Am si eu de pus o intrebare mai... diferita, sa zic.
Tocmai ce am incheiat o relatie de lunga durata, in care eu stiu ca mi-am dus lupta pana la capat, si am sperat pana in ultimul moment ca lucrurile se vor indrepta, si evident, cum mi s-a parut firesc, mi-am anuntat parintii, sperand cumva ca voi avea un dram de intelegere din partea lor, fiindca relatia noastra de pana acum a fost una bazata pe intelegere, respect si iubire.

Si cand le-am spus faptul ca eu am decis sa sfarsesc relatia, fiindca nu mai eram fericita si implinita, si duceam o lupta pentru doua persoane, mi-au aruncat vorbe grele in fata, si mi-au cerut sa revin la relatie, fiindca astfel toata lumea va fi fericita, inclusiv prietenul meu care acum si-a dat seama cat de serioasa eram cand i-am cerut sa ne despartim, fiindca lucrurile nu mai merg.

Nu a fost vorba de inselat sau violenta, efectiv, relatia s-a racit, si nu am fost suficient de maturi sa realizam lucrurile cand au inceput prima data sa o ia la vale.
Iar acum, dupa mai bine de un an de incercari, eu am obosit sa mai lupt.

Si ai mei m-au cam pus la zid din cauza asta, si mai ca nu mi-au spus ca sunt o rusine pentru ei.

Eu ce ar trebui sa fac acum? cum sa ii fac sa inteleaga ca efectiv nu mai eram fericita in acea relatie?
Deja le-am explicat de mai multe ori motivele cele mai sincere si oneste pentru care am ales sa fac acest pas.

Va rog, fara rautati sau jigniri.
Doar ceva sfaturi. Multumesc anticipat.

Parintii tai te obliga sa iti reiei relatia? Asta nu e in regula! Aici e alegerea ta, nu a parintilor tai!
Mi se pare chiar un pic ciudat sa te oblige sa te impaci cu el!
Cu siguranta, asta e decizia ta! Nu ii mai baga in seama, pentru ca nu au dreptate.
Succes!

Ai putea sa l spui : daca familia mea nu ma intelege, cine sa ma inteleaga. putwam sa stau langa omul pe care nu-l iubesc? Daca de acum imi intoarceti spatele cand va fi mai rau ce veti face?

Mi se pare ca parintii tai gresesc, amestecandu-se in viata ta. E decizia ta, trebuie sa o respecte. Doar n-o sa tragi de o relatie, ca de o peltea. Nu merge, asta este. Nu le mai da explicatii, fa ceea ce crezi de cuviinta.

Iate in gura cu iei si paraseste-l

Nu stiu ce treaba au, dar au. Sincer, de-asta am si apelat la site si ajutorul cuiva cu parere obiectiva, fiindca am zis ca e ceva in neregula cu mine.

Si in special fiindca ma asteptam ca fostul meu iubit, sau oricine altcineva sa ma judece, dar nu proprii mei parinti, care mereu au sustinut ca imi vor fi alaturi indiferent de ce imi va aduce viata.

Si multumesc frumos!

Da, pai cam asta am facut pana acum. I-am tot spus fostului ca faptul ca m-a cunoscut de cand eram mai mica, si ca am fost impreuna de atunci, l-a facut sa creada ca mintea mea a ramas la fel.

Si cand ii spuneam ca intr-o relatie e nevoie de doi, mai ca imi radea in fata... si am tras de relatie de una singura cam vreo noua luni... si acum, am cam obosit si eu. Cred ca e firesc sa fac asta.

Da pai, ce pot spune fosta mea prietena a pus punct la indemnul parintilor..deci am o problema MARE cu parintii care se baga peste tot.

Imi pare rau, sincer. Eu am fost impreuna timp de 7 ani cu baiatul respectiv, de cand aveam 14 ani, si mi-am dedicat efectiv viata lui. Doar ca el m-a vazut mai mereu ca pe un copil, si nu a stiut sa ma ia in seama cand ii ceream asta...

A crezut ca sunt mofturi, si ca sunt rasfatata... Iar acum cand a inteles greselile pe care le-a facut, si imi respecta decizia, ma lupt cu singurele persoane pentru care mi-am daruit viata si nu am plecat de langa ei, doar pentru a le fi aproape cand au nevoie de mine...

Puteam *

Nu trebuie sa le explici lor. De ce au ei nevoie de explicatii? A fost relatia ta, tu trebuie sa decizi. Bine ai facut ca te-ai despartit de el, daca nu te mai simteai fericita, pentru ca alte persoane nu au curajul. Parerea mea este ca ar trebui sa nu te mai gandesti la tot ce spun parintii tai, ar trebui sa iei o pauza de la tot, mai sunt multi baieti pe lumea asta. Va trece totul si usor, usor, parintii tai vor intelege acest lucru, ca esti tanara si ca tu ai de ales cu cine sa iti petreci viata.
Bafta!

Iti multumesc.

Mi-a trebuit, intr-adevar, un car de curaj, dar am facut pasul, si acum nu prea mai dau inapoi de la decizie, fiindca a fost luata in urma multor nopti si zile de reflectie.

Crede-ma ca asta urasc si eu,cand se baga parintii,de exemplu in cazul meu este asa,ai mei nu s-au bagat pana acum in relatia mea,eu sunt maritata si nu au avut nimic impotriva pana la momentul actual cu alegerile mele,ei bine a aparut o problema acum la noi in familie,intr-un cuvant al meu barbat este la inchisoare,la momentul actual si habar nu am cand va fi eliberat, a comis ultraj contra bunelor moravuri pentru ca s-a batut cu unii in public, dar ma rog asta este o alta mancare de peste, ceea ce vreau eu sa spun este ca de cand ai mei au aflat treaba asta, ai mei efectiv s-au schimbat la 180 de grade,tati imi spune in fata sa il parasesc,iar mami imi spune acelasi lucru sa merg la facultate,deci tot cam acolo bate,pentru ca facultatea este foarte departe de locul unde locuiesc eu acum,dar sa stii si tu ca nu ii ascult,aici vrusai sa ajung cu tine,nu ma intereseaza,atata timp cat eu sunt fericita asa cum sunt,nu imi schimb deciziile sub nicio forma,asa si in cazul tau,daca pe tine nu te facea fericita acea relatie este bine ca ai pus punct,asa vei avea si tu oportunitatea sa iti gasesti fericirea in alta parte. Daca parinti tai nu inteleg,lasa-i in lumea lor sa isi bata capul degeaba daca nu vor sa te inteleaga,si i-ati propriile tale decizii, uneori parinti nu inteleg anumite treburi chiar daca ei ne vor binele, nu constientizeaza anumite lucruri, dar pana la urma tot la vorba noastra ajung, si ne dau dreptate.Ai rabdare! Bafta!

Sa stii ca nici eu nu as fi putut sa spun mai bine. Deci la inceput, am crezut si mi s-a spus ca sunt copil daca am impresia ca o relatie inseamna neaparat fericire.
Dar eu am zis mereu: frate, nu vreau fericire din aia roz, prosteasca. nu sunt eu cine stie ce mare, am 21 de ani, dar cred cu tarie ca daca intr-o relatie nu ai intelegere, prietenie, respect si incredere, nu ai nimic. Pe langa iubire, bineinteles.
Si mi s-a ras in fata cand am spus asta. Si culmea, fiindca ai mei mereu au fost modelul meu in viata, si inca sunt, fiindca au trecut prin multe impreuna, si stiu ca se iubesc. Iar acum, cand fug de o relatie ce exact contrariul lor, si caut una matura si serioasa(ma rog, nu acum pe moment) mai ca am fost facuta proasta.

De ce pentru ei e bine sa aiba intelegere si toate cele enumerate mai sus de mine, si eu trebuie sa ma sacrific?
Nu vad scopul.

Si tu, faci bine ca le tii piept. Eu in general nu dau doi bani pe ce spune lumea, dar acum cred cu si mai multa tarie cat de important este sa fii fericit cu alegerile pe care le faci, si cat de mult conteaza asta cand pui seara capul pe perna. Sa fii impacat cu tine insuti. E nepretuit.

Pai sa nu ti para rau, ca ei nu nu ia parut
Lasa o sa treaca o sa intelega probabil.la un momendat

Da, sper si eu.
Pai atunci, cred ca e mai bine pentru tine acum!

Exact,asta am avrut sa intelegi.Important este sa fii tu fericita si vor constientiza si parintii mai devreme sau mai tarziu ca esti mai fericita fara el, pentru ca tu daca continuai relatia cu el, aceasta relatie te tinea departe de adevarata ta iubire si a lui desigur.Indiferenta si instrainarea unul fata de celalalt asa cum este in cazul tau nu se mai numeste iubire se numeste compromis acceptand jumatati de iubire, o iubire seaca era intre voi, fara scantei, fara sentimente intr-un cuvant.Te felicit ca ai pus punct si nu mai pune la suflet vorbele parintilor, isi vor da ei seama.Bafta!

Jumatati de masura voiam sa zic.

Nu ai pentru ce. Toti avem nevoie de putin curaj la un moment dat.

Multumesc tare mult. Inseamna mult, in special pentru ca nu am multe persoane fata de care pot vorbi deschis. Si am vrut sa aflu si alte pareri doar ca sa ma conving ca nu sunt eu nebuna.

Evident, acum sunt practic aruncata in camera mea, iar ei abia de imi mai arunca o privire si o vorba. Doare enorm, dar cel putin stiu ca fac un lucru corect fata de mine si sufletul meu.
Si nu am actionat copilareste, asa cum mi s-a spus.

N-ai pentru ce, oricand.P.S. Chiar daca esti pe proprietatea parintilor, chiar daca ei te-au crescut, nu mai esti minora ca sa fii pedepsita in camera, impune-te.Asta este parerea mea pentru ca astfel vei fi tratata mereu ca un copil.Bafta si succes in viata iti urez.Toate cele bune!

Daca tu esti hotarata sa inchei relatia o incheiai cu sau fara voia mamei si tatei.

Momentan aici ma simt cel mai bine, fiindca sunt singura. Si pot sa analizez lucrurile. Dar ca niciodata pana acum, astazi m-am simtit indepartata de ei. Evident, daca vor alege sa faca asta, voi alege si eu un alt drum, desi sper, si ma rog, ca se vor gandi altfel la singurul lor copil, si intr-o zi vor intelege, iar eu voi putea din nou sa ma simt bine.
Multumesc, si tie la fel, si fii tare pentru ce te asteapta!

Relatia am incheiat-o deja, nu le-am cerut voie lor. Am cerut doar sfaturi despre cum sa ii fac sa inteleaga ca asa imi e mai bine, si daca este bine ceea ce am facut.

La fel si pentru tine..referitor la relatia ta fosta.

Parintii au incercat sa iti arate de fapt ca faci o greseala.Nu exista raceala intr-o relatie ci exista un altu/a sau o proasta comunicare.Nu e asa simplu sa dai cu picoru la atata timp tinand cont ca a-ti trecut prin atatea.Dar daca tu simti ca nu se mai poate e alegerea ta. Oricum ar fi trebuit sa Fie o provocare pentru tine sa lupti pentru relatie ta.Deoarece pe tipu asta l-ai iubit odata(sa zic asa)Iubirea nu se raceste -Numai daca persoana cealalta e atat de tampita si ti-a gresit cu ceav atat de mult incat sa ajungi sa il urasti si sa il dispretuiesti atat de mult!

Parintii nu au facut altceva decat sa ma judece pentru alegerea facuta. Si poate nu se numeste raceala, ci distantare. Un altul nu exista, si eu cred ca nici o alta.
Dar lipsa de comunicare si-a spus cuvantul. Iar pentru asta platesc decat eu, fiindca ai mei ma vad decat pe mine singura care greseste, fiindca acum, cand efectiv nu mai pot si nu mai vreau sa salvez o relatie ce a inceput sa scartaie cu mult timp in urma, el s-a trezit sa spuna ca ma vrea inapoi, iar eu am luat deja decizia.

si pentru asta sunt pusa la zid.

Hal de parinti...pana la urma cu tine ar trebui sa tina chiar daca ai gresii.k doar esti copilul lor

E putintel ciudat ca ai tai au reactionat negativ la o despartire.Eu sunt de 3 ani intr-o relatie si mi-e bine asa, cu parintii ma inteleg dar am observat ca sunt cam gelosi, erau obisnuiti sa stau doar cu ei si de cand a aparut iubitul meu e altfel, eu m-am schimbat.Sincer ma pot astepta la parinti sa fie umpicut gelosi si poate chiar sa se simta mai linistiti in cazul in care tu renunti la o relatie care nu merita dar nu am mai auzit de o astfel de situatie in care ei sa se supere pe tine pentru ca te-ai despartit. Spune-le ca vei gasi un baiat mult mai bun decat fostul(cel pe care ei il adora) si cred ca-i vei mai domoli!

Spune-i animalului sa mergeti undeva o saptamana doar voi doi -reaprindeti flacara ce pana mea mai copii-E aiurea sa dai cu picioru asa la o relatie de atat timp.Tu nu vezi ca in ziua de azi relatiile tin o luna si apoi se fac praf, ca e lumea tampita etc.Eu as considera asta o mare provocare, care o sa ma pregateasca pentru mai tarziu.Ti-am zis daca ai motive intemeiate e ok dar nu datorita faptului ca nu comunicati.Ce pana mea nu imi fiti asa de Orgoliosi ca nu e bine.Pai odata l-ai iubit? Sa nu imi zici ca nu e asa si el pe tine nu? Nu ai cum sa uiti asa ceva.Eu tin minte si maracinii din mana care mi-au intrat cand i-am dat primul Trandafir fetei de care ma indragostisem. Daca sa fi fratele tau i-asi da aluia o mama de batatie ca e tare prost si dobitoc ca lasa sa ai scape o fata asa ca tine din mana.Sau v-as trimite pe amandoi pe banii mei intr-o vacanta ca sa va reapropiati .Nu cred si nici nu o sa cred ca nu exista rezovare intr-o relatie! Daca nu m-a inselat si nu e un nesimtit/nesimtita as face tot posibilu mai ales ca odata l-am iubit...

Ei bine, ar fi usor sa se rezolve asa. Ei il vad ca pe un soi de inger, si as minti daca as spune ca nu e un tip extraordinar. Doar ca nu lucrurile s-au schimbat intre noi, si ai mei insista sa ii mai dau o sansa. Dar nu mai pot fi fericita langa el, fiindca s-au intamplat deja prea multe, si paharul nu numai ca e plin, dar da pe dinafara.
Si nu pot sa le spun faptul ca voi gasi pe altul, fiindca o fac degeaba. Ei imi tot spun ca am sa regret toata viata decizia asta, si nu am sa gasesc pe cineva mai bun ca el.
Nu vor sa inteleaga ca eu am o viata proprie, in care trebuie sa iau propriile decizii, indiferent de sunt ele bune sau rele. Iar cea pe care am luat-o e rezultatul a mai bine de un an de framantari, discutii si nopti albe.