Povestea noastră de iubire a început acum doi ani, când ne-am cunoscut la Snagov prin intermediul unui prieten comun. A fost un fel de dragoste la prima vedere, cel puţin aşa ne plăcea nouă s-o numim. El trecuse printr-o despărţire urâtă şi încerca să îşi revină după o relaţie de 2 ani şi jumătate, eu eram tânără şi naivă şi până atunci nu-mi plăcuse niciodată cineva aşa de mult, adică avusesem câteva relaţii dar nu destul de serioase încât să dureze.
Ne-am bucurat să aflăm că stăm în acelaşi oraş, iar pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de atâtea ori că nici n-am ţinut numărul.
Lui i-am spus primul "te iubesc" şi a fost primul şi singurul bărbat din viaţa mea.
Cu timpul am ajuns să fim de nedespărţit şi eu am ajuns la concluzia că vreau să-l am mai aproape decât îl aveam deja. În consecinţă, i-am propus să se mute la mine, eu având un apartament primit cadou de la părinţii mei. Prima oară a ezitat, gândindu-se că poate nu e bine, dar în final a acceptat.
Au urmat şase luni frumoase, în care ne-am înţeles extraordinar de bine. Poate vi s-a întâmplat şi vouă să fiţi atât de fericiţi încât fiecare zi să vi se pară frumoasă, să simţiţi că plutiţi, să vă treziţi în fiecare dimineaţă cu o poftă nebună de viaţă, bucuroşi că iubiţi şi sunteţi iubiţi.
Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să nu îl obosesc, să nu-l îndepărtez, în pat am făcut tot posibilul să mă ridic la aşteptările unui bărbat cu 5 ani mai mare decât mine şi cel mai probabil cu multă experienţă, deşi eu eram la primul partener, am încercat mereu să-l surprind cu diferite lucruri şi din partea mea a avut libertate totală, în sensul că nu i-am făcut niciodată scene penibile de gelozie. Am mers întotdeauna pe încredere, pentru că l-am respectat întotdeauna şi niciodată nu mi-a trecut prin gând că ar putea face ceva să mă rănească.
Din păcate, faptul că i-am fost mereu fidelă, încrederea şi respectul necondiţionat, iubirea mea sinceră şi dezinteresată, faptul că i-am fost întotdeauna aproape când a trecut prin perioade mai grele, din toate punctele de vedere, n-au contat deloc atunci când a decis să îşi bată joc de relaţia şi de iubirea noastră şi să mă înşele.
Mi-am dorit din tot sufletul să nu fie adevărat. În prima fază am negat, gândindu-mă chiar că prietena mea (care l-a tot văzut intrând şi ieşind din apartamentul tipei cu care m-a înşelat) doreşte să-mi facă rău. După o săptămână în care n-am mai avut deloc contact sexual (lucru bizar, pentru că erau zile în care o făceam şi de două ori - mai are rost să precizez că toate contactele noastre sexuale erau fără prezervativ?), mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat dacă este adevărat. S-a bâlbâit, s-a albit la faţă şi mi-a recunoscut. A fost momentul în care am simţit că mi-a căzut cerul în cap.
Sunt încă destul de confuză. De ce ar vrea un bărbat să-şi înşele iubita, în condiţiile în care aceasta nu i-a refuzat niciodată nimic în pat? Şi cum aş putea să trec mai repede peste o astfel de relaţie?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook