Salut.De ceva timp nu gasesc raspuns la o problema.
Cunosc o fata cu care m-am despartit si m-am impacat de 100 de ori in cativa ani.
Tin la ea,o iubesc chiar.Ea nu ma iubeste, dar stiu ca tine si ea la mine cu toate ca zice ca nu si nu-mi arata.
Un urma multor certuri cu toate ca ne-am inpacat parca s-a cam degradat totul.
Cred ca nu ma mai place deloc.Mi-a si zis.Totusi eu nu vreau sa o pierd pentru ca tin la ea.Spuneti-mi si mie ce e de facut ca nu mai gasesc solutii. Vreau sa o recuceresc.

Relatiile astea cu "du-te-vino"n-au nici un viitor.

E pierdere de vreme frate, pe cine iubesti mai mult?
Pe tine sau pe ea?
Nu zice nimeni sa nu iubesti dar trebuie sa ai pe cine, daca sentimentul nu e reciproc e degeaba.
Daca iubesti pe cineva si tu te simti bine in acea relatie si simti ca esti iubit atunci o poti numi relatie.
Daca spui ca v-ati mai si certat de 100 de ori indiferent cat de minore au fost certurile, las-o balta ca e mai bine.
Cauta-ti pe cineva pentru tine si incearca sa eviti astfel de conflicte.
e mai usor sa previi decat sa repari ceva ce ai stricat!
Eu sunt foaaaarteeee patit!

Iubire cu de-a sila nu se poate, daca se poarta asa cu tine si te respinge incontinuu iti propun sa te axezi catre cineva care merita.E grav daca accepti jumatati de masura si compromisuri cand sunt o gramada de fete disponibile la orizont. Faci cum vrei! Bafta!

Ea de ce nu te paraseste ca e clar ca nu te iubeste, de aici trage concluzia daca merita iubirea ta.

Sunt constient ca nu ma iubeste.Dar stiu ca o pot recuceri.Am mai facut asta.Problema e ca amandoi am trecut printr-o perioada foarte grea.(necazuri in familie si eu si ea) si mai multe altele.Ma gandesc ca poate e si de la stresul acumulat.Eu unul ma vad ca nu mai sunt asa lipicios cum eram inainte, parca m-am maturizat peste noapte si se simte si in modul de a ma purta cu ea.Parca grabesc niste lucruri, parca nu mai am rabdare sa ma bucur din nimicuri.Nu-mi ajunge niciodata de imi ofera ea.Inainte si cu un zambet daca imi dadea eram cel mai fericit.Parca o presez si eu intr-un fel. Poate si de asta am indepartat-o.

Sunt constient ca nu ma iubeste.Dar stiu ca o pot recuceri.Am mai facut asta.Problema e ca amandoi am trecut printr-o perioada foarte grea.(necazuri in familie si eu si ea) si mai multe altele.Ma gandesc ca poate e si de la stresul acumulat.Eu unul ma vad ca nu mai sunt asa lipicios cum eram inainte, parca m-am maturizat peste noapte si se simte si in modul de a ma purta cu ea.Parca grabesc niste lucruri, parca nu mai am rabdare sa ma bucur din nimicuri.Nu-mi ajunge niciodata de imi ofera ea.Inainte si cu un zambet daca imi dadea eram cel mai fericit.Parca o presez si eu intr-un fel. Poate si de asta am indepartat-o.

Poate inca tii foarte mult la ea, ai idealizat iubirea dintre voi, dar intre timp s-a pierdut magia pe undeva. daca tu nu mai esti atat de dragastos cu ea si ea clar s-a racit, parerea mea pana la urma e ca esti atasat de povestea de iubire care imi pare ca s-a cam terminat.probabil a fost o relatie foarte frumoasa si sperai sa dureze pentru totdeauna.nu meriti sa te agati de sperante desarte. dintre atatea fete de pe planeta la ea se termina totul?

Sincer nu prea am inteles asta cu ''lasa frate balta are peste''
''sunt 5 miliarde de fete, gasesti tu alta''
Serios nu prea inteleg asta.Pai la fiecare cearta inseamna ca gata trebuie sa rupem totul? Pai inainte cum de tineau relatiile si era greu..era mai greu ca acum.Erau cupluri care au plecat in lumea larga doar cu hainele sau doar de la cutit si furculuita si sunt bine mersi si acum.Dar de cand cu democratia asta si cu mentalitatea asta bolnava zic eu ceva ceva gata, da-o in colo.Gasesc alta.Pai nu e asa mai..umblam din floare in floare si ajungem la o varsta in care nu am facut mai nimic pe plan sentimental.De asta sunt atatea divorturi, atatea despartiri.Pai inainte barbatul cand pleca la munca venea cu saptamanile, cu lunile chiar.Dar femeia statea cuminte acasa si avea grija de copii.Barbatul statea lunistit ca cineva e acasa si are grija de tot. Putea munci linistit.Acum nu vezi..nici nu ajungi in cartierul celalalt ca prietena ta e cu altul.Pai nu se poate asa.Eu zic ca societatea asta este bolnava rau.Si daca o sa fie destrabalarea asta si la baieti si la fete in continuare nu vad nici un viitor social vorbind.Vor fi numai divorturi, numai copii orfani, numai copii pe la bunici, parinti vitregi.O sa fie si este ca c..ru.Stiu ca am deviat putin de la subect,dar are si putina legatura ca le-au intrat la toate deomcratia in cap si umbla din baiat in baiat,nu-si fac relatii,fara sentimente, fara minic, sex, sex, cluburi si atat.Si tot noi baieitii suntem de vina.Ce-mi spune asta a mea.Da eu nu ma marit, fac un copil din flori si cam atat.Ni ca sa vezi gandire.Si intalnesc tot mai des conceptiile astea despre o casnicie.Naspa rau.

Mai amuzat un pic, desi e adevarat ce ai zis, doar ca greul intro relatie trebuie dus de ambii nu sa stea doar pe umerii unuia, un echilibru din ambele parti.pai asa este cu cat te indragostesti mai tare cu atat suferi mai mult.din pct meu de vedere casatoria nu isi are rostul ca oricum toata lumea divorteaza ca ajung sa nu se mai suporte sau eventual stau de dragul copiilor.nici nu poti lua una de pe strada sa zici gata ea e aleasa mea si aici se termina cautarile, o sa fac orice sa construiesc ceva durabil. daca ea nu te iubeste ca baiat acum, mai incolo nici atat.la inceput e greu dupa despartire, mai ales orgoliul ce doare.dar tu stii mai bine ce sa faci.

Cred ca am tras o concluzie:
Nu ma merita!
Haios nu?

O sa vada ea ce a pierdut.Chestiile de genu ma ambitioneaza atat de tare incat sunt in stare de orice sa ajung unde vreau.Numai sa-i arat ce a pierdut.Va multumesc pentru raspunsuri. Aveti grija de voi.