Salut TPU,as dori sa va spun o parte din viata mea,de fapt sa intelegeti mai bine,sa-mi dati niste sfaturi,ce ati face daca ati fi in locul meu,este bine sau nu. Povestea mea incepe acum multi ani,in copilarie, cand alaturi de 2 prieteni, m-au chemat sa-mi arate cum se joaca.Eu fiind curios si pentru a nu ma izola acesti prieteni, am hotarat sa ma alatur lor.Toate bune,numai ca ei se jucau de-a doctorul si pacientul, reviste porno.Cu timpul incepusem sa facem si noi ce vedeam in reviste, sex oral mai precis.Tot cam prin acea perioada,nu imi mai aduc aminte bine fiindca eram mic, parintii mei vroiau sa cunune o javra de om.Acest om venea la noi,vizite,mie imi aducea multe jucarii,fiind mic ma bucuram enorm...dar acest "om" ma saruta si ma ademenise cu jucarii, iar eu nu ma impotriveam.Toata treaba asta,mi-am adus aminte,treptat,nu stiu cum sa va explic, in urma cu cativa ani...de atunci am numai probleme,sunt timid,ezitant iar in relatia cu fetele nu o duc bine deloc, inca port urmele respective din copilarie.Am avut cateva relatii,dar toate de durata foarte scurta, relatii sexuale doar prin intermediul fetelor de joase naravuri.In clipa de fata, de vreo 2 ani,trec printr-o perioada mai proasta,prietena nu am bineinteles, partea proasta urmeaza acum sa va povestesc.In acesti 2 ani,din curiozitate,din nu stiu ce tampenie,ispite,promovari media,TV am intrat pe situri bi de profil unde mi-am facut conturi, pe care ulterior le stergeam cand realizam ca nu este bine ceea ce fac.In urma cu ceva timp am cunoscut un tip bi casatorit,care la avansurile lui si rugamintile lui am acceptat sa ma intalnesc cu el.M-am intalnit,am facut sex cu el,el fiind partea pasiva,nu am facut absolut nimic apoi din partea mea, doar l-am atins.In fine,treaba a trecut,dar eu tot continui sa intru pe siturile astea si cand ma uit la mine cum vorbesc nu imi vine sa cred de ce pot scrie acolo,vreau sa ma opresc,stiu ca nu este bine,moral,vreau sa-mi gasesc jumatatea cu care sa-mi intemeiez o familie(fetele cu care am fost mi-au spus ca s-au simtit bine cu mine). Stiu ca nu trebuie sa fiu asa,cateodata cand incerc sa agat o fata,sunt refuzat,nu sunt bagat in seama,starea asta se amplifica,iar imi fac cont acolo, iar il sterg.voi ce ati face?

Ce trebuie sa faci este sa apelezi doar la Acela ce te poate ajuta; adica la Dumnezeu.
El este Acela ce a pus moralitatea in om, si doar El poate sa ofere omului demnitatea si sa il ridice din starea in care se gaseste.
Nu incerca sa ocolesti gandul acesta, pentru ca pe Dumnezeu Il vei ocoli. Pleaca-te pe genunchi si cere-I Lui ajutorul. Oamenii nu trebuie sa afle tot ce este in sufletul omului. Sa nu iti fie teama -caci Dumnezeu nu resinge pe nimeni. Nu exista caz pe care Dumnezeu sa-l fi respins, sau sa nu aiba putere sau solutie de rezolvare. Cere-I ajutorul si vei vedea atunci izbavirea pe care ti-o va da.
Apropie-te de Dumnezeu, si El se va apropia de tine.

Stiu,asa este, acest tip de relatie nu duce la nimic bun in viata, te degradeaza, pe buna dreptate, sunt constient.Treaba este ca, numai gandindu-ma la prietenii de varsta mea ce au familii, copii, ma impinge in depresie, cedez, parca simt sa fac ceva invers.Sunt plin de nervi,in interior,nu ma arat exteriorizez apropiatilor, nu ma vait, par fericit. Sper sa reusesc sa ma adun, sa atrag binele de partea mea, dar nu stiu cum.Chiar acei prieteni nu au nimic in plus fata de mine,consider ca am mai multe calitati care ar fi apreciate de o fata si nu numai,dar depresia si starea asta,timiditatea reprezinta lacatul de la usa mea. Sper sa gasesc cat mai multe fete,o fata potrivita este de ajuns, dar sperantele mele sunt cam desarte, uneori cred ca cum iti este scris in viata, asa o duci, indiferent de cat ai incerca sa schimbi ceva!

Fii atent aici in primul rand sa nu ai pretenti mari de la femei adica blonda slaba ***... etc accepta orice de inceput orice fata care ii dispusa sa stea cu tine, mai mult nu le vorbi despre trecutu tau . Si cel mai important mai bine combini o copila de 16-17 ani nu ai nevoie de cine stie ce vrajeala musca imediat BAFTA

Da,m-am gandit si la credinta, dar din pacate nu prea mai am.Problema mea este nu stiu cum sa ma apropii de Dumnezeu, nu mai stiu in ce sa cred, Universul e infinit...

Pai stai, mane, ca nu ajunge sa-si indese nenea homo bucuria in tine daca nu vrei si tu, la randul tau. Doar nu te-a violat! Problema ta e nesiguranta asta iesita din comun, nu neaparat preferintele sexuale. Bun, iti plac si barbatii si femeile, dar de ce esti atat de complexat si rusinat? Lumea oricum nu te ve inghitii, mie de exemplu, nu imi plac homalaii, imi creaza o stare naspa. Cum nu imi plac nici cretini si o gramada de alte tipuri de oameni. Asta nu inseamna ca am vreo problema cu faptul ca ei exista sau ca ii alerg cu un briceag pe strada.

Problema ta e ca nu prea intelegi ce se petrece cu tine. Accepta situatia, nu te mai invinovatii atat de mult pentru ca esti cum esti. Nu a fost nici alegerea, nici vina ta. "Moral" nu prea exista asa ca nu incerca sa-ti ghidezi existenta despre ce spun unii ca e moral. Cel mai mult cred ca te-ar ajuta un psiholog, daca dispui de bani nu sta pe ganduri si gaseste unul. Cateva discutii cu un om care intelege prin ceea ce treci chiar ti-ar putea fi de folos.

Fiecare dinte noi ne alegem drumul in viata, nu putem comenta si nici nu avem dreptul de a critica alegerea altora. Fiecare cu placerea lui, atata timp cat nu deranjam pe ceilalti din jurul nostru. In acelasi timp insa, trebuie sa avem grija in viata, sa nu ne pierdem increderea celor ce ne iubesc si ne-a dat viata.

Sa stii ca secretul sta in a nu te da batut. Si eu, m-am intalnit cu o gramada de tipi, pana am gasit persoana potrivita. Ma saturasem dar nu am renuntat. Pana la urma, trebuie sa apara si perechea ta.

Incearca sa uiti tot ce s-a intamplat in trecut si sa privesti viitorul cu siguranta o sa gasesti o fata pe care o s-o placi si o sa te placa multa bafta pupici pe botisor :*

Multumesc,m-ai facut sa zambesc

Asa este, doar ca eu din pacate nu prea am rabdare, ca un defect.Cred ca cel mai bine inainte de a face ceva, ar fi sa trag putin aer in plamani, sa studiez situatia mai amanuntit si sa privesc mai increzator.Multumesc pentru ajutor

Credinta nu este sentiment. Credinta n-are nici o legatura cu sentimentele sau simtamintele noastre. Cand Dumnezeu spune un lucru atunci asa si este, fara "dar si poate".
Poate ca nu intelegi de ce ti s-a intamplat lucrurile acestea; dar daca Dumnezeu a spus a ne iubeste, pai atunci asa si este -fie ca simtim sau nu, si chiar si daca credem sau nu! Daca nu credem ca Dumnezeu ne iubeste asta nu inseamna ca El nu ne si iubeste. Si asta nu IL face sa nu ne iubeasca. Noi trebuie doar sa credem; si de aceasta avem nevoie: de credinta, deoarece credinta este ce-a care ne leaga pe noi de Dumnezeu. Este ca si cum ai avea cel mai tare calculator; dar daca nu il conectezi la internet nu poti vorbi cu nimeni. Asa este si cu credinta. Iar Dumnezeu spune ca fiecaruia dintre noi ne-a dat o masura de credinta (Romani.12:3).
"Indata tatal copilului a strigat cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!"" (Marcu.9:24) Asa trebuie sa ne rugam si noi: "ajuta necredintei mele".
Te sfatuiesc sa citesti cartea "Calea către Hristos". Este foarte usor de inteles si iti va fi de mare ajutor pentru a-ti capat acel echilibru de care ai nevoie.
O gasesti aici: http://www.azsromania.org/CCH/

Multumesc de ajutor, indiferent de religia fiecaruia!

Buna dar ce varsta ai?

30

Serios te-am facut sa zambesti? Uite frate pot face lumea sa zambeasca