Tu o iubeşti, dar te doare faptul că nu o poţi vedea atât de des pe cât ai vrea tu, poate de asta eşti confuz, că nu şti ce să faci. Ai vrea să renunţi la ea din cauză că tatăl ei nu o lasă să iasă, dar, în acelaşi timp, o iubeşti şi nu o poţi lăsa. Mi se pare aiurea ca la 16-17 ani s-o ţină închisă în casă. Are şi ea dreptul să iasă şi să cunoască lumea, pentru că, ţinând-o în casă toată ziua, va fi mai rău pentru ea. Cu siguranţă că şi ea ar vrea să iasă cu tine mai des, dar ştie că nu poate. Crezi că ei îi convine situaţia asta? Chiar nu cred, dar nu are ce să facă, nu i se poate împotrivi tatălui ei. Şi de ce să n-o lase să aibă prieten? Atâta timp cât tu eşti un băiat la locul tău şi nu ai o influenţă negativă asupra ei, nu văd ce ar avea tatăl ei împotriva ta.
Uite, hai sa fim corecti: tu ai accepta ca fica ta, minora, sa aiba un iubit care inca nu este capabil sa scrie corect doua randuri? Te rog, pana sa ma injuri, citeste de mai multe ori raspunsul meu.
Tu cum gândești? Ce-i cu chestia asta cu "minoră"? Uite cu e, lucrurile trebuie făcute treptat. Nu-i normal ca o fată să iasă în lumea reală doar la 18 ani, şi să dea cu capu' dintr-o dată de toate problemele.
Crezi că la 18 ani v-a gândi mai lucid ca la 16, dacă nu a avut cum să îşi dezvolte gândirea, pentru că a fost închisă în casă, şi atât starea emoţională cât şi felul de a gândi au stagnat? Ţi se pare normal?
Asa sunt toti prietene stai linistit, cand sunt la 20 vor sa isi bata joc de toate, "dragostea domne" si alte prostii, si cand sunt tati nu le da voie afara din casa pana la 18 ani stiind ca sunt baieti care vor face cu ea ce a facut si el cu altele
George0197 întreabă: