In principiu, oamenii cu tulburare de personalitate borderline sau cu bipolaritate experimenteaza asta frecvent. Lipsa discernamantului da astfel de senzatii. Dupa, cand devii rational, iti dai seama daca iubesti sau nu si te calmezi.
La nervi ai senzația de ura dar nu e ura adevărată și poate nici iubire adevărată. Depinde de trădare uneori poți sa o înțelegi chiar sa o anticipezi dacă și tu de exemplu neglijezi relația sau greșești fata de persoana iubita. Dacă iubești un om care te paraseste de regula nu l urăști doar suferi
Da,se poate.Pentru că omul ăla l-ai iubit,ai avut încredere în el,ai amintiri cu el (la care te gândeşti cu drag şi dor). Pentru că te completa şi te făcea împlinit, erai fericit.Dar când a plecat, ți-a luat tot ce era mai frumos, ți-a luat bucuria, te-a dezamăgit şi de aici sentimentul de ură. Pentru că doare când ai aşteptări prea mari.Sentimentele se vor diminua în timp, dar amintirile nu pleacă niciodată.
Doar daca esti femeie poti fi atat de confuza incat sa "iubesti si sa urasti " in acelasi timp. Ca barbat este foarte clar, ce iubesti sau macar indragesti nu poti uri, ce urasti nu poti indragi nici macxar o secunda. Pe mine cand ma dezamageste cineva, la revedere. Uit ca existi. Asa am fost de mic.
Three days grace I HATE EVERYTHING ABOUT YOU, WHY DO I LOVE YOU asculta melodia si vei intelege si pentru mine este un paradox.
Eu nu pot sa urăsc un om pe care l-am iubit.
Dacă mă trădează ma enervez atunci, tin supărarea si il ignor iar după il fac sa dispară din sufletul meu si ramane doar ca o amintire din trecut dar nu ii port pica.
"Te urasc pentru ca te iubesc." Eu cred ca e mai mult o obsesie... Am patit, ziceam asta dar acum mi-am dat seama ca a fost doar o obsesie, nu o ura sau iubire.
anonim_4396 întreabă: