Pentru toata lumea:
Vi s-a intamplat vreodata sa va fie atat de dor de cineva incat sa simtiti ca ati ajuns la capatul puterilor? Sa priviti in fiecare clipa fotografia acelei persoane, fara sa va puteti stapani lacrimile? Sa va amintiti toate momentele frumoase traite impreuna, cat de fericit(a) te simteai atunci si cat de multe sperante aveai?
Oamenii care au trecut prin asa ceva vor intelege.Acei oameni care au iubit cu adevarat pe cineva si l-au acceptat la pachet cu toate defectele...Care au dat tot ce au avut mai bun din ei, in speranta ca va fi bine...Si mai presus decat orice,care n-au avut curajul sa spuna "Te iubesc" pentru ca le-a fost frica.Da,trebuie sa recunoastem ca suntem atat de slabi incat uneori ne temem sa rostim aceste cuvinte.
Voi,astia care mai sunteti in viata dupa asemenea experienta(adica cei care nu s-au incumetat sa foloseasca streangul sau lama), cum ati reusit sa treceti peste?
Ati riscat totul si v-ati marturisit sentimentele sau ati ales sa continuati cu suferinta de unii singuri?
P.S:Nu, nu-s in depresie sau asa ceva.Nu inca.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu inteleg te-a refuzat si suferi? Sau nu ai tupeu sa o inviti undeva la o intâlnire?
Dont worry dude. Barbatii iubesc mai pasional ca femeile orice s-ar intampla. Si eu am trecut prin asta, nu are rost sa dezvolt. Stiu ca suna prostesc dar timpul le vindeca pe toate. Asteapta sa treaca timpul si o sa te simti mai bine
Scuze ca te întreb, dar tu nu esti căsătorit cu o femeie pe care, din cate am observat din intrebarile anterioare, o iubesti foarte mult?
Da,am trecut prin asa ceva, dar am mers mai departe, era tot ce puteam sa fac.
Nu inteleg, parca erai casatorit cu femeia visurilor tale si asteptai si un copil...
Poate daca ti-ai impartasi povestea, te-ai face mai bine inteles.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
