E clara treaba. ai noroc. si ea la fel.
doamne-ajuta sa fie intr-un ceas bun!
eu cred ca poti profita de faptul ca veti petrece craciun etc. si in seara de craciun sa o ceri!
normal ca nu te mai temi mai ales ca ai trecut prin destule.
sunteti maturi si inteleg asta (colega) si inteleg si partea cu felul cum percepi tu aceasta dragoste, e ceva matur care inseamna protectie nu aventura. vrei cuibu tau, perechea ta.
uite, chiar ma bucur pentru voi desi nu va cunosc. dar eu sa cunosc o pereche ca voi as incuraja-o in aceasta directie
deci la craciun o ceri, la revelion anuntati familiile si actele va ies rapid. pe urma vrei nunta e ok daca nu o petrecere cu ceva colegi si merge si un popa acolo. nu-i bai. fa treaba frumos, te simti si tu si ea bine, acceptati sa zic asa de comunitate. o sa fie excelent!
Salut!
Sigur ca ii este frica! Dar las.o si tu mai moale cu casatoria.
Mai stai putin, vezi daca e sigur ce ti.ai dorit, asigurate ca nu iti lasi standardele tale mai jos acum ca,, o ai'' si, in loc de casatorie intreab.o daca vrea sa va mutati impreuna. Casatoria e o chestie mult prea mare in care nu e bine sa sari cu capul inainte. Dar daca va mutati impreuna primiti un,, preview'' inofensiv din ceea ce poate fi viata voastra impreuna!
Mult succes si nu o grabi! Sunt sigur ca a asteptat mult timp persoana potrivita si isi doreste asta.dar graba iti va strica treaba!
Pentru a forma un cuplu perfect NU este nevoie nici de primarie si nici de biserica. Mutati-va impreuna pentru o perioada de proba. Timpul va va indruma spre ''cararea''... de urmat. Sanatate si fericire!
De ce sa nu va casatoriti? Bine,acum nu cred ca ar fi momentul.E bine sa petreceti si un anumit timp impreuna,sa iesiti undeva,sa vizitati anumite locuri, vacante impreuna apoi daca si ea vrea, tu vrei, de ce nu? Poate asa a fost sa fie, pare ceva frumos.Sincer,mi-as dori sa intalnesc si eu o asemenea fata, care de asemenea sa imparta aceleasi sentimente cu mine, dar inca sunt incurcat in deziluzie, lipsa de speranta.
Lasă lucrurile să decurgă firesc.
Pentru început, propune-i să stați împreună (la tine sau la ea - nu asta e cel mai important).
Dacă va simți nevoia de măritiș, o să spună sau o să-ți dea ea de înțeles.
Și eu cu actuala soție suntem împreună de aproape 13 ani, dar încă nu am „oficializat" relația. Și ea avea peste 40 de ani când ne-am cunoscut... deci - se poate!
E prea de vreme, da-ti vreme sa va cunoasca, ceilalti useri au dreptate, stati un timp asa impreuna, timp de 6 luni- un an, dupa acest timp in care v-ati cunoscut cereti-o in casatorie. Problema dansa e increderea, a avut multe de pierdut in viata, si nu va accepta asa simplu ca poate fi bine, numai e naiba, deci aveti rabdare si da-tii timp sa prind avand, cand va avea incredere in intetiile dumneavoastra negresit va accepta un angajament precum casatoria.
Multumesc pentru sfat.Intr-adevar,am vorbit cu ea si am cazut de comun acord sa petrecem Craciunul si Anul Nou impreuna, la munte.
Vorbeste-mi la singular, te rog.Nu sunt mare diplomat de stat, ca sa fie nevoie sa imi spui "dumneavoastra". Sunt om, nimic mai mult decat tine.Nu iti sunt superior...
Multumesc pentru sfat! Noi ne cunoastem de vreo 2-3 ani, dar ne-am atasat unul de celalalt destul de recent.Cred ca aveti dreptate cu totii.De asta, vom petrece impreuna Sarbatorile, sa vedem cum va fi.
E ok toata treaba asta, ideea e ca sunteti profesori si e bun sa aveti in vedere sa nu faceti miscari gresite la scoala (care inseamna mult pentru voi )
invit-o si stai de vb si faceti-va planu ca tiganu.
si daca ea vrea ar familie atunci fi barbat si treci la lucruri serioase adica da cere-o in casatorie. adica fi domn, nu merge cu mutat sucit, sunteti maturi, va rad copiii pe la scoala si colegii.
Asta este.La scoala ne mai vedem prin cancelarie, pe holuri...Nimeni nu banueste cat de putin.Profesia e profesie, nu amestecam treburile. Ne petrecem foarte mult timp impreuna.Am fost surprins de cat de mult semanam.Si povestea vietii noastre e asemanatoare. Avem preferinte comune.O admir pentru ca are un caracter matur, dar cand sunt langa ea ma face sa ma simt ca la 20 de ani.Nu e monotona.Are idei amuzante. Si din cate am incercat eu sa ii sugerez subtil ca vreau sa ajungem mai departe, chiar mi s-a parut incantata.Dar m-am gandit ca nu e bine sa o duc asa...prin invaluire.Deci cu prima ocazie ii voi spune ce vreau.Dar tu ce zici? Sa fie o discutie "intre 4 ochi", sau o cerere in casatorie asa cum se obisnuieste, pe neasteptate? Totusi, dupa 3 ani de cand o cunosc, mi-am dat seama ca am fost dintotdeauna indragostit de ea.Probabil subconstientului meu ii era teama sa mai iubeasca din nou, cine stie? Cert este ca ne potrivim ca 2 piese de puzzle.Tin foarte mult la ea, iar sentimentul e recirpoc.Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun, dar nu e genul ala de perceptie a dragostei care implica doar atractie fizica si putina simpatie.Aici este vorba despre afectiune.Sunt pregatit sa fac acest pas, chiar daca ceilalti useri spun ca ar fi mai bine sa o iau incet.Nu mai am varsta la care sa ma tem de un refuz.Dar cred ca nu e cazul.Simt ca ma iubeste.Adica atunci cand ma vede se lumineaza, efectiv.Nu conteaza ca e o obosita sau trista din diverse motive! Mereu este zambitoare in prezenta mea, isi arata grija fata de mine si ma sustine.
Trebuie sa va cunoasteti mai bine, sa locuiti apoi impreuna si daca merge va casatoriti. Graba strica treaba.