Ma confrunt cu o mare problema asa ca as vrea sa cer cateva pareri din partea unor persoane care au trecut printr-o experienta asemanatoare.
Sunt intr-o relatie cu baiat de 6 luni,ne- am cunoscut foarte frumos, ne simtim bine impreuna, suntem "fericiti", dar eu cred ca pentru el nu sunt decat un bandaj ce-I acapareaza ranile provocate de fosta lui prietena.Ne potrivim atat de mult in foarte multe privinte, avem foarte multe lucruri in comun cum nu ne am fi asteptat niciodata.
El a avut inainte o relatie cu o tipa timp de 3 ani jumate si cu care a vrut sa se impace la scurt timp dupa despartire.A iubit-o foarte mult din ce mi-a povestit el,insa ea nu a acceptat. Dupa despartirea de ea,timp de un an jumate a avut relatii de scurta durata,in tot acest timp isi cauta sufletul pereche,si m a gasit pe mine. Spune ca tine la mine mult si ca ma place foarte mult dar nimic mai mult(am mai facut si o greseala,eram intr-un moment in care in minte aveam numai te iubesc sa-i spun si i am spus ceva de genul:tu esti cel pe care il dor si iubesc, m am inrosit si am schimbat subiectul repede m a vazut ca nu ma simt bine si m-a intrebta ce se intampla ca ce am spus ca nu a inteles tot, evident ca da si nah nu avea cum sa-mi raspunda ).il simt ca se simte bine cu mine insa are niste stari ciudate si tot mai dese de tristete si deprimare.Eu sincer nu suport sa-l vad asa, ma doare foarte mult pentru ca eu sunt sigura de sentimentele mele asa cum n- am mai fost in viata mea si stiu sigur ca il iubesc foarte mult.Am mai fost indragostita inainte, insa nu am iubit.Are stari cand ii vad lacrimi in ochii,cand asculta muzica trista de fata cu mine(si ma intreb ce dracu? sunt langa el…nu ma vede? oare ce reprezint eu pentru el? SUNT ASA CONFUZA NU MAI STIU CE SA CRED, CE SA FAC. Si nu mai spun ce muzica despre o iubire pierduta si etc),plange de fata cu mine dupa fosta lui prietena Inteleg ca nu o pot inlocui si nici nu vreau sa fiu ea, VREAU SA FIU EU,sa ma placa pentru ce sunt eu…e si normal insa comparatiile nu ar trebui facute,trecutul e trecut,viitorul e viitor si nu poti trai cu ce ai avut sau sa te agati de ceva din trecut pentru ca ramai blocat si asa vei ajunge sa faci lucruri ce le vei regreta.
Stiu ca intre cei ce au relatii de lunga durata se creaza o conexiune aparte, speciala in care exista cel mai frumos sentiment, si anume cel de iubire, si starea de dependenta fata de celalat.Si eu am avut o relatie de doi ani,stiu cum este,insa chiar nu traiesc in trecut, am crezut ca iubesc insa nu a fost asa, am fost doar indragostita, iar acum asa pur si simplu il intalnesc pe cel pe care il cred "alesul"si imi dau seama ca nu este al meu in totalitate.Nu mi se pare corecta viata pentru ca daca relatia nu va mai rezita eu voi ajunge ca el, adica poate voi mai fi cu cineva dar nu-i voi apartine in totalitate asa cum nici iubitul meu nu-mi apartine.Viata asta este un cerc vicios…
Isi aminteste prea mult de ea,o aduce cam des in discutie,insa prin obiectivitate nu ma supar, dar cu mine cum ramane? imi vine sa explodez numai cand ii aud numele(nu o cunosc personal si nici nu mi doresc).
In concluzie eu sunt tot ce a gasit el mai bun sa se trateze sufleteste, iar inima lui inca este a fostei(sa reamintesc ca s au despartit acum un an jumate.ce naiba?).nu este corect fata de mine pentru ca eu IL IUBESC. eu sa traiesc cu jumatati si cu suferinta lui ce ma face pe mine nefericita?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook