Sa va explic o situație si dacă ar putea cineva sa ma sfătuiască.
O sa încerc sa zic scurt situația.
Am 20 de ani, eu cu ai mei suntem plecați de mult timp.
In acest timp eu mi am terminat liceul, mama a mai făcut un bebe, este destul de măricel acum căci e clasa întâi.
Am decis sa nu mai continui studiile din cauza lipsei de bani căci numai tata lucrează si pentru ca voiam sa am banul meu, simplu.
De când suntem plecați nu avem nimic al nostru, gen casa sau ceva.
Sunt in cuplu de 2 ani si poate cât mai curând ar fi venit vorba sa ne mutam împreuna căci putem sa ne începem viața in 2.

Problema este mama, pana acum nu a lucrat nu nimic. De când am început lucrul acum vrea si ea sa lucreze ceea ce pot sa sic ca de când suntem plecați nu a lucrat decât un singur an căci după mereu a avut grija de fratimiu.
Si ea cum vrea sa lucreze acum, orice fel de program de lucru începe dimineața si ea vrea ca eu sa mi sacrific diminețile sa ma trezesc sa l duc pe fratimiu la școala ca ea sa se ducă la munca, știind ca chiar si eu la randul meu ma duc la munca de la 8jumate la 6 seara.

Ma tot învinuieste ca nu i ajut si mai ales eu sunt total in dezacord cu ce vrea ea căci pe lângă asta, va urma încet încet sa ma lase cu responsabilitățile de acasă gen sa fac si curat si mâncare etc.

As putea sa sacrific așa si sa o ajut, dar dacă eu am in plan sa ma mut, atunci fe o sa facă? Cine il mai duce pe fratimiu la școala? După amiaza norocul este ca tatăl meu termina degrabă si il poate lua, dar gen ce vrea ea sa facă, vrea sa ma retina pe mine ca sa nu pot sa fac nimic sa avansez in viața mea.

Am ajuns la un moment unde vreau simplu sa stau cu bărbatul meu, in casa mea, sa am regulile mele si libertatea mea. Dacă am chef sa fac o baie la 12 noaptea sa pot sa fac, nu sa am mereu reținerea ca toată lumea doarme si trebuie sa respect regulile casei. Când ii sic de mutat, îmi spune ca m-am văzut cu sacii in căruță ca îmi fac bani acum si pe iei ii las așa.

Da pana la urma ei sunt părinții, de ce se lasă in baza mea? Sa i ajut eu sa poate sa lucreze si ea ca sa strângă bani si sa poate sa si cumpere o casa ai tot așa.
Da pana sa termin eu școala si sa ajung sa devin independenta, ea de ce nu s-a mișcat din loc?
Ma oftic ca are si pretenții ca nu vrea nici joburi din astea gen restaurant sau supermarchet sau in curățenie la birouri cum se lucrează in țara asta unde stam. Mai alea ca se mai poate sa găsească job de pe pa 9-10 dimineața in colo.

Si acum ca momentan am 20 de ani si nu stau cu iubitul meu, mai nou au început discuții ca de ce stau in Weekend la el si dorm la el, căci nu am respect fata de ei ca părinți.

Gen ei ma freacă la cap de luni pana vineri cel puțin mama, mai sunt frecata la cap si după orele de munca si când pot sta linistita mai ies si ma duc pe la al meu, nici așa nu e okay, vrea sa ma restrângă si cu asta.
Gen am ajuns la concluzia ca vreau sa ajung sa stau cu el, ma duc la munca da vin in casa mea, nu face nimeni mizerie sa tot fac după ei, fac o mâncare pentru 2, in Weekend pot pleca linistita pe undeva.

Undeva m-am saturat de ei si consider ca mama a devenit super toxica.
Daca se poate sa aștept si sa stau cu ea pana la 30 de ani, ba chiar sa ma mut cu ea, ca ea domne e singura n are prietene n are pe nimeni si nu suparata gândul.

Eu ce sa fac!? Sa plec atunci de capul meu ca nu se mai poate!?
Asta îmi vine sa fac căci nu cred ca m ar lasă vreodată sa plec cu înțelegere si sa fie tot bine, cred ca sigur o sa se ivească cu o cearta ceva.

Wow! Cât ai scris totuși ce ai vrut să spui mai exact? Eu am citit întrebarea ta de 2 ori și tot nu am înțeles...

Wow! Cât ai scris totuși ce ai vrut să spui mai exact? Eu am citit întrebarea ta de 2 ori și tot nu am înțeles... dacă vrei să ai o casă a ta și stai liniștită cu bărbatul tău poți să o faci totusi ai 20 de ani... vorba aia "Daca nu-ți trăiești viața când ești tânăr când să ți-o mai trăiești."

Pe scurt am vrut sa arat mentalitatea părinților si cum gândesc eu si dacă cum gândesc eu este cumva greșit. Căci eu consider ca eu nu am niciun fel de responsabilitate vis a vis de fratele meu si sa le iau locul lor ca si părinți si pur si simplu sa se descurce, nu sa se bazeze pe mine căci am o varsta.

Mai fata, daca nu-ti palce ca trebuie sa-ti ajuti familia si fratiorul, muta-te cu chirie, singura sau cu iubitul tau si nu te mai plange! Asta se intampla in toate familiile normale, fratii mai mari au grija de cei mici, ajuta in casa, ajuta familia, ceea ce tie ti se pare anormal, cand in realitate este foarte NORMAL, atunci cand conveituiesti cu familia, mai ales ca esti ditamai adultul care poti ajuta.
In realitate, ai putea sa-l duci pe frate-tu la scoala, odata ce muncesti tarziu de la 8.30, dar nu vrei sa ajuti, de aia scrii aici, fiind frustrata si rautacioasa.
Cum se vor descurca [arintii tai dupa ce pleci tu, este problema lor!
Nu stiu ce sa-ti spun, parca le esti dusman alor tai, nu propria fiica. Pleaca fata de acolo, pleaca daca esti atat de frustrata si plina de venin.

Nu si-a gasit inca job deci nu stii exact cum o sa fie -cand si cum o sa lucreze. Si chestia asta cu facutul de mancare si curat e absolut normal daca locuiti toti impreuna sa faci si tu cate ceva, nu tot timpul, nu numai tu dar trebuie sa ajuti.
Tu pari ca iti faci gruji pentru lucruri care e posibil sa se intample in viitor deci stai un pic sa vezi cum se aseaza toate.

Buna.Te sfatuiesc sa incerci sa ajuti cat poti inainte de a te muta din casa parintilor, dar fara sa iti sacrifici tu nervii sau somnul, ceea ce iti va afecta performanta la munca, ci numai atunci cand e posibil. Stabileste unele zile din saptamana in care sa faci aceste treburi din casa si unele in care sa te vezi cu iubitul(crede-ma ca vei supravietui daca nu va vedeti zilnic, cel putin pana sa locuiti impreuna).

Apoi, daca te muti cu iubitul tau, iarasi, te sfatuiesc sa iti termini studiile deoarece, cel mai probabil, iti va prinde bine pe viitor in caz ca doresti alt loc de munca mai bine platit.Esti cat se poate de indreptatita sa te simti asa, dar incearca sa ai un plan de rezerva, caci daca te certi cu iubitul si el te da afara din casa, ce faci? Nu tot la parinti te intorci?

Explica-le frumos ca totusi, acum, la maturitate, e de bun simt sa te lase sa iti pui lucrurile in ordine, sa ai autonomie si sa iti croiesti propriul drum, iar fratele tau nu este responsabilitatea ta, ci a lor(asa cum deja ai dedus mai sus).Mai mult de atat, ai nevoie obligatorie si de putina liniste, de pauze pentru tine, altfel ajungi un alt adult acru si obosit, fara niciun chef de viata, care nu-si vede capul de atatea treburi.Trebuie sa existe un balans in toate. Daca nu se poate, incearca sa scrasnesti din dinti pana treci peste aceasta perioada incarcata si mama isi gaseste un loc de munca ok.In viata exista de toate, nu numai momente roz usoare.Bafta!

Pleacă.

Ești cred ca si tu apoi ala de mama de nu te poți descurca in viața fără copii, i ai făcut ca sa stai după pe spatele lor si sa aștepți de la ei.

Eu cred ca toti avem dreptul sa ne croim drumul si soarta noastra singuri si dupa bunul plac.
Eu unul as incerca sa ii ajut cat pot dar sa nu ma neglijez pe mine, probabil nici ei nu -si doresc situatia asta dar momentan nu au optiuni.
Incearca sa vb cu mama ta despre copilaria ei la vasrta ta si poate o poti pune in situatia ta incat sa inteleaga ca si tu ai dreptul la alegeri. Succes!