Salutare!

Am o chestie ce ma frapeaza de ceva vreme in legatura cu o prietena a mea foarte buna.
Ne stim de mult si ne spunem foarte multe. (eu sunt baiat, dar atractie sexuala sau ceva nu exita intre noi, doar ca ne intelegem foarte bine). Ei bine, ea are un tip la job pe care il place foarte mult. La jobul ei, colectivul este unul destul de mare, cred ca sunt peste 50 de persoane, iar cu tipul respectiv considera ca nu prea poate sa intre in contact. Sunt grupulete, ca pe oriunde...
Ei bine, desi ea se topeste dupa el, nu are curaj sa se bagea cu el in seama. Considera ca o sa para disperata, ca o sa rada ala de ea, chestii din astea... I-am explicat ca daca se duce si vorbeste cu el nu trebuie sa ii spuna din prima "baa, te plac" sa isi dea ala seama. Pur si simplu se duce sa il cunoasca un pic sa vada ce e de capul lui, dar ea tot nu vrea. De asemenea mai e si genul de tipa care crede ca "barbatul trebuie sa faca mereu primul pas" "daca nu initiaza el inseamna ca nu te place". Nu sunt de acord cu ea si i-am zis ca poate ala nici nu a observat-o intr-un colectiv atat de mare. I-am spus din propria experinta, ca poate ala nici nu a observat-o, pentru ca si eu am fost in grupuri mari si imi era greu sa vorbesc cu toata lumea. Aveam cativa de care eram mai apropiat. I-am mai spus ca de fiecare data cand o tipa a venit sa se bage in seama cu mine, am apreciat curajul ei si nicidecum nu am facut misto sau sa o consider castigata doar pentru ca ea a facut primul pas... insa ea tot nu intelege.
Tipa asta e o fata foarte buna, doar ca are chestiile astea spuse mai sus. Chiar m-a facut sa ma gandeasc, oare cate fete m-au placut si nu au vrut macar sa imi dea un semn catusi de putin, din aceleasi motive ca si ea.

Chestia care ma intriga pe mine, este de ce nu are curajul sa il abordeze pe tipul ala? Sa vorbeasca macar cu el sau cel putin sa se faca remarcata. Este orgoliu, prostie, frica, nesiguranta? Voi ce vredeti?

Timiditatea. E prea timida ca sa se bage in seama, si prefera sa astepte. In plus, cand apar sentimentele, frica de a gresi mareste timiditatea.
In legatura cu ce nu stii, o statistica spunea cindva ca daca esti un tip normal, in orice moment din viata ta exista cel putin doua fete/femei care sa fie indragostite de tine. Unele o arata, altele nu. ☺
Dar, de ce nu o iei de minuta si sa o duci tu la o mica conversatie in trei? Ar fi frumos din partea ta. Si s-ar putea ca mai apoi sa iti fie recunoscatoare toata viata.

Nu pot face asta, pentru ca eu lucrez in alta parte. Si daca as vrea nu as putea intra acolo in colectivul lor.

A inteleg. Credeam ca sunteti impreuna la job.
Atunci ori ia singura taurul de coarne, ori gaseste pe cineva cu care sa mearga.

Personal, nici eu nu fac primul pas.
Asta nu inseamnă implicit și faptul că nu am făcut asta vreodată. Și nu o dată. Este o alegere personală.
În primul rând, pierd partea de început. Momentul în care un el mă place și încearcă să intre in vorbă cu mine. Lucrurile astea dacă vin de la persoana potrivită îmi dau o stare de bine și este o senzație aparte.
Pe de altă parte, depinde și de circumstanțe. Este foarte greu să intri în vorbă cu cineva necunoscut cu care nu ai nicio legătură.
Spuneai că nu se află în același grup, nu au prieteni comuni, deci nu poate să fie neapărat ușor.
Ce este să facă? Să apare din senin și să îl abordeze dacă ea nu se simte în largul ei făcând asta. Nu este chiar atât de ușor.

"Chiar m-a facut sa ma gandeasc, oare cate fete m-au placut si nu au vrut macar sa imi dea un semn catusi de putin, din aceleasi motive ca si ea."


Stiu eu cel putin una.EA!
Nu cred ca il place pe tipul de la munca.Te place pe tine si vrea sa vada cum reactionezi.Mai ales ca ai spus ca este genul care asteapta de la barbat sa faca primul pas, incearca sa obtina o reactie din partea ta.
Desigur, opinia asta vine din partea unei persoane care considera ca nu poate exista o simpla prietenie sincera intre un barbat si o femeie si ca mereu, din cel putin o parte, va exista un alt interes, indiferent de natura sa (emotional, sentimental, material etc.).
Incearca sa fii mai receptiv si vezi daca vrea sa atraga o reactie din partea ta prin aceste tertipuri sau e vorba doar de barbatul de la munca...Eu as tinde sa cred ca este prima varianta.

Simplu, fiindca asteapta ca baiatul sa faca primul pas.
Sunt situatii cand pot fii respinse fetele, sau se face misto pe seama lor, de aceea nu trebuie sa fie ele cele fac fac primul pas, parand disperate sau obsedate cu acel baiat.
Barbatul cucereste, barbatul este cavalerul, el face prima mutare... cam asa s-a procedat intotdeauna si daca-i luam si ultima bucurie ca el sa curteze si sa faca primul pas, va parea dezinteresat sau va considera acea femeie obsedata sau disperata.

Te asigur ca nu ma place in felul ala.

Noi doar ne intelegem foarte bine, ne povestim chestii din viata personala, etc. De multe ori la ea gasesc sfaturi, sau cel putin imi e alaturi in situatii in care prietenii mei de sex masculin nu ma pot ajuta. Sunt chestii despre care doar cu ea pot sa vorbesc. Nu ne-am placut niciodata in sensul de "iubiti". Cum am mai spus, suntem doar prieteni buni, si eu ma simt norocos sa am o prietena ca ea.

Ma bucur, atunci.
Eu nu consider ca poate exista o simpla prietenie sincera intre un barbat si o femeie (daca sunt ambii heterosexuali sau cel putin bisexuali, desigur).
Din moment ce filosofia ta de viata este alta, atunci nu este necesar sa iei in seama ce spun eu, evident.
Fiecare cu propria viziune

Dar faptul ca tu o vezi ca pe o buna prietena si apelezi la ea pentru sfaturi nu inseamna ca si ea simte la fel si nu isi doreste sa fie ceva mai mult...
Dar repet, e doar opinia unei persoane cu viziuni diferite comparativ cu ale tale.