As avea si eu nevoie de ceva sfaturi pentru ca mi se pare ca viata asta imi da doar ca sa-mi ia si mai mult si sa ma faca sa sufar. Ideea este ca am ajuns si eu la facultate ca tot omul si dintr-un amfiteatru de 200 de persoane am vazut-o doar pe ea, fara sa o cunosc fara sa stiu nimic despre ea. De acolo lucrurile in capul meu s-au dus rau, in sensul ca nu am mai asteptat ca in liceu ca un milog si i-am spus din prima ca mi se pare foarte frumoasa si am si invitat-o undeva. Din cate mi-am dat seama nu era obisnuita cu asa ceva si a trecut si momentul ala. Eu in continuare am incercat sa vorbesc cu ea pe chat, fata in fata cand aveam ocazia, ea in continuare retrasa, si nu numai fata de mine, in general e mai retrasa si are viata ei cu activitatile ei (care sunt mai presus de toate pentru ea). Ma rog. Incet incet am trecut si peste astea si parea ca imi trece. De fapt a cam trecut dupa ce i-am facut un cadou destul de scump doar ca sa vada cat de mult tin la ea, si nici nu imi amintesc sa fi zic multumesc. Ma rog, trecea incet incet. Bineinteles ca a venit o excursie in care ziua totul era normal, in sensul ca de abia vorbea, iar spre seara dupa ce beam si eu cate ceva (ea nu bea de fel), parca era alta persoana in sensul ca facea anumite lucruri doar ca sa ma duc la ea, radea cu mine, se uita in ochii mei (de obicei nu face asta), ma lasa sa ma joc cu ea, etc etc. Adica practic tot ce aveam eu in capul asta al meu gol s-a reactivat. Faza e ca nu doar in prima seara a facut asta, si in a doua, si nu exagerez cand spun asta pentru si ceilalti colegi au observat ca parca era alta persoana, si doar cu mine se juca. Apoi ziua din nou, rece ca un cub de gheata.

Faza e ca stiu ca putea fi doar ceva pe moment ca sa se simta bine, insa pentru mine momentele alea au cele mai fericite din toata viata mea patetica. Si eu as incerca in continuare sa trec peste, insa in conditiile astea este imposibil. Nu stiu ce sa fac pentru ca nu stiu ce vrea. Daca as fi fost 100% sigur ca nu-i place de mine as incerca sa trec peste jur, insa in situatia asta in care eu cred ca nu vrea nimic cu nimeni din cauza activitatilor ei si a viitoarei cariere, ma face sa continui. Chiar o iubesc, ea nici macar nu ma lasa sa-i arat cat de mult. ma rog. Stiu ca solutia e sa las sa treaca timpul sa vad ce se intampla in continuare sa nu fortez nimic, insa in timpul asta eu mor aici in chinuri, mai ales daca se va mai repeta chestia aia... si de asta am scris si romanul asta aici. cui nu i-a fost lene sa citeasca poate imi da ceva sfaturi. Mersi fain

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook