Poti, ca om, sa treci prin viata fara sa fi iubit niciodata? Sa fugi de iubire pana mori? Cred ca e cea mai sigura si confortabila viata.

Niciodată nu. Măcar un părinte, un câine, un purcel, un ban, un anotimp, ceva tot iubești.

Ma refer strict la iubirea dintre un barbat si o femeie.

Poate să fie iubire între doi bărbați sau două femei.

Tot ce avem in prezent ca societate e rezultatul unor oameni care nu au stagnat deloc in siguranta, in zona de confort.Cred ca asta e valabil si la capitolul iubire.

Fiecare traire si problema are un rol si un scop in viata noastra, asa ca nu ai dc sa gandesti asa, se gasesc rezolvari la orice.

Ma refer la dragostea romantica, sexuala dracu, ce nu se intelege? La asta am facut referire cu intrebarea.

Cum să nu?
E cazul meu. Sunt asexual și aromantic, am 23 de ani și consider că sunt foarte bine așa, nu am nevoie de iubire, e ceva de care mă pot lipsi cu totul în viață.

Daca ești incel clar ești condamnat la singurătate și nu este confortabil deloc, asta e viața

Da, din două motive: medical, fiind impotent, asexual și din o foarte mare decepție în dragoste.
În rest, chestia cu "viață sigură și confortabilă" există doar până la 50 de ani, când încep să se moaie puterile.
Singurătatea dăunează grav sănătății!

Iubirea este un ecou al respectului și dragostei de sine, nu în sensul narcisist desigur. Dar poți iubi și poți fi iubit exact în măsura în care te apreciezi pe tine. Nu e complicat. Iti dau un exemplu sau ai înțeles? Fuga de dragoste îmi inspira teama și fuga de responsabilitate și de implicare poziție în care DA viata e mai ușoară. Te-ai indragosti de un astfel de om?