Salutare TPU! In clasa a 12-a a inceput sa imi placa de o colega numai ca stiam ca ei nu prea ii place de mine si nu am vrut sa ii spun ce simt. Ea ma considera ca un prieten apropiat insa la un moment dat incepuse sa imi povesteasca si de fosti de-ai ei lucru care nu imi pica deloc bine. Mai spre finalul clasei a 12-a am inceput sa o lasam mai moale cu iesitul pentru ca ea incepuse sa vorbeasca cu alti colegi cu care eu nu prea ma intelegeam m-am distantat de ea. Dupa ce am terminat clasa a 12 a ea a plecat sa studieze in afara. Cam un an jumatate nu am vorbit. Apoi intamplator am inceput sa ne dam iar mesaje, am inceput sa iesim, lucrul asta timp de un an. In timpul asta era relatie de prietenie, si eram oarecum BFF (puteti sa radeti), dar nu mai simteam pentru ea ce simteam in liceu. Dupa un an de cand am inceput iar sa vorbim ironia a facut sa inceapa sa vorbeasca cu un fost de-al ei, lucru care nu mi-a picat deloc bine, iar intre timp a mai inceput sa vorbeasca si cu un tip de la ea de la facultate din afara si ajunsesem in situatia in care imi spunea numai despre el in conversatie. In timpul asta toate lucrurile astea m-au facut sa realizez ca inca imi place de ea, acum si mai mult, dar nu puteam sa ii zic si stateam mereu cu gandul ca nu i-am spus ce simt. In final tipul i-a tras clapa si voia doar sa i-o "traga" (avea si prietena in Romania si evident mai mergea una si in afara). Dupa toate fazele astea eu o mai rarisem cu ea cu discutiile insa dupa ce a vazut ce i-a facut tipul cauta sa vina inapoi la mine. Acum ajungem in prezent si la inceputul verii am inceput sa iesim cand s-a întors în tara si a inceput sa dea niste semne ca si cum m-ar place (de la postari, pana la aproporuri, flirt subtil si alte chestii care nu au fost "intamplatoare" ). Intr-un final am luat hotararea sa ii zic ce simt pentru ea zilele trecute insa nu mi-a raspuns cu aceleasi sentimente si i-am spus ca prietenia noastra nu o sa mai poata fi la fel din moment ce eu simt pentru ea ceva si oricum se va termina cand ea isi va face un iubit. Mentionez ca nu ramane în tara după ce își termina studiile. Mi-a mai spus ca nu m-a văzut niciodată mai mult ca un prieten și semnele pe care le-a dat au fost intamplatoare si ca nu se astepta sa ii zic ca o plac. După toate astea ea m-a eliminat de pe contul de prieteni de insta și de pe snapchat unde vorbeam cel mai mult. După toată povestea asta vin acum cu întrebările:

1) credeți ca am greșit ca i-am spus ca o plac?
2) chiar exista prietenie apropiata (subliniez apropiata) între un băiat și o fata?
3) chiar credeți ca ea nu s-a gândit niciodată ca o plac? (Ținând cont ca mereu făceam efort sa vin sa ne vedem, ne plimbam mereu cu mașina prin oraș, ii mai plăteam uneori și ce ne mai cumpăram de mâncare, i-am facut si cate un cadou... si ea la rândul ei mi-a mai luat câte un cadou cand venea din afara)
4) credeți ca ar fi putut sa ma folosească în tot acest timp doar pentru atenție? Totul cu ea mergea ok, gen vorbeam, ieșeam, glumeam si toate cele insa cand au intervenit alți tipi pe mine m-a cam lăsat balta.



Sper sa fie cineva răbdător care sa citească toată nebunia asta. Dacă mai aveți vreun sfat sau comentariu de adăugat îl accept cu drag. Dau Funda!

1. Nu ai gresit dar nici nu i-ai aratat cand trebuia a-i arati, acum fiind mult prea tarziu.
2. Nu exista prietenie apropiata intre o fata/femeie si un baiat/barbat ca tot la sex se ajunge mai devreme sau mai tarziu
3. Posibils a se fii gandit odata, demult dar daca tu nu i-ai spus atunci cand trebuia, cu siguranta i-a trecut dragul de tine.
4. Nu te-a folosit pentru nici o atentie, ci ca companion, asa cum ai folosit-o si tu. Practic a fost o simpla prietenie inter voi si atata.

Concluzia: cum viitor nu exista alaturi de fata asta, da-i pace si mergi maid eparte, ca sunt destule fete libere care ti-ar putea deveni iubite cu conidtia sa deschizi gura sis a le spui asta, suficientd e devreme ca sa nu ti el fure altii.
Sper ca ai invatat ceva din relatia asta pierduta... si nu mai repeti gresleile.

Trebuia să o uiți imediat cum ai terminat clasa a 12.

1. Nu ai greșit, dar din spus nu iese nimic, așa cum ți-ai dat seama.
2. Nu există.
3 și 4. Chiar habar nu am. În ceea ce te privește, văd că ești încă la fazas în care relația se rezumă la vorbe și iar vorbe. Iubirea fără fapt moartă este.

Imi place ceea ce a scris AnotherGirl, dar am si obiectii: eu sunt absolut sigur ca ea a stiut in tot acest timp ca tie iti place de ea si te-a folosit pentru atentie si pentru a-si hrani orgoliul...se simtea bine sa fie pupata in fund si a dat dovada si de sadism atunci cand iti tot povestea despre ceilalti baieti din viata ei, stiind clar ca te face sa suferi.

Noi ne putem da cu părerea o grămadă, dar numai ea știe ce a gândit în momentul ăla. Poate fi cum zici tu, dar la fel de bine poate să nu fie așa. Numai ea știe și probabil nici nu-i va spune, deci...

Eu sunt de parere ca nu exista persoana pe lumea asta, care sa nu-si dea seama atunci cand e placuta de cineva, mai ales atunci cand e vorba despre doua persoane care se presupune ca au legaturi relativ stranse.

Când ai până în 20 de ani nu prea știi pe ce lume trăiești și încă mai crezi în povești cu zâne. Abia după începi să te maturizezi. Uneori fetele sub vârsta asta chiar nu-și dau seama că tipul le place pentru că în capul lor ele încă mai cred în prietenia dintre băieți și fete. Doar că asta nu există. Alteori își dau seama dar nu vor să-l piardă ca prieten/amic și se fac că plouă. Se întâmplă uneori să cunoști tipi foarte ok dar pe care chiar nu-i vezi ca potențiali iubiți, deși îți place compania lor. Tu știi că din momentul în care i-ai zis că nu vrei relație, tipul dispare. Încă am momente când mi-ar fi plăcut că relațiile de prietenie între băieți și fete să fie posibile. Actually, cred că sunt posibile atunci când unul sau amândoi au alte orientări sexuale.

Revenind, probabil că într-un final mai toate își dau seama că un băiat care stă mai mult pe lângă ele le place. Dar nu sunt musai sadice și vor să-și bată joc, ci pur și simplu se tem că-l vor pierde ca prieten. Pentru băieți/bărbați mi se pare că e totul în alb și negru. Noi, femeile, mai vedem și alte nuanțe.

Nu vor sa-l piarda ca prieten? Atunci de ce in absolut toate situatiile de acest gen ea ii povesteste lui cu o "privire nevinovata" despre ceilalti baieti din viata ei? Ok, inteleg, se face ca ploua pentru ca vrea sa-l tina inca in preajma ei, pentru ca desi nu e atrasa de el fizic, ii place compania lui...dar de ce trebuie sa-l tortureze? De ce trebuie sa abordeze subiecte despre care ea stie foarte bine ca pe el ii dor? Scuza-ma, dar asta e sadism. Per total, tot sadism este si faptul ca isi doreste sa-l tina in preajma ei, fara sa-l vrea de iubit, desi e absolut clar ca aceasta apropiere lui ii face rau. Daca nu e sadism, egoism tot e, se gandeste doar la placerea ei si nu-i pasa de suferinta lui.

Si apoi, cum sa nu dispara tipul atunci cand ii devine clar ca ea nu se simte atrasa de el? Voi spuneti ca noi barbatii privim lucrurile in alb si negru, dar una peste alta e vorba de o jignire gen: "aha, deci sunt destul de bun sa-ti fiu amic, dar nu sunt indeajuns de bun sa-ti fiu iubit?!" Pentru noi barbatii, asta e ceva insuportabil.

N-aș putea să-ți spun de ce încep să discute despre alți tipi. Eu am considerat de bun simț să nu fac asta niciodată. Deci nu știu ce este în capul lor.

Dar pot spune că nu mi-a plăcut niciodată ideea asta de: ori ești iubita mea, ori nu mai vorbim niciodată. It's annoying. Da, ok, nu să fim BFF, nu să stăm mereu unul lângă celălalt, nu să-ți povestesc toate dramele mele și să plâng pe umărul tău. Ăsta e egoism, e adevărat. Mai ales dacă tu știi clar că tipul ăla de place. Dar loc de un bună ziua și de o conversație ocazională mi-a plăcut mereu să fie, iar pentru băieți nu prea e acceptabilă ideea asta. Asta nu prea am înțeles, sincer.

Pe de altă parte, dacă ție îți place de cineva și ți se confirmă faptul că tipa aia nu vrea nimic mai mult cu tine, de ce să mai stai? Dacă ei nu-i pasă de sentimentele tale, măcar ție să-ți pese, nu? Rupi orice legătură. Am pățit și eu să mă topesc efectiv după un tip pentru care eram doar o amică. Când mi-am dat seama că nu am nicio șansă la mai mult, am rupt orice legătură și aia a fost. El ar fi continuat prietenia așa. Mai depinde și de noi înșine să ne fie bine și să nu mai suferim aiurea.

În capul meu chestia asta are sens, sincer. Adică da, poate ești un om mișto, amuzant, inteligent, o companie plăcută și avem ce discuta. Da poate nu mă simt atrasă intim și sexual. Și nu cred că ar trebui luată personal chestia asta, gen: nu sunt suficient de bun. Și voi aveți anumite preferințe când alegeți o tipă, nu? N-ai pățit niciodată să-ți placă să porți conversații cu o tipă fără să fii atras sexual de ea?

Pai exact despre asta vorbesc...in momentul in care am certitudinea ca ea ma vrea doar ca pe un amic, rup orice legatura. Problema este atunci cand sunt topit dupa ea si ma agat de orice speranta. Cat timp ea se face ca ploua si pastreaza incertutidinea, eu raman captiv in acea relatie de "amicitie", sperand in miracolul ca poate si ea ma place si nu indrazneste sa-mi spuna, timp in care evident ca se implica in relatii cu altii. Atunci cand nu esti indragostit si privesti lucrurile din exterior, totul e cat de poate de limpede, dar atunci cand esti implicat sentimental, ai nevoie de acea certitudine ca ea nu e atrasa de tine, ca sa te poti indeparta. Aici vorbim despre egoismul ei, ea detine puterea, ea ma poate elibera din acea "captivitate", daca vrea...iar de cele mai multe ori nu o face, pentru ca se simte bine cu un "catelus" pe care sa-l tina prin preajma ei si care sa saliveze dupa fundu' ei.

Înțeleg și perspectiva ta. Totuși, ca să eviți atâta timp pierdut și poate chiar și suferință, cel mai simplu e să îi spui tipei că îți place de ea. Dacă va ieși ceva și e reciproc, perfect. Dacă nu iese nimic, vei lua cea mai bună decizie pentru tine. Dar dacă tot aștepți să înțeleagă ea că tu îi dai de înțeles că o placi și aștepți să te placă și ea... Vă pierdeți timpul amândoi.

Uneori și băieții amână tot mai mult să-și exprime sentimentele. Poate de teama de a fi respinși și refuzați, mă gândesc. Dar e mult mai simplu să îi zici ce simți și apoi să iei o decizie în acest sens, decât să stai după ea mai ales daca te simți ca un cățeluș de care se folosește. Comunicarea ar salva mult timp și multe situații, dar trebuie folosită.

Tu nu intelegi ca pentru noi chestia asta gen: "sunt bun doar sa-ti fiu amic, dar nu si iubit" e extrem de dureroasa? Nu putem trece peste asta, iar singurul mod in care putem "riposta", este sa ne indepartam de acea femeie...da, recunosc, sperand ca astfel sa-i provoc si eu macar 10% din suferinta pe care ea mi-o provoaca mie, prin simplul fapt ca daca ii placea compania mea, eu i-am refuzat-o.

Da, sunt de acord, exact asta ar trebui facut...sa-i spui inca de la "inceputuri" ca iti place de ea/el, ca sa stii ce ai de facut si sa nu mai pierzi timpul. Problema este ca unii/unele, din timiditate/frica de refuz nu pot sa o faca, devenind astfel captivi in situatia pe care o discutam.

Nu e vorba de faptul că nu înțeleg, e vorba de faptul că un refuz nu înseamnă că nu ești suficient de bun. Știu că într-un astfel de moment e dificil să gândești altfel. Dacă într-adevăr îți place cineva atât de mult și nu poate fi nimic, normal că pleci. Dar curiozitatea mea este: chiar nu ai pățit să îți placă să discuți cu o tipă fără să îți dorești sex/relație cu ea? Nici măcar o singură dată în viață?

Pentru mine un refuz va insemna intotdeauna o jignire, si nu pot sa-l accept fara sa recurg la acea "riposta" de care-ti vorbeam, adica sa rup orice legatura ce cea care m-a refuzat.
Da, mi s-a intamplat sa-mi placa sa discut (cat de cat) cu o tipa sau alta, fara sa fiu atras fizic de ea, dar imediat cum am simtit ca ea vrea mai mult m-am indepartat, pentru ca nu mi s-a parut corect fata de ea sa o tin langa mine, stiind ca nu sunt capabil sa-i ofer ceea ce-si doreste ea.

Nu ai greșit cu nimic. E doar o proastă cu bășini în cap. Ai fost pentru ea doar un pansament. Ea vrea băieți răi și bombardieri, cum vor majoritatea fetelor. Încearcă să îți ocupi timpul cu altceva și o vei uita. Nu merită să îți bați capul cu o așa ratată.

Nu așteaptă nimeni 4 ani ca să o întrebe pe una dacă îl place.

1. Nu, dar ai gresit ca i-ai spus-o in felul ala.
2. Nu
3. A stiut din prima clipa ca o placi, te-a folosit ca pe un tampon cand nu-i dadeau atentie aia de care era cu adevarat interesata. Si ti-a dat si block dupa ce i-ai zis ca o placi, lol, hai ca ati fost prieteni daca e.
4. Da. Ai fost mereu un prieten, nu te-a vazut niciodata mai mult.

Legat de răspunsul 1... ce a fost greșit. măcar sa știu sa nu mai procedez asa pe viitor?
Adică toată discuția a fost f2f și la modul cel mai serios fără sa jignesc sau alte chestii.

Nu exista proetenie apropiata intre un baiat si o fata, daca atractia nu e reciproca, cel care e ateas mai mult va suferi la despartire.
E bine ca i-ai spus, mai puteai pierde cativa ani degeaba asteptand duoa ea.
Nu cred ca nu stia ca o placi, poate spera ca nu vei avea curajul sa ii spui si pana gaseste ceva mai bun, are cu cine sa isi petreaca vremea.Eu am apreciat foarte mult ca sotul meu prima data cand m-a invitat in oras, m-a intrebat daca as vrea sa ne cunoatem in vederea casatoriei. Daca o dadeam din bara in bara sifur nu isi pierdea vtemea cu mine, mi s-a parut u act de stima de sine.