Pentru toata lumea:
Vi s-a intamplat vreodata sa va fie atat de dor de cineva incat sa simtiti ca ati ajuns la capatul puterilor? Sa priviti in fiecare clipa fotografia acelei persoane, fara sa va puteti stapani lacrimile? Sa va amintiti toate momentele frumoase traite impreuna, cat de fericit(a) te simteai atunci si cat de multe sperante aveai?

Oamenii care au trecut prin asa ceva vor intelege.Acei oameni care au iubit cu adevarat pe cineva si l-au acceptat la pachet cu toate defectele...Care au dat tot ce au avut mai bun din ei, in speranta ca va fi bine...Si mai presus decat orice,care n-au avut curajul sa spuna "Te iubesc" pentru ca le-a fost frica.Da,trebuie sa recunoastem ca suntem atat de slabi incat uneori ne temem sa rostim aceste cuvinte.

Voi,astia care mai sunteti in viata dupa asemenea experienta(adica cei care nu s-au incumetat sa foloseasca streangul sau lama), cum ati reusit sa treceti peste?
Ati riscat totul si v-ati marturisit sentimentele sau ati ales sa continuati cu suferinta de unii singuri?

P.S:Nu, nu-s in depresie sau asa ceva.Nu inca.

Nu inteleg, parca erai casatorit cu femeia visurilor tale si asteptai si un copil...
Poate daca ti-ai impartasi povestea, te-ai face mai bine inteles.

Da,dar toate trec, timpul spala totul, important e sa inveti ceva din asta si data viitoare sa nu fi catelusul ei

Asa bine inteleg ce ai scris.
Eu stiu ce inseamna sa traiesti ani chiar cu dor si sentimente puternice pentru cineva dar sa nu poti sa faci nimic.
Eu una i-am spus persoanei respective sentimentele mele chiar daca poate il durea in cot (zic asta pentru ca daca ii pasa pe bune se schimba sau facea ceva) doar ca sa imi eliberez sufletul.Sti ce e mai greu? Mai greu este cand iubesti si "mori"de dragul si dorul cuiva cu care nu poti sa fi din N motive.Si cand nu sti sigur daca acel cineva poate sa aiba aceleas sentimente pentru tine sau doar te foloseste atunci cand te asculta.
Nu m-am spanzurat si nici nu mi-am taiat venele.Remediu sigur nu stiu daca e dar poti sa treci peste toate astea si sa rezisti gasind pe altcineva care sa te iubeasca cum ai iubit tu, si sa iti ofere ce ai oferit tu.

Eu am suferit pana mi-am dat seama ca e o prostie sa suferi doar pentru ca nu poti fi cu cineva. Exista lucruri mult mai grave.

Da.
Mi-sa întâmplat și cred că și multora de pe aici.
Am încercat să îmi fac alta relație în speranța că l voi putea uita. Dar mă minteam singură și în afara de asta și pe omul respectiv îl făceam sa sufere.
Au trecut 6 ani. Și tot singura sunt.
Motivul care a ajuns sa fie pus punct, au fost părinții. Și multe alte lucruri. Nu are rost sa spun aici.
Ceea ce m-a făcut să nu recurg la astfel de lucruri a fost faptul că el nu m-a iubit îndeajuns de mult, așa cum am făcut o eu.
Sau așa cred eu, fiindcă nu a luptat.
Când iubești din tot sufletul lupți.
A preferat să accepte decizia și să plece fără să se gândească.
Sunt conștientă că nu voi tine la nimeni așa cum am ținut la persoana aceea.
Dar am incercat sa mă afund in scris și sa zic că așa a fost să fie.
După experiența trăită, nu am mai putut acorda șanse. Fiindcă de fiecare data ceva mă oprea. Și mi spuneam că nu i bine. Cu toate că el și a continuat viața lângă o alta ea. Sper că îl face fericit. Și faptul că ți mărturisești sentimentele, daca nu lupți, e că o frunza în vânt. E ușor să spui, e mai greu sa faci ceea ce spui.
Și da, am fost în depresie. Am trecut peste. Viața e plina de surprize. Și tine minte Dumnezeu îți dă cât poți duce. Nici mai mult, nici mai puțin.

Te inseli nu e iubire este doar lene, lene de a cunoaste persoane noi, mai frumoase, mai bune decât fosta, lene de a deveni mai buni financiar/fizic. Doar iti plângi de milã, nu este nici o iubire adevarata in asta.

Am trecut prin asta. A fost o perioada teribil de groaznica dar in ciuda acestor lucruri nu mi-am facut rau ai te sfatuiesc sa nu recurgi la asa ceva. Nici sinucidere, crede ma pe cuvant te rog, ca nu rezolvi nimic...ba mai mult, pierzi cadoul mantuirii
O sa iti dau un sfat, daca vei incerca iti garantez ca te vei simti mai bine: roaga-te! Vorbeste cu Dumnezeu, spune-i Lui oful tau. Stie cel mai bine cum sa te aline. Mergi la biserica sau uita-te la unele predici ale parintelui Necula sau Calistrat
Eu iti garantez ca va functiona
Te pup

Scuze ca te întreb, dar tu nu esti căsătorit cu o femeie pe care, din cate am observat din intrebarile anterioare, o iubesti foarte mult?

Da,am trecut prin asa ceva, dar am mers mai departe, era tot ce puteam sa fac.

Dont worry dude. Barbatii iubesc mai pasional ca femeile orice s-ar intampla. Si eu am trecut prin asta, nu are rost sa dezvolt. Stiu ca suna prostesc dar timpul le vindeca pe toate. Asteapta sa treaca timpul si o sa te simti mai bine

Știu exact la ce te referi... Eu una trec prin asta in fiecare zi efectiv, sunt marcată pe viață și nu știu dacă voi mai putea vreodată să trec peste. Au trecut deja 2 ani și eu nu mi-am făcut alt iubit pentru că nu pot, inca mă gândesc la el, nu pot sa mi-l scot din suflet sau sa uit toate amintirile cu el...chiar nu știu ce o sa fac :'(. Am plâns nopți întregi la rand, și încă mai plâng câteodată, când mai vorbesc cu verișoara mea, caruia îi povesteam tot ce făceam când eram cu el, mă bufnește plânsul realizand că acum nu mai suntem împreună. Simt că innebunesc când mă gândesc că el acum e cu altcineva.Ca sa mai uit, incerc întotdeauna să imi ocup timpul cu ceva, sa am activitati, încearca sa ieși cat mai mult din casă ieși în oraș, plimba-te, ascultă muzică, stai cu prietenii tai cei mai buni care te fac sa râzi și să te simți bine. Stiu că este greu dar trebuie să ai putere, sa fi tare. La mine daca nu erau prietenele mele cele mai bune și familia mea că sa mă sprijine, nu știu ce făceam, sigur inebuneam până acum. Gândește-te că într-o zi vei găsi pe cineva mai bun, care sa te iubească și cu care o să fi fericit. Sper din suflet sa treci peste și, încearcă pe viitor sa nu mai pui suflet în relatii, doar unde ști tu sigur că se merită.