Mai fata, daca nu-ti palce ca trebuie sa-ti ajuti familia si fratiorul, muta-te cu chirie, singura sau cu iubitul tau si nu te mai plange! Asta se intampla in toate familiile normale, fratii mai mari au grija de cei mici, ajuta in casa, ajuta familia, ceea ce tie ti se pare anormal, cand in realitate este foarte NORMAL, atunci cand conveituiesti cu familia, mai ales ca esti ditamai adultul care poti ajuta.
In realitate, ai putea sa-l duci pe frate-tu la scoala, odata ce muncesti tarziu de la 8.30, dar nu vrei sa ajuti, de aia scrii aici, fiind frustrata si rautacioasa.
Cum se vor descurca [arintii tai dupa ce pleci tu, este problema lor!
Nu stiu ce sa-ti spun, parca le esti dusman alor tai, nu propria fiica. Pleaca fata de acolo, pleaca daca esti atat de frustrata si plina de venin.
Ești cred ca si tu apoi ala de mama de nu te poți descurca in viața fără copii, i ai făcut ca sa stai după pe spatele lor si sa aștepți de la ei.
Buna.Te sfatuiesc sa incerci sa ajuti cat poti inainte de a te muta din casa parintilor, dar fara sa iti sacrifici tu nervii sau somnul, ceea ce iti va afecta performanta la munca, ci numai atunci cand e posibil. Stabileste unele zile din saptamana in care sa faci aceste treburi din casa si unele in care sa te vezi cu iubitul(crede-ma ca vei supravietui daca nu va vedeti zilnic, cel putin pana sa locuiti impreuna).
Apoi, daca te muti cu iubitul tau, iarasi, te sfatuiesc sa iti termini studiile deoarece, cel mai probabil, iti va prinde bine pe viitor in caz ca doresti alt loc de munca mai bine platit.Esti cat se poate de indreptatita sa te simti asa, dar incearca sa ai un plan de rezerva, caci daca te certi cu iubitul si el te da afara din casa, ce faci? Nu tot la parinti te intorci?
Explica-le frumos ca totusi, acum, la maturitate, e de bun simt sa te lase sa iti pui lucrurile in ordine, sa ai autonomie si sa iti croiesti propriul drum, iar fratele tau nu este responsabilitatea ta, ci a lor(asa cum deja ai dedus mai sus).Mai mult de atat, ai nevoie obligatorie si de putina liniste, de pauze pentru tine, altfel ajungi un alt adult acru si obosit, fara niciun chef de viata, care nu-si vede capul de atatea treburi.Trebuie sa existe un balans in toate. Daca nu se poate, incearca sa scrasnesti din dinti pana treci peste aceasta perioada incarcata si mama isi gaseste un loc de munca ok.In viata exista de toate, nu numai momente roz usoare.Bafta!
Nu si-a gasit inca job deci nu stii exact cum o sa fie -cand si cum o sa lucreze. Si chestia asta cu facutul de mancare si curat e absolut normal daca locuiti toti impreuna sa faci si tu cate ceva, nu tot timpul, nu numai tu dar trebuie sa ajuti.
Tu pari ca iti faci gruji pentru lucruri care e posibil sa se intample in viitor deci stai un pic sa vezi cum se aseaza toate.
Eu cred ca toti avem dreptul sa ne croim drumul si soarta noastra singuri si dupa bunul plac.
Eu unul as incerca sa ii ajut cat pot dar sa nu ma neglijez pe mine, probabil nici ei nu -si doresc situatia asta dar momentan nu au optiuni.
Incearca sa vb cu mama ta despre copilaria ei la vasrta ta si poate o poti pune in situatia ta incat sa inteleaga ca si tu ai dreptul la alegeri. Succes!
Wow! Cât ai scris totuși ce ai vrut să spui mai exact? Eu am citit întrebarea ta de 2 ori și tot nu am înțeles...
Wow! Cât ai scris totuși ce ai vrut să spui mai exact? Eu am citit întrebarea ta de 2 ori și tot nu am înțeles... dacă vrei să ai o casă a ta și stai liniștită cu bărbatul tău poți să o faci totusi ai 20 de ani... vorba aia "Daca nu-ți trăiești viața când ești tânăr când să ți-o mai trăiești."
Pe scurt am vrut sa arat mentalitatea părinților si cum gândesc eu si dacă cum gândesc eu este cumva greșit. Căci eu consider ca eu nu am niciun fel de responsabilitate vis a vis de fratele meu si sa le iau locul lor ca si părinți si pur si simplu sa se descurce, nu sa se bazeze pe mine căci am o varsta.