Ma consider un pic cam posesiva(sau un pic mai mult).
Nu stiu, cred ca apare intotdeauna pe terenul nesigurantei. Omul care nu este sigur de ceva, începe să devină posesiv. Uneori cred ca nu ma cunosc deloc, alteori traiesc in frica, teama ca pierd pe cineva sau ceva. Si poate exagerez uneori, am tendinta sa cred că cei din jurul meu sunt obiecte. Că pot face ce vreau cu aceştia.
Si tocmai de asta, caut mereu pe cineva care sa ma aduca cu picioarele pe pamant, sa ma simt in siguranta cu el. Nu, n-am dus niciodata posesivitatea la extreme, intr-o relatie.
Se spune ca, "a iubi posesiv înseamnă a atârna lanţuri grele de sufletul celui pe care vrei să îl transformi în propriul sclav".
Ideea de posesie, nu aduce nimic bun. Tot timpul, unul din parteneri va simţi că este controlat, verificat în tot ceea ce face. Increderea nu mai există.
Ai gresit categoria.
orice comportament e rau si trebuie modificat atunci cand ii afecteaza viata, relatiile cu ceilalti.
total contra. iubirea nu e un contract si nu as putea sta langa un om posesiv, sunt deranjata si de cele mai usoare gesturi de posesivitate ale partenerului.
Cine ar incerca de buna voie o relatie cu un om posesiv? Ce avantaje ai avea sau ce ti-ar placea la acea relatie? In realitate te trezesti treptat si te complaci, sperand in schimbare.Dar in acest caz fuga nu mai este rusinoasa
Daca ultima ta tema propusa era interesanta dar prost expusa, tema aceasta nu are nimic.
Complet contra,omul trebuie sa fie liber.
Liber sa aleaga,liber sa judece neinfluentat de nimeni,liber sa faca ceea ce considera ca vrea si doreste,liber sa iubeasca,liber sa urasca,liber!
Nu pot face nici cel mai mic compromis,n-as putea sa stau langa un barbat posesiv sau sa am eu vreun acces de posesivitate,inteleg ca omul drag sa stea langa mine pentru ca ii este necesar si vital, nu pentru ca l-am inchis eu intr-o colivie cu zabrele de nu-uri si de ce-uri!
Dar asta presupune o incredere totala, incercata din greu si in multe situatii.
Este tot mai frecvent intalnita greseala asta, sa nu iubim ci sa posedam, sa nu traim ci sa existam...
Imi pare rau pentru fiecare fiinta care accepta un asemenea compromis si se complace intr-o asemenea relatie!
Dusa la extrem, o vedem zilnic la stirile de la ora sapte...batai,violente,crime!
N-ar trebui sa fie asa, posesivitatea e incapatanarea omului slab de a demonstra ca e puternic, indiferent prin ce mijloc.
Sunt complet impotriva posesivitatii.