Am si eu de pus o intrebare mai... diferita, sa zic.
Tocmai ce am incheiat o relatie de lunga durata, in care eu stiu ca mi-am dus lupta pana la capat, si am sperat pana in ultimul moment ca lucrurile se vor indrepta, si evident, cum mi s-a parut firesc, mi-am anuntat parintii, sperand cumva ca voi avea un dram de intelegere din partea lor, fiindca relatia noastra de pana acum a fost una bazata pe intelegere, respect si iubire.

Si cand le-am spus faptul ca eu am decis sa sfarsesc relatia, fiindca nu mai eram fericita si implinita, si duceam o lupta pentru doua persoane, mi-au aruncat vorbe grele in fata, si mi-au cerut sa revin la relatie, fiindca astfel toata lumea va fi fericita, inclusiv prietenul meu care acum si-a dat seama cat de serioasa eram cand i-am cerut sa ne despartim, fiindca lucrurile nu mai merg.

Nu a fost vorba de inselat sau violenta, efectiv, relatia s-a racit, si nu am fost suficient de maturi sa realizam lucrurile cand au inceput prima data sa o ia la vale.
Iar acum, dupa mai bine de un an de incercari, eu am obosit sa mai lupt.

Si ai mei m-au cam pus la zid din cauza asta, si mai ca nu mi-au spus ca sunt o rusine pentru ei.

Eu ce ar trebui sa fac acum? cum sa ii fac sa inteleaga ca efectiv nu mai eram fericita in acea relatie?
Deja le-am explicat de mai multe ori motivele cele mai sincere si oneste pentru care am ales sa fac acest pas.

Va rog, fara rautati sau jigniri.
Doar ceva sfaturi. Multumesc anticipat.

Doamne, jur ca dupa nu stiu cate ore de discutii si lacrimi, m-ai facut sa rad. Pe cuvant.
Mai, hai sa iti spun mai detaliat, fiindca vreau sa ma intelegi mai bine, si s intelegi si de ce am luat decizia asta.
Relatia noastra, cum am spus, scartaia de mult. El are probleme multe in familie, a mea a fost mai unita. El are pe umerii lui un frate egoist care il seaca de bani si orice putere, eu mai nou, o mama si un tata bolnavi de hepatita, iar mama e pe cale s inceapa tratamentul cu interferon.

Eu, sunt genul de persoana care isi da si ultima farama de paine celui pe care il iubesc, si asa am facut si cu el. Si evident, indiferent de varsta mea, am avut si eu problemele mele, pe care am incercat sa le discut cu el, iar singurul lui raspuns, fiindca era unul si acelasi mereu, suna exact asa:"naspa".

Si cand timpul venea, el imediat ma suna: am probleme cu ai mei, iar eu faceam pe pshiologul. Dar nu ma deranja, fiindca il iubeam.
Si pe deasupra, eu sunt extrem de atenta de cine ma atasez, fiindca nu fac fata bine la tradari si respingeri, si cu toate astea, ma agat de o persoana si de sansa de a fi cu ea, pana in ultima clipa. Iar exact asta am facut cu el.

Dar tot zicandu-i ca relatia scartaie, si incercand sa o faca sa mearga, el mi-a cerut in cele din urma sa duc relatia pentru amandoi, fiindca el are de rezolvat probleme cu familia. Si am facut asta, mult timp.

Iar in primavara, cand am aflat ca mama are hepatita, si are nevoie de un tratament extrem de dur, am avut nevoie de el, si de sprijinul lui moral, fiindca cel material nu ma interesa. Moral, atat voiam.
Si el in clipele respective, stiind cat imi este de greu, fiindca singurul mod prin care nu ajutam familia era cel material-tati fiind singurul care lucra si inca o face, eu fiind nevoita sa am grija de casa si mama- el a ales sa nu mi-l ofere nici pe acela, ci sa isi vada de problemele lui.
Si eu, fiindca am vazut cum stau lucrurile, si fiindca deja eram sub presiunea atator lucruri deodata, si responsabilitati, am inceput sa imi vad de viata mea si grija alor mei, asa cum a facut si el de atata timp incoace. Si am inceput sa invat sa fiu singura in doi, oricat de cliseic ar suna asta. Aveam un iubit doar pentru atunci cand avea el nevoie de mine, si nu invers, ori asta a recunoscut-o deschis fata de mine.
Si acum, cand deja am incercat atat de mult sa duc o relatie pentru doi, sa am grija de ai mei, si sa ma pregatesc si pentru licenta, am cedat, si mi-am dat seama cat de afectata e relatia, si ca daca nici pana acum, cand a avut ocazia sa vada prin ce trec, si prin ce criza trece familia mea el nu a ale sa fie langa mine, eu una nu mai pot si nu mai vreau sa fiu langa el, pentru ca deja m-am invatat sa fiu de una singura, ori eu cand fac asta, nu prea ma mai intoarce nimic inapoi.
Evident, nici mie nu mi-a fost si nici nu imi este usor, dar stiu ca nu mai pot fi cu el, cand eu deja am dus prea multe in spate singura, iar el ma numea rasfatata, fiindca asa m-au crescut si educat ai mei: rasfatata si egoista.

E un roman aici -Mda -Ai vreo sora -Eu de ce nu gasesc una ca tine?-Sarmanu de mine -Poate imi dai si mie id. Esti o tipa interesanta :-p

Pai ce sa zic. Multumesc.

Si nu, as prefera sa nu o fac. Am venit sa cer un sfat, nu sa caut posibil iubit.

Si nici sora nu am.

Ok ideea e ca -esti o tipa interesanta -si daca te-as avea la prieteni cred ca m-as bucura . Cine zice de iubit/iubita:-P.Dar e ok.

hai sa fim seriosi... in fine, ma duc sa dau accept desi nu prea stau pe aici...