Probabil ca maine voi regreta decizia aceasta, luata sub asediu impulsului, de a posta ceea ce am scris mai jos. Pentru ca rareori se intampla sa ma las purtata de impuls. Doar ca acum, il las sa faca ce vrea cu mine.

Sau cred ca, mai bine zis, simt nevoia sa ma eliberez de tot ceea ce am strans in mine atata timp.

Da, cred ca asta e. Si cred ca postarea asta e singura cale de a ma elibera de tot amarul, fiindca prieteni... mm... scartai a capitolul asta. Mereu sunt acolo pentru ei, si ghici ce?

Nici macar odata nu isi gasesc timpul necesar sa ma asculte.

Asa ca am venit aici.

Cu cateva ore in urma, am mers la o prietena, impreuna cu iubitul meu si iubitul ei sa vedem meciul. O cola o bere, niste seminte... putina barfa... asa ca de relaxare.

La scurt timp insa, am inceput sa ne amintim de majoratul unei alte prietene, si de tipa care, culmea, s-a impiedicat si era sa cada exact peste prietenul meu, cand toata sala era aproape goala.
Desi trecusem demult peste intamplare, prietenul meu a avut grija sa imi aminteasca mie si celorlalti cum arata, si " ah, ce i-ar fi facut". Faza care, evident ca m-a deranjat, din moment ce eu obisnuiesc sa ii evit pe toti care incearca macar sa depaseasca o anumita limita cu mine.

Acum, eu, inciudata, ii arat degetul, mai mult in semn de gluma, fiindca asta e felul meu de a trece peste ceva. Gluma.
Dar el, tot in semn de gluma, imi intoarce gestul. Pana aici, nimic nou sub soare. E ceva normal la noi sa glumim astfel.
Gluma s-a ingrosat insa, cand mi-a ordonat practic, sa ma duc la el, iar eu am refuzat. Recunosc, eram inca putin iritata de detaliile lui de mai devreme despre acea tipa. Pentru ca isi amintea totul prea bine. Si acea seara a fost acum ma bine de un an. Aproape doi. Revenind, am continuat sa refuz, pana ce el m-a comparat cu o fata care ii cam pune coarne iubitului ei, care se intampla sa le fie prieten. Si sa fiu sincera, mai rau ca atunci nu m-am simtit niciodata. Pentru ca tipa nu i-a pus coarne cu un singur tip, ci cu mai multi. Si nu s-a rezumat la asta, a continuat sa il tina sub papuc si sa ii controleze fiecare leu din buzunar si asa mai departe.

Si m-a durut si mai rau comparatia, pentru ca eu sunt cu el de cand aveam 14 ani. Nici nu ii implinisem macar, iar acum am aproape 21.
Si complet opus acelei tipe, eu chiar m-am chinuit sa il ajut din punct de vedere financiar, pentru ca nu este un baiat de bani gata.

Acum, asta, s-a imbinat cu o mai veche problema de a noastra, in care el ma acuza ca m-am schimbat si nu ii mai cer parerea cand iau anumite decizii, si ca am inceput sa merg pe propriul drum, iar lui nu ii convine asta.

Ce ma scoate pe mine din sarite, e urmatorul lucru:
De aproape trei ani, ma chinui sa il fac sa fie iar ca inainte, ca atunci cand vorbeam ore in sir fara sa tinem cont de greutati, desi ele erau acolo. De trei ani ii tot repet ca oricand are nevoie de cineva sa il asculte sau sa ii dea un sfat, sunt acolo. Dar el a continuat sa ma ignore, sa imi spuna ba ca sunt prea mica ca sa il pot intelege, ba ca nu are incredere in mine.

I-am spus, din nou, ca sunt si voi fi mereu langa el, pentru ca il iubesc enorm, si stiu cum e sa ai si probleme.

Iar el continua sa ma ignore.Asa ca am inceput si eu sa nu ma mai rog de el, si sa il las pe el sa vada ce are de gand, asigurandu-ma in tot acest timp ca el stie ca intr-o zi s-ar putea sa isi dea seama de ce a avut langa el si sa fie cam tarziu. Pentru ca atunci eu voi fi inchisa adanc in mine, desi voi fi practic, tot a lui, si tot langa el. Pentru ca asa cum el a avut si are nevoie de cineva sa ii asculte ideile, planurile, ofurile, asa am si eu.

Asa ca imagineaza-ti uimirea mea cand el imi arunca in fata toate acele lucruri despre cum am crescut separat de el, si cum ca nu ma mai recunoaste.
Si desi el afirma ca in tot timpul asta incerca sa faca rost de bani ca sa putem avea un viitor impreuna, recunoaste ca a facut aceeasi greseala ca prietenul sau. A pus dragostea dupa bani si avere.

Dar ce nu vrea sau nu poate sa inteleaga e ca, eu, chiar as prefera sa mananc o ceapa cu paine seara, drept cina, cand vine de la servici, si sa il aud ca imi spune: Mi-a fost dor de tine puiule, az. Decat sa locuim intr-o vila prea mare pentru noi si sa se intoarca cu spatele la mine noaptea in pat.
Pentru ca nu suntem saraci lipiti pamantului. Si asa cum el are doua maini si doua picioare, asa am si eu, si pot sa aduc un ban in casa. Chiar si daca tot ce mi-ar ramane dn salariu, ar fi 10 lei, si pe aia m-as duce si i-as cumpara lui o bere rece pe ei.

Serios, ce as putea sa fac? Cum sa mai reactionez? Cum sa il fac sa inteleaga cand eu ii spun ca sunt tot aici, doar ca acum, simt nevoia sa ma vada asa cum sunt eu, nu cum ma descrie el, si ca in sapte ani de relatie, el a fost singurul baiat din viata mea.

Cum sa ii iau valul asta de pe ochi?

Dupa ce ai descris se pare ca aceasta iubire este unilaterala.
El nu a fost atent la tine si de asta nu intelege schimbarea ta, pentru ca tu ai crescut, te-ai transformat dintr-un copil intr-o fata.
Ma intreb de ce il iubesti, ce face el pentru ca tu sa il iubesti?
Greseala ai face cand ai vrea sa-l schimbi pe el, aceasta schimbara doar el o va putea face daca ar dori.
Nu pot sa fiu optimista in relatia voastra, viitorul vostru.
Incearca sa analizezi cat de obiectiv se poate, daca voi doi va potriviti si oare nu doar tu ai adus sacrificii, dragoste, iubire, intelegere etc. in aceasta relatie.

Naspa.problema voastra este ca aveti o problema asta clar.Tu se pare esti o fata desteapta pentru ca stii sa vorbesti si sa iti exprimi sentimentele si stii sa si le explicit.Problema in cazul vostru este tocmai ca ati avut o lumea inchisa ati trait doar in lumea voastra de copii ca asa ai zis ca sinteti impreuna de la 14 ani sau cit ai zis.Acum cind ati crescut ati vazut ca lumea este mult mai mafre decit voi va imaginati.Si nu ma refer la ce vedeti ci la ce stiti ce aflati zi de zic, cu cine va intilniti si etc.Problema se pare vine din partea lui.Asta cu siguranta dar el da vina pe tine ca tu te-ai schimbat bla bla, povesti ca sa evite adevarul.Probabil lui nu i-a placut sau de abia acum am vazut ca ceva nu-i place la tine si ca ce tu nu ai sau nu-i oferi poate gasi si in alta parte la alte fete.Asta e paroblema sigur.Ce sa faci? Fal sa vorbeasca sa zica ce nu-i place la tine.Stiu ca este foarte greu sa il faci sa vorbeasca dar incearca.El iti va spune ca nu ca totui place la tine ca esti bine ca esti frumoasa si alte povesti dar nu asta este adevarul.Barbatii si poate si femeile nu vor spune da uite frate mie nu-mi place asta la tine si gata. Daca ar spune asa ari fi ceva ca ati incerca sa rezolvati daca se poate rezolva.Dar o duceti asa si o sa stati in stress si pe zi ce trece tot mai naspa o sa fie.Omul este foarte curios din fire si cind vede saunaude ceva cauta sa faca sa vada si el daca nu a mai facut sau auzit.Am patit si eu chestii de genul asta si cind am incercat sa discut si sa arat uite asta este problema perosna m-a facut nesimtit Golan si asa mai departe.E treaba ei daca atit a gindit dar eu aveam dreptate.Sint barbat si stiu ce si cum gindesxc barbatii si stiu ca nu o sa ai mari sanse sa il poti face sa discute deschis cu tine. Daca tot nu reusesti atunci las-o mai moale fii nitelk indiferenta si lasa-l sa vezi ce face.Citeodata si o prea mare atentie data unei personae face rau.Stii cum este cind ai ceva nu mai apreciezi asa de tare sau spui aaaa lasa ca femei sint destule.Dar nu e chiar asa pentru ca rar gasesti o persoana cu care sa te potrivesti.Cel mai des intilnita problema la oameni este legata de sex.Deci probabil tu nu ai ceva ce el doreste sau nu-i dai ceva ce el doreste si asa mai departe.Restul problem de bani nici vorba pentru ca un prapadit nu poate avea o femeie bogata sa fim seriosi indifferent cum ar arata acel barbat.Ok am incercat sa iti dau ceva sugestii, asa ca nu stiu cit te ajuta.Numai bine.

Eu zic sa iei cabarsanu

Nu este nici-un val pe ochii lui. Pentru el a intervenit plictiseala care, totusi, e explicabila. Voi, adolescenta v-ati petrecut-o unul cu altul, alte experiente probabil ca nu prea ati avut. Eu cred ca tu deja ti-ai facut planuri de viitor iar el nu prea stie ce sa faca. Nu cred ca il mai incanta un viitor impreuna cu tine. Fa ochii mari pana nu incepi sa plangi.

O relatie fara comunicare e ca o frectie cu apa rece. Comunicarea face ca cei doi parteneri dintr-un cuplu sa se cunoasca mai bine, sa ineractioneze. Fara comunicare, ai doar o relatie bazata pe sex (daca faceti sex) si atat!

Daca el continua sa te ignore cand tu te oferi sa-i acorzi ajutor moral, sfaturi si el nu vrea sa se deschida spre tine, da-l in ma-sa si paraseste-l. Cauta-ti altul care e mai deschis spre comunicare, care sa-ti ofere acel "Mi-a fost dor de tine azi".

Catamai povestea! Pana am ajuns la final, am uitat inceputul! So, la aproape 21 ai tai, incearca sa realizezi ca la varsta asta, intr-o relatie... unul iubeste iar celalalt isi bate joc! De-a lungul relatiei, oamenii se mai schimba! Se maturizeaza, se prostesc, se indobitocesc, etc! Nu te astepta ca dupa 3, 4, 5 ani de relatie, sa fie ca in prima luna, cand aveati discutii interminabile! Daca ajungi sa cunosti destul de bine, o persoana...nu mai poti avea discutiile alea luuuuungi, in care descopereai lucruri placute despre el/ea sau, aflai lucruri despre trecutul lui/ei! Daca el iti reproseaza ca nu-i ceri sfatul, este semn ca vrea sa fie liderul deciziilor tale, ca tu nu esti in stare sa iei decizii fara el sau, ca vrea sa fii dependenta de el! Nu-i nimic rau sa iei singura o decizie, atata vreme cat te are pe tine in rolul principal! Este excelent sa fii independenta, este cel mai frumos si bun lucru! Acum, despre partea financiara; oricat de mult ai spune tu ca, daca ai avea 10 lei, i-ai lua lui o bere! De la bani si de la lipsuri, ies cele mai urate discuti, reprosuri, certuri! NU mai pune pret pe faptul ca e singurul baiat din viata ta! Orice inceput, are si un sfarsit! In viata asta, traim o singura data! Deci, trebui sa facem tot ce ne sta in puteri, sa ne facem o viata frumoasa si fericita, pentru ca avem tot dreptul! Retine un lucru, pe lumea asta, tu esti cea mai importanta fiinta, pentru tine! NU FII NORMALA, CAND AI TOT DREPTUL SA FII EXTRAORDINARA! Mult succes!

Sti vorba aia : nu sti ce ai pana nu pierzi, ei bine, fa in asa fel incat sa vada ca este adevarat.

Nu stiu cati ani ai, dar iti apreciez maturitatea in gandire, stii ce vrei de la viata! El iti cunoaste slabiciunile si......profita de ele! Il iubesti si pentru asta esti prea toleranta! Dar daca intr-o relatie, dincolo de iubire nu exista teluri comune, intr-o zi vei obosi! Gandeste-te la asta!

La caruta asta nu mai trag doi cai, ori poate trag in sensuri diferite? Dar asta este numai o fata a problemei.
Lipsa de respect si jignirile aduse. A doua fata.
Sau poate asta este cel mai rau: ca numai el gandeste, sau numai el are dreptate, sau ca el trebuie sa te calauzeasca - sa iti ordone ca sa nu gresesti cu ceva? Umm, cum se numeste asta? Oricum, a treia fata.
O problema cu trei fete urate...
Esti sigura ca te-ai indragostit de cine trebuia?

Iti multumesc frumos ca ti-ai facut timp sa lasi un raspuns. Ce pot sa spun, am trecut prin lucruri foarte grele impreuna. Distanta, anumite interventii din partea asa zisilor prieteni... etc. Dar langa el le-am trecut pe toate.
De asta imi e si asa greu sa renunt la relatia asta. Sunt 7 ani. 7 ani in care poate nu am avut pe nimeni decat unul pe altul. Eu il cunosc foarte bine, si are un suflet extraordinar. Nu ar avea rost sa neg ca nu mi-a fost alaturi cand am avut nevoie de el. si reciproca.
Dar cand apar astfel de situatii, nu stiu cum sa le manevrez. A recunoscut si el, ca eu nu am fost mult timp printre locurile primare in viata lui, si cand i-am cerut sa ne despartim, ca poate asa e mai bine, a spus mereu ca nu vrea sa ma piarda. Ca ma iubeste, si stie ca spre deosebire de alte fete eu chiar am fost diferita.

Am incercat crede-ma. I-am tot spus, ai grija, fiindca eu sunt aici si o sa fiu si in ziua Z, dar sa nu te miri cand o sa fiu la fel de rece ca tine. Pentru ca m-am lovit de atatea ori de un zid rece cand incercam sa ma apropii de tine, incat am simit nevoia sa il ridic si eu pe al meu.
Iar el asta nu intelege. De ce am inceput sa iau decizii fara el si de ce nu tin cont de el si de parerea lui? Dar cum sa mai fac eu asta cand atata timp i le-am cerut, si el le ignora?

Hai ca m-ai facut sa rad cu inceputul tau, serios. Mai, eu sunt constienta ca lucrurile nu mai sunt ca inainte, pentru ca ar fi ciudat sa ne comportam ca la 14, respectiv 17, cand noi avem 20, respectiv 23.

Ar fi prea ciudat. Doar ca eu sunt aceeasi persoana ca atunci, aceeasi fata pe care el a placut-o, intelegi? si am ramas aceeasi, doar ca m-am maturizat. am inceput, in acelasi timp ca el, sa ma gandesc la planurile de viitor impreuna, mai serios ca inainte. Atunci, erau vise, acum sunt planuri. Sau cel putin asta sper eu.
Imi place sa iau decizii pe care sa le discut in prealabil cu el, doar ca atunci cand ii vorbesc, e cam departe. si stiu si de ce. are probleme. cu familia. Multe, chiar. Si el spune ca daca inainte, nu mi le spunea ca nu avea suficienta incredere in mine, fiindca eram mai mica, sau stiu eu, acum vrea sa ma protejeze de ele.

Dar eu nu vreau asta. Ca si la doar 20 de ani ai mei, m-am lovit si eu de pragul de sus de cateva ori. Si nu a fost tocmai placut.

Ma rog, ce incerc eu sa spun e ca, eu stiu ca el ma iubeste si acum. Pentru ca vad ca si acum face multe lucruri pentru mine. Dar cand vine vorba de ce am spus mai sus, continua sa o tina pe a lui, ca eu sunt cea care a gresit, ca eu trebuia sa ma tin mai mult de capul lui, si ca nu il respect destul in public.
Dar cum Dumnezeu nu o fac cand toti baietii care sunt prieteni cu el ma respecta pentru ca eu am ramas aproape singura din tot grupul nostru care nu l-a inselat nici macar odata, si nici nu a dat curs la astfel de barfe? Pentru ca am avut grija sa il anunt de fiecare data cand ma cauta cineva doar ca sa stie ca poate sa aiba incredere in mine si il respect destul cat sa ii spun despre acele persoane. PEntru ca puteam foarte bine sa ii ascund lucrurile astea, chiar daca eu tot nu le permiteam acelora sa ma mai caute si a doua oara?

Cat timp ti-a luat sa scrii nuvela asta? Irelevanta, de altfel.

Si atunci de ce ti-ai pierdut timpul cu ea?

Ti-am spus ca am citit-o toata? Inceputul deja prefigura sfarsitul si implicit intrebarea.Crezi ca esti prima care nu se descurca singura si pune asemenea pomelnice pe TPU?

Stiu ca nu sunt singura, nu ai de ce sa reactionezi asa. Eu stiam ca TPU e un site in care oamenii se ajuta reciproc, pe diferite teme. S-a schimbat ceva intre timp si nu stiu eu?

Serios acum...

Sa stii ca nu s-a schimbat nimic.Dar tu ceri pareri la care raspund in marea majoritate tot unii la varste apropiate de tine.Adica fara experienta.Chiar daca unii se dau macho.Ori, fiecare relatie are specificul ei, cu parteneri de un anumit caracter.Sa stii ca inteleg problema ta, mai ales ca ma incadrez intr-o varsta de peste 30 si de ani.Dar cred ca asemenea probleme trebuiesc rezolvate doar intre voi. Fara a cere parerea altora. Poti fi influentata de raspunsurile unora.Nu stiu cat ai inteles din mica mea nuvela. Oricum, iti doresc succes.Te pup.

Si eu nu pot acum decat sa iti multumesc. Dar daca citeai cele cateva alineate de la inceput, ai fi vazut ca postarea mea de mai sus s-a datorat faptului ca persoanele care ar trebui sa imi fie prieteni/prietene si care ar trebui sa ma asculte atunci cand am nevoie de ele pentru ca imi stiu situatia si ne cunosc pe amandoi, ei bine, numarul lor e undeva foarte aproape de zero. De aceea am si postat aici. Si ai mai fi vazut de asemenea ca nu iau astfel de decizii mai deloc, iar aseara eram foarte intoarsa pe dos, dupa o cearta destul de lunga, si simteam nevoia sa scap de acea stare. Si cum altfel decat sa o imparatasesc cu cineva? Si chiar daca nu primeam nici un raspuns, eu deja ma simteam mai bine, pentru ca nu am mai tinut acea suparare pentru mine, asa cum fac mereu.
O zi buna in continuare.

Ai dreptate.Si cred ca ti-ai dat seama ca nu am citit tot textul.Multumesc.Si tie la fel.

Povesti de copii ce sa spun

Da pai, stii, e o situatie normala. V-ati luat de prea tineri, la 14 ani. E ca si cum ai fi foratata sa mananci aceiasi ceapa cu paine timp de 7 ani, pai da te mai si saturi. Lui i-a ajuns, tie nu.
Devine si mai simplu, pentru ca tu traiesti in trecut si astepti sa se schimbe in ceea ce a fost, pacat, asta nu se v-a intampla, trebuie sa realizezi ca schimbari se afla la tot pasu, ori esti pe aceiasi frecventa cu ele ori iti alegi drumul tau. Da puteti incerca in continuare, dar nu cred ca vei avea parte de o relatie normala pentru mai mult de 2, poate 3 ani, timp in care iti cam pierzi toata tineretea si ai sa regreti pe urma cand vei fi legata de un barbat, ca deh, nu mai sunteti copii, barbat fata de care probabil vei avea o obligatie, ori morala ori poate vreun copil cine stie. Gandeste-te bine la ce vrei, pentru ca o persoana scarbita de prezenta ta sunt peste tot pe langa tine, nu trebuie decat sa intorci capul si sa alegi unul.

Shit happens my darling. No need to sugar coat this cand of crap.

Ma cautati un alt prieten...ca decat sa stai dupa o pl indiferenta fata de tine mai bine iti cauti un alt prieten care sa te merite..si eu de ex sunt rece fata de fete.Dar daca as avea o prietena as respectao.Imi pare rau pentru tine nu trebuie sa te lasi influentata de un prost! Ar trebui ca amandoi sa va implicati in relatie!

Sa stii ca apreciez raspunsul tau, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost ultima parte. Ai avut perfecta dreptate. Da, am vorbit in seara asta si am venit la un numitor comun. Daca nu ne vom schimba amandoi, pentru ca de ce sa mint? si eu am partea mea de vina, si daca lucrurile nu se vor imbunatati intr-un anumit interval de timp, spunem "la revedere" fara resentimente.
Amandoi suntem constienti ca iubire si atractie inca exista intre noi. Asta nu ne-o poate lua nimeni. Il cunosc prea bine din punctul asta de vedere, si o vad in privirea lui. Din cauza asta si din cauza faptului ca in ciuda acestor intamplari mai nefericite noi inca ne iubim, am decis sa ne mai dam o ultima sansa. Acum, ce-o vrea Dumnezeu. Pana la urma nu poti forta pe cineva sa stea in viata ta, cand ea insasi iare alte planuri pentru el, din care tu nu faci parte.

Iti multumesc pentru raspuns, fiindca e scurt si concis. Dar alt mod de abordare nu gaseai?)
Oricum, iti apreciez sinceritatea.

Mai mie imi place sa fiu direct nu stau la discutii...sincer in locu tau eu nu as sta 2 min cu el...Eu cred ca acest lucru s-a intamplat intre voi deoarece a intervenit obisnuinta..ar trebui unul dintre voi sa incerce sa vina cu ceva nou!

Si chiar daca risc sa ma repet, iti spun inca odata ca iti apreciez raspunsul sincer si nedat dupa degete.

Probabil a intervenit, da, fiindca nu toti sunt la fel de norocosi sa jongleze atat de bine cu o relatie incat sa fie proaspata tot timpul.
Dar dupa o discutie lunga si sincera de ambele parti, am decis totusi sa ne mai acordam o sansa. Pentru ca stim amandoi ca nu am fi stat 7 ani impreuna daca nu ne-am fi iubit cu adevarat si nu ne-am fi dorit cu adevarat.
Ma rog, nu stiu daca ma intelegi... Chestia e ca amandoi suntem genul de persoane mai linistite cand vine vorba de relatii. Si nu prea sarim de la un partener la altul atat de usor. Pentru amandoi e mai important sa salvam ceva ce stim sigur ca e acolo, decat sa spunem "nu" si sa regretam mai tarziu.

La urma urmei, daca ne oferim o sansa, avem posibilitatea sa ne despartim oricand daca lucrurile chiar nu mai pot fi salvate. Dar daca ne despartim, poate nu vom mai avea ocazia sa ne mai intalnim.

Poate par fraiera si naiva cand vine vorba de asa ceva... dar la urma urmei, nu poti sa renunti atat de usor la ceva care ai construit atata timp doar pentru ca exista sansa sa fie ceva trecator.

Acum, ce-o vrea Dumnezeu.
Oricum, iti multumesc pentru sfat.
Ai grija de tine