Salutare. Este normal ca o fata sa se gandeasca asa mult la sex? Adica "vad" sex (ceva sexual) in orice, ma gandesc la latura aceasta, ma uit la porn si am tot felul de fantezii. dar apoi ma scarbesc ca realizez ca pornul este de fapt... in marea sa parte, prostitutie si imaginea aia despre sex si femeie este una bolnava si gresita. Ce e culmea e ca nu am *facut* sex, nu am nici macar un iubit . Ce mai, nici macar nu vorbesc cu baieti in viata de zi cu zi. Mentionez ca nu sunt adolescenta, am 22 de ani, deci se mai poate vorbi de hormoni? Pot spune totusi ca chestia asta isi are cumva radacinile in copilarie, stiti, atunci cand suntem curiosi si ni se spune povestea aia cu barza. Cam pe la 13, daca nu mai devreme, am descoperit masturbarea. Dar de la 7 ani am net si cautam "prostii". Nu o faceam pe atunci cu porn sau cu ganduri profund sexuale, recunosc, ci doar pentru ca se simtea bine, dar nu stiam total ce fac. Dar incet, incet, am introdus porn si alte obiecte si am ajuns sa fiu o perversa, totusi virgina :-s
Am inceput de ceva vreme sa am o "viata dubla", gen cand prindeam momente sau chiar perioade mai lungi in care eram singura acasa, profitam de asta si ma masturbam de cateva ori pe zi (nici nu ma mai imbracam) si in moduri foarte perverse, adica nu soft porn sau mai stiu eu ce. (Imi cer scuze, nu vreau sa fiu prea explicita, dar simt ca detaliile astea arata cat de mult eram prinsa in asa ceva) Apoi ma simteam murdara si deplasata si pur si simplu oribil. Vicii gen fumat, alcool, nu am, iar mama mea mereu se lauda cu fiica ei impecabila, dar eu ma simt foaaarte josnica, pentru ca am o buba mai mare, ca un secret, care totusi nu se vede, pentru ca tine de intimitatea mea si na, nu o sa ma apuc sa ii zic ei astea. Dependenta asta de sex/porn nu este vizibila, deci din exterior par ok. Uneori ma gandesc ca preferam sa fiu fumatoare, macar ala era un viciu pe care il puteam recunoaste mult mai usor si era mai de inteles de ce mi-ar fi greu sa ma las. Dar cand viciul meu tine de partea asta "rusinoasa", mi-e greu sa vorbesc cu cineva pe fata.

Am avut si zile in care incepuse sa se simta ca o obligație, ca pe ceva ce *trebuia* sa fac.
Nota: de la intrebarea aceasta ii rog sa se abtina pe acei oameni pro-masturbare, nu pentru ca am ceva impotriva lor, ci pentru ca nu consider astfel de sfaturi un ajutor real in cazul meu. Dupa experienta mea, nu as recomanda nimanui asa ceva, mai ales acompaniat de porn, pentru ca te seaca, te transforma in altceva. E o boala si nimic mai mult. Nici macar nu ma simt virgina, la cate am facut si vazut si am ajuns la varsta asta fara o relatie, chestia asta si-a pus amprenta si pe personalitatea mea, am devenit mult mai egoista, renunt mult mai usor, ma concentrez mult mai greu, sunt mult mai trista in momentele in care nu fac ceva sexual. Ma tem ca mi-a afectat capacitatea de a avea o viata sexuala sanatoasa si nu as vrea sa fiu o chinuita din punctul asta de vedere. Majoritatea fetelor sunt mult mai finute si e un "fapt" ca fetele nu sunt asa perverse si consumatoare de porn. Deci de unde atata la mine?
Imi cer scuze daca am deranjat sau daca am intrat prea mult in detalii, dar chiar as avea nevoie de parerea cuiva si am incercat sa fiu cat mai fidela adevarului. Pot fi considerata o "nimfomana"? Mai sunt fete asa? Am vreo sansa sa fiu ok? Am pornit pe drumul asta cand nu aveam minte deloc, deloc, dar m-a distrus si e ireversibil.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook