Mi-am facut de curand cont pe acest site, si m-am gandit ca e un loc ideal pentru a cere sfaturi. Am intre 16 ani (si jumatate 
) iar prietena mea e de aceeasi varsta cu mine. Am zece luni cu ea. Primele luni au fost de vis. Pur si simplu m-a invatat cum sa iubesc. M-a schimbat. Am trecut prin experiente placute. E prima fata pentru care am plans. Ne-am apropiat extrem de mult (if you know what i mean). Din multe puncte de vedere. Inclusiv familiile. In plus, ea se intelege perfect cu mama. Deci da, pana acum totul e roz. Dar in timp, am inceput sa iesim des. Si asa am ajuns sa ne certam din nimicuri. Eu, tinand la ea. am hotarat ca dupa circa 2-3 luni de certuri prostesti sa ma inchid in mine. Sa nu ii spun ce ma doare. Asta ca sa nu risc alte certuri, sau chiar sa o fac sa sufere. Aici vroiam sa ajung. Inainte, ii dadeam mesaje lungi, ii faceam complimente, ma comportam exact pe placul ei. Si o faceam enorm de fericita. Dar in timp, parca s-ar fi plictisit de toate astea (nu ma intelegeti gresit. tine la mine. ma iubeste. sunt sigur de asta). Dar parca nu are aceeasi satisfatie cand incerc sa fiu romantic. Si asta ma demoralizeaza si ma intristeaza enorm. Imi taie mult din elan. Siiii. eu nu prea le am cu teatrul. Nu pot "purta masti", iar ea ma prinde cand sunt trist. Nu cred ca exista zi in care sa ma intrebe ce am, iar eu sa ii zic ca nu am nimic. Dar chestiile astea continua. M-am gandit ca relatia noastra a devenit o rutina, si probabil ne lipsesc momentele foarte romantice. Dar de fiecare data cand incercam sa o chem undeva, la un restaurant imi spune sa nu imi cheltui banii. Cand o chem pe deal, gaseste diferite scuze. Saptamana asta am chemat-o de doua ori la mine acasa, si mi-a zis ca nu poate, ca are ceva treaba cu o prietena, la biblioteca. (voluntar, nu obligatoriu). Cuvintele astea mi le-a spus fata care imi zicea ca ar face orice pentru mine, si ca sunt cel mai important pentru ea. Eu am renuntat la aproape tot pentru ea. Despartirea nu intra in calcul pentru mine, pentru ca sunt prea atasat de ea. Ce sa fac? Sa ii spun ce am pe suflet gandindu-ma ca nu am nimic de pierdut? Sa continui sa procedez la fel in speranta ca isi va da seama ce va face? Sa fiu rece? Tactica cu "rece" functioneaza, dar imi e teama sa nu fiu prea rece, iar la un moment dat sa ma uite, sau mai stiu eu ce. Imi puteti da un sfat? Daca aveti nelamuriri imi puteti adresa intrebari. Va multumesc.
) iar prietena mea e de aceeasi varsta cu mine. Am zece luni cu ea. Primele luni au fost de vis. Pur si simplu m-a invatat cum sa iubesc. M-a schimbat. Am trecut prin experiente placute. E prima fata pentru care am plans. Ne-am apropiat extrem de mult (if you know what i mean). Din multe puncte de vedere. Inclusiv familiile. In plus, ea se intelege perfect cu mama. Deci da, pana acum totul e roz. Dar in timp, am inceput sa iesim des. Si asa am ajuns sa ne certam din nimicuri. Eu, tinand la ea. am hotarat ca dupa circa 2-3 luni de certuri prostesti sa ma inchid in mine. Sa nu ii spun ce ma doare. Asta ca sa nu risc alte certuri, sau chiar sa o fac sa sufere. Aici vroiam sa ajung. Inainte, ii dadeam mesaje lungi, ii faceam complimente, ma comportam exact pe placul ei. Si o faceam enorm de fericita. Dar in timp, parca s-ar fi plictisit de toate astea (nu ma intelegeti gresit. tine la mine. ma iubeste. sunt sigur de asta). Dar parca nu are aceeasi satisfatie cand incerc sa fiu romantic. Si asta ma demoralizeaza si ma intristeaza enorm. Imi taie mult din elan. Siiii. eu nu prea le am cu teatrul. Nu pot "purta masti", iar ea ma prinde cand sunt trist. Nu cred ca exista zi in care sa ma intrebe ce am, iar eu sa ii zic ca nu am nimic. Dar chestiile astea continua. M-am gandit ca relatia noastra a devenit o rutina, si probabil ne lipsesc momentele foarte romantice. Dar de fiecare data cand incercam sa o chem undeva, la un restaurant imi spune sa nu imi cheltui banii. Cand o chem pe deal, gaseste diferite scuze. Saptamana asta am chemat-o de doua ori la mine acasa, si mi-a zis ca nu poate, ca are ceva treaba cu o prietena, la biblioteca. (voluntar, nu obligatoriu). Cuvintele astea mi le-a spus fata care imi zicea ca ar face orice pentru mine, si ca sunt cel mai important pentru ea. Eu am renuntat la aproape tot pentru ea. Despartirea nu intra in calcul pentru mine, pentru ca sunt prea atasat de ea. Ce sa fac? Sa ii spun ce am pe suflet gandindu-ma ca nu am nimic de pierdut? Sa continui sa procedez la fel in speranta ca isi va da seama ce va face? Sa fiu rece? Tactica cu "rece" functioneaza, dar imi e teama sa nu fiu prea rece, iar la un moment dat sa ma uite, sau mai stiu eu ce. Imi puteti da un sfat? Daca aveti nelamuriri imi puteti adresa intrebari. Va multumesc. 
Pai intr-o relatie, comunicarea este cea mai importanta...asa o sa aveti mai multa incredere unul in celalalt... Daca cumva vezi ca ea incepe sa se enerveze si riscati sa va certati, las-o sa spuna ce are de spus si nu mai spune nimic pana se calmeaza 
apoi poti sa iti spui si tu punctul de vedere.De asemenea eu as zice sa incerci sa gasesti alte lucruri romantice mai speciale, pe langa restaurante sau mers pe deal . Daca faci aceleasi lucruri la nesfarsit, la un momendat omu se plictiseste intelegi? Oricum pari un tip de treaba si sunt sigur ca te vei descurca.
Bafta!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
E si vina ta ca nu iti spui punctul de vedere. Ai putea vorbi cu ea deschis, daca tot va iubiti asa tare, o sa inteleaga. Spune.i ca tie iti place sa fii romantic, si ca vrei sa ii arati cat de mult o iubesti. Daca nu merge, nu te da batut! Incearca timp de cateva zile sa fii mai rece, sa vezi daca te cauta, si daca te cauta, vezi ce cuvinte iti adreseaza. Prin vorbe si fapte iti vei da seama cat de mult te iubeste. Funda? 
Răspunde
Incearca sa vi cu activitati noi..rutina se instaleaza intre multe cupluri.Dar daca nu mai prezinti interes pentru ea, si-ti refuza propunerile, si cauta scuze mereu, nu are rost.Atunci comunicare este solutia, vorbeste cu ea, vezi ce nu-i place.Ai facut gresit ca ai invatat-o cu complimente, sa te simta la picioarele ei..Intreab-o ce nu-i place, de ce nu mai e ca inainte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
