost la fel? Dar am renuntat mai usor.Mult mai usor.Ea e speciala.

Sunt indragostit de ea, omule?! You don't understand?!

Uite de asta nu functioneaza cu altele....inca o vezi pe ea cea msi speciala, cea mai frumoasa, cea mai cea
Iti faci raauuu!
Singur nu te lasi sa o uiti!
Nu faci nimic sa o uiti, doar sa plangi dupa ea si sa iti aduci aminte mereu ce minunata e

Eu nu prea mai pot.Ma simt fara viata.Am ajuns sa nu imi mai pese ce se intampla in viata mea.Sunt ca robotul.Muncesc,vin acasa, mananc, ma odihnesc(tot cu gandul la ea) si o iau de la capat.Cand se mai intampla sa ne intalnim, o salut...Si ea imi zambeste...Si e un zambet atat de cald si frumos! Dar parca tot de friendzone e.

Daca o iubesc, ce naiba sa fac? Am plecat in vacanta o luna intreaga, sa o uit! Am fost la munte, fara semnal pe telefon, fara fotografii de ale ei...Nu m-am gandit deloc la dansa.Deloc.Imi alungam orice gand.
Mai mult rau mi-am facut.Cand m-am intors si am ajuns in diverse locuri care imi aminteau de ea, am luat-o de la capat.Mai puternic decat la inceput!

Imi pare rau....chiar nu stiu. Toti am trecut prin asa ceva si in majoritatea cazurilor a functionat stintagma "cui pe cui se scoate". Trebuie sa iti deschizi inima catre o alta fata