Sunt foarte trist, singur, deprimat, nu mai suport lumea asta. Am 18 ani, si nu am avut nici-o prietena pana acum, nu m-am sarutat niciodata cu o fata, nu am tinut nici macar in brate o fata. Prieteni nu prea am, am vrut de multe ori sa ma sinucid. Mereu cand vreau sa vorbesc cu cineva, fie pe mess, fie la telefon, fie fata in fata, nu ma asculta nimeni, spun ca sunt nebun, si alte lucruri. La un moment dat incepusem sa ma obisnuiesc cu viata asta, dar acum, nu stiu, am o stare atat de proasta. Nu stiu ce sa mai fac. Parinti nu prea ma lasa sa ies, aproape niciodata, se cearta mereu. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva, dar toti m-au lasat balta... Oare ce ar mai fi de facut, decat sa mor?

Nu daca te omori nu rezolvi nimic parerea mea dar faza cu cu iubita si alea inseamna ca nu ai gasit persoana potrivita dar o so gasesti toti o gasim candva dar totusi eu ii dau un sfat zile la pariti tai ca mergi si lucri undeva oriunde si mai faci si bani si faci si prieteni plus ca dupa ce ai bani sigur parnti tai o sa te lase sa iesi daca nu stai asa cam doua trei luni strangi niste bani si te muti in chirie singur ce naiba doar ai 18 ani...

Nu gandi asa urat nu mai suporti lumea asta.ok stiu cum e. uneori si eu simt asta, dar hei. avem decat una singura si trebuie sa o facem mai frumoasa!:d De ce nu incerci sa iti faci niste prieteni noi? Sa incerci un nou stil si o noua imagine si trebuie sa iti gasesti pe cineva cu care sa vorbesti.Nu trebuie sa te sinucizi. poate ca te plictisesc daca iti spun ca Dumnezeu da cele mai grele incercari persoanelor care sunt cele mai capabile si care sunt cele care vor avea cel mai frumos viitor.dar poate ca o sa te ajute asta.Ai 18 ani.dar mai sunt ani in care sa iti faci o prietena.Nu te descuraja acum.Ce mai e de facut? Continua.Ridica privirea si zambeste! Ai decat o viata si trebuie sa o luminezi mai mult! Incearca:*

Eu iti recomand un psiholog. serisos si nu rad de tine daca tu crezi asta. si eu ma duc si ma simt mult mai bine.

Lupta pentru ceea ce iti doresti, implineste-ti visele. Si cred ca ar trebui sa incepi din acest moment. Viata are multe de oferit, dar daca tu stai si te plangi crede-ma ca situatia nu se schimba. E ok sa vorbesti cu alte persoane despre problemele tale, dar numai tu poti face ceva cu adevarat pentru tine. Go ahead, risca, crede, iubeste, zambeste, lupta. Mai bine e sa inveti ceva din riscurile asumate decat sa regreti ca nu ai avut curaj.

Viata da cu tine de pereti rau de tot, dar tu nu trebuie sa cedezi. Si mai stii ceva? Nimeni in viata nu primeste ceea ce credea ca merita, dar daca muncesti din greu si esti afectuos multe lucruri bune se vor intampla.

Bafta.

Id-ul: preda_ionut_dark

Nu te îngrijora, în privinţa prietenei, eşti doar într-o perioadă de maturizare. Nu trebuie să te impacientezi, deoarece, înaintea prieteniei cu o fată, esenţial este să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi, să ai încredere în tine şi în valorile tale. Aceasta este cea mai bună maturizare pentru un bărbat responsabil! Nu ai pierdut absolut nimic!

Ce-ai face dacă mâine vei avea o prietenă şi v-aţi înţelege bine? Ai fi pregătit şi dispus pentru ca peste puţin timp să o ceri în căsătorie, sau ai lăsa să urmeze doar o perioadă de „distracţie" şi „încercări"? Poate fi şi aceasta o cauză a „stării de fapt". Maturizarea pentru o relaţie, fie ea chiar şi de prietenie (pentru că şi aceasta are nevoie de pregătire), maturizarea deci pentru o relaţie, este o maturizare pe „teren" psihic, la nivelul spiritului şi spiritualului! Cine îşi imaginează că pregătirea se face prin „informare" despre sexualitate, şi-a compromis viitorul „cămin" chiar înainte să-l inaugureze, sau îl va distruge pe al celuilalt! „Sechelele" vor rămâne în viitoarele familii şi le vor „săpa" la rădăcină!

Momentan fără prietenă, nu eşti nici primul (pentru generaţii întregi a fost un lucru absolut normal) şi nici singurul (sunt foarte mulţi în această situaţie, de singurătate sau de a nu fi avut prieten(ă))!

În Japonia, astăzi de exemplu, mai mult de un sfert dintre tinerii până în 30 de ani, nu au avut prieten(ă). Este un adevărat fenomen acolo!

În general, şi nu exagerez când spun asta, astfel de manifestări de „nelinişte", de „dezorientare" sunt benefice (dar şi vulnerabile, riscante), deoarece, aceste stări încercări urmăresc o altă „aşezare" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale. Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu. Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu normalitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!

Dacă un bărbat se teme, ce va face o fată, o femeie, singură, eventual trădată, sau în hazardul continuu al aşteptării? Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, a unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Sinuciderea nu e o solutie buna deloc. Viata are suisuri si coborasuri, nu e mereu superba, dar e decat una, trebuie sa invatam sa reparam greseli si sa incercam sa ne facem viata ceva mai frumoasa. Si viata mea e jalnica uneori...adica mie mi s-au furat 2 telefoane mobile: unul in oras, altul la scoala, iar mama a trebuit sa plateasca nu stiu ce tampenii sa anunte ca nu mai detin acele telefoane, sa le blocheze ca sa nu mai poata hotii sa umble pe ele etc.
Prietena: Nu ai avut nicio prietena pentru ca nu ai avut inca norocul sa gasesti o persoana mai speciala, deci nu te ingrijora. Unele fete (ca mine) adora baietii care nu au avut inca relatii, pentru ca ei au o fire mai dulce, sunt mai timizi si nu se dau mari ca au avut o mie de gagici. Deci considera ca ai un avantaj fata de ceilalti baieti de varsta ta. Fetele din orasul meu se plang inca de la 10-12 ani: "Aoleu, maica, nu am avut iubit"..."Vai, vai, sunt de 10 ani pe lume si nu am pupat niciun baiat" etc., si mi se pare jalnic de tot. Niste foste prietene de-ale mele se laudau cu numarul de fosti iubiti pe care i-au avut : "Bai fata! ce te lauzi, fa? Eu am lasat balta 4 prosti, si vreo 2 m-au lasat pentru nu stiu ce urate de la tara" (imi venea sa-mi smulg parul cand auzeam ce au ele in minte la 11 ani). Eu am 14, consider ca inca sunt tanara pentru relatii. Deci nu e grav ca nu ai prietena inca, ok? Sa te calmezi, nu esti singurul putin mai diferit, si e bine ca esti (cum spune si numele meu de cont )
Prieteni: E greu sa ai incredere in prieteni. Eu am avut la viata mea un defect care imi cam distrugea viata sociala in trecut: prind prea usor incredere in oameni, si aflu prea tarziu ca sunt niste tampiti care barfesc, spun tuturor secretele auzite de ei etc. Psihologul e o solutie buna, ar trebui sa mergi si tu. El stie ce trebuie sa faci. E o diferenta intre psiholog si psihiatru, deci sa nu crezi ca te duci la spitalul de nebuni.
Parinti: Ai 18 ani, esti ceva mai independent. Ce daca nu te lasa ei sa iesi? impune-le si tu respect! arata-le ca ai crescut. Esti major, poti sa iesi in oras, daca asa vrei tu (dar nu te apuca de alchool si droguri). Poti sa-ti iei deja de lucru(un mod bun de a-ti face prieteeni!), strangi ceva banuti de buzunar, iti faci o viata! devii un om
Deci te rog eu frumos sa nu te mai gandesti la moarte, ne ingrijorezi rau (noi=cei care ti-au raspuns la intrebarea asta)

Bai frate si eu am fost o perioada asa ca tine si nu m-am gandit la ce te-ai gandit tu adica na esti tanar si nu trebuie sa procedezi asa dupa cam s-a mai spus fa-ti alti prieteni, schimbati comportamentul nu stiu schimbate... Sper ca te ajut

Prietene nu esti singurul toti avem momente de exemplu eu m-am confruntat cu depresie " grava" timp de 2 ani de zile si am doar 15 ani dati seama ca chin si ce confuzie a fost pe capul meu, nici eu nu am fost inconjurat de pireteni nici de familie pentru ca am decis sa TAC.
Eu timp de 2 ani de zile am tacut radeam, eram fericit pe din afara. dar in inima si in sufletul meu numai eu stiu ce era
Nu mai aveam pofta de viata, aveam inpresia ca nimeni nu ma vrea nimeni nu ma mai iubeste CA SUNT UN INUTIL ceea ce asta este cea mai grea simptoma( nu mai aveam sentimente, emotii, imaginatie nu mai aveam nici macar vocabular ma incurcam in propriile mele cuvinte si vorbe. eram mai tot timpul confuz nu stiam ce se intampla cu mine ERAM DISPERAT
DAR NICIODATA NU M-AM GANDIT LA SINUCIDERE viata mea... asa cum a fost ea a fost frumoasa cu bune cu rele
Fii curajos my friend intr-o caznicie la toti e normal sa existe conflicte. in cazul cu prietenii tai? pentru ce? azi ai un prieten? te duci cu el in club? si maine auzi ca te injura:-J
Toti avem prieteni pe globul asta trebuie doar sa-i gasim pe cei alesi cei care ne caracterizeaza nu te impacienta din cauza varstei. toate la timpul lor
Nu uita exista cineva acolo sus care ne iubeste si are grije de noi
Nu fa o prostie si nu iti pune capat zilelor pentru ca vei suferi PE VECI
Mult noroc buddy

Asta nu este o solutie sa te sinucizi iar daca faci asta dumnezeu te pedepseste si te trimite in iad nu in rai ai grija fa si tu ceva nou tu nu vezi sau simti ca totul numai este la fel toata lumea vrea ceva nou in viata asta pentru ca multi de exemplu din trecut nu au realizat mare lucru iar altii da chiar au realizat ceva in viata iar asta cu prietena eu zic sa mai astepti putin nu trebuie sa te grabesti mai ai rabdare ca multi ca sa ajunga sa aiba prieteni sau prietena au facut ceva pentru asta adica au asteptat pana au intalnit persoana potrivita pentru ei asa ca tu stai linistit si asteapta ca nu e usor sa gasesti persoana potrivita pentru tine dar mai incolo ai sanse timpul nu e pierdut dar tu nu intelegi ca unii oameni nu raman in viata ta definitiv unii raman alaturi de tine altii nu important este ca tu sa iti gasesti prieteni adevarati care sa tina la tine sa nu te pacaleasca insele sa isi bata joc de tine etc oricum retine ca in viata nu iti raman aceeasi oameni unii te parasesc iar altii inca tin la tine nu crezi ca le-ar parea rau sa afle ca vrei sa te sinucizi

Incearca si tu sa te schimbi nu poti sa ramai asa lasa ca o sa iti gasesti si tu colo dragostea vietii tale dar mai asteapta poate ca nu e inca momentul poate nu este persoana care ti-o doresti tu cu adevarat! incearca si tu si mai comunica daca este asa iti faci si prieteni! dar daca tu esti tacut si nu vorbesti cu nimeni e pacat! ca o sa ai destul de multe de pierdut!

Cand ti-am citit articolul instant mi-am adus aminte de perioada mea de licean.Nu spun ca si acum sunt in aceeasi situatieEu in prezent am 20 de ani, 1 metru si-o speranță in statură, slăbuț, si tot nu am succes... însă dupa un atac de panică care mi-a intors viața pe dos mi-am dat seama: SUNT OAMENI CARE IN MOMENTUL ASTA PLANG CA AU CANCER FAZA TERMINALA SI LA CARE LI SE MAI DAU 3 LUNI DE TRAIT iar tu esti sanatos tun cred ca mai inalt ca mine si mult mai frumos fizic.Eu zic sa iti analizezi atent situatia...pt ca nu mai poti da timpul inapoi.Sunt persoane care si-au inceput viata sexuală la 50 de ani chiar daca e penibil.Crede-mă,nu merită sa te sinucizi