Trec printr-o perioada foarte proasta de ceva vreme, mai exact cam cu 2-3 saptamani inainte de inceperea pandemiei. Atunci am fost "anuntat" de prietena mea ca relatia noastra, din punctul ei de vedere a ajuns la final, iar motivul pentru care ajunsese in acest punct era ca nu se mai intelegea cu mine.

Relatia noastra a inceput in urma cu 6 ani. Initial am fost prieteni foarte buni dupa care amandoi am inteles ca e ceva mai mult decat atat intre noi, amandoi nemaiavand relatie pana atunci. Totul a descurs perfect, cel putin in primii 2-3 ani. Nu aveam absolut nici o problema in relatie, nici cea mai mica.

A intervenit distanta, ea fiind plecata in alt judet pentru studii. Reuseam sa ne vedem doar in vacante sau cand venea ea acasa. Nu a reprezentat o problema pentru noi, am tratat situatia asa in fel incat sa nu duca la destramarea relatiei, pentru ca distanta ar fi reprezentat singura problema si am considerat amandoi ca putem sa trecem peste asta.

Am continuat relatia. Totul era normal, ca la inceput, pana cand a intervenit si monotonia. Faceam mereu aceleasi lucruri. Eu aveam impresia ca nu este de ajuns, voiam sa ii ofer mai mult, sa diversific lucrurile pe care le faceam dar ma loveam mereu de refuzul ei. Devenise cumva mai rece, distanta si aveam impresia ca nu ii sunt de ajuns, ca vrea mai mult de la mine. Refuza sa duca o conversatie mai dezvoltata despre relatia noastra, spunandu-mi mereu ca este bine si ca ii ajunge atat cat facem. Asta a condus la un fel de frustrare, nu reuseam sa inteleg de ce ma refuza mereu. Gasea cate un motiv pentru fiecare refuz al ei.

Impreuna cu frustrarea pe care o aveam, eu la randul meu, am devenit oarecum mai rece si distant, fara sa observ schimbarea de comportament pe care o suferisem. Desi relatia se ducea la vale in fata ochilor mei, eu nu am reusit sa constientizez asta la momentul oportun.

Aveam obiceiul de a o suna zilnic, la ore aproximativ fixe, de cel putin 2 ori pe zi. Incepuse sa nu imi raspunda la telefoane, nu insistam prea mult crezand ca are treaba si sperand ca o sa ma sune inapoi cand o sa vada ca am sunat-o, dar m-am inselat, timp de 7 zile la rand, moment in care i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca nu o sa o mai sun si daca vrea sa vorbeasca cu mine stie numarul de telefon. Inca 7 zile nu am mai auzit nimic de ea. I-am trimis un mesaj prin care am intrebat-o care e planul ei si de ce face asta la care ea mi-a zis ca relatia din punctul ei de vedere s-a terminat.

M-am simtit ca si cum as fi fost impuscat direct in tampla. Cu 2 saptamani inainte cumparasem inel de logodna, aveam de cand sa o cer chiar de ziua ei. Din ziua respectiva pana undeva prin iunie am incercat sa inteleg motivul pentru care pusese punct relatiei. Efectiv scriam romane, imi ceream scuze chiar si pentru lucrurile pe care nu le facusem dar tot ce primeam era un "nu" sec. Refuza sa imi ofere o explicatie, se ascundea in spatele unui motiv banal.

Am rupt legatura timp de o luna de zile, pana cand am vazut-o, din intamplare, ca a venit acasa. Desi nu mai vorbisem de mult timp si spusese clar ca a pus punct relatiei, in clipa aceea mi-a venit sa ma duc la ea si sa o strang in brate. Faceam asa in fel incat sa ma intersectez cu ea afara, cu speranta ca o sa pot purta o discutie, dar nici macar fata in fata nu spunea nimic mai mult decat un "nu mai e nimic intre noi". Am cautat in continuare motivul la mine, m-am vazut ca principalul vinovat pentru care s-a ajuns in punctul asta, in fiecare zi cand ieseam la plimbare cu cainele retraiam momentele din trecut sa ma injuram in mintea mea. Vedeam cate greseli am facut. Greseli pe care nu le-am constientizat la timpul lor si nici nu mi-a atras atentia.

Voiam sa ma corectez si sa fiu exact asa cum vrea ea, dar nu mi-a acordat sansa. Eram dispus sa fac orice pentru ca relatia sa fie pusa pe sine inapoi, pentru ca o iubeam orbeste. Lovindu-ma mereu de refuzul ei, am inteles ca nu avea sens sa mai insist si am inceput sa o evit, pentru ca imi faceam rau cu mana mea. De fiecare data cand o vedeam imi venea sa ma duc si sa o strang in brate si sa o intreb cum se simte, ce mai face. Imi venea sa o tin de mana si sa nu ii mai dau drumul. Ne evitam reciproc, eram ca doi straini. Asta m-a durut cel mai tare. Omul cu care am impartit totul 6 ani de zile se comporta de ca si cum nu m-ar cunoaste.

Ma simteam oribil. Treceam pe langa ea fara sa ii spun ceva, desi in sufletul meu urlam. Dupa ceva timp, intr-o zi, cand eram afara cu cainele meu, am prins-o din urma si am incercat sa vorbesc cu ea. Voiam sa pastrez macar o relatie de prietenie cu ea de dragul timpului petrecut impreuna. I-am propus sa iesim la plimbare asa cum o faceam pe vremuri, fara sa incerc vreo impacare cu ea. Ma simteam oribil. Deja ma injosisem foarte mult pentru a salva relatia si inca o faceam pentru a putea sa o pastrez ca prietena. A vorbit foarte normal cu mine, deschis, a si acceptat propunerea, doar in vorbe. Dupa ce am chemat-o de cateva ori si-a gasit scuze mi-am dat seama ca a vorbit cu mine doar asa, de mila... Eu care traiam cu impresia ca ma evita doar pentru ca o evit am ajuns sa inteleg, tarziu ce-i drept, ca ma evita de buna voie.

Fiecare "ultima data", "nu o mai caut", "nu are rost" s-a transformat mereu in "inca o data", cea mai mare prostie pe care am facut-o. Ca o ultima incercare, dupa cateva zile, i-am dat un mesaj in care am invitat-o la un concert de muzica clasica in aer liber, in perioada in care eram impreuna mergeam la astfel de evenimente de fiecare data cand aveam ocazia. Cand am vazut anuntul legat de concert m-am gandit instant la ea, stiind ca ii place si aducandu-mi aminte ca imi spusese ca ii este dor sa mearga la un concert, nu am ezitat sa ii trimit un mesaj in care am invitat-o sa mearga alaturi de mine. Evident, am fost refuzat.

Ziua concertului a fost ziua in care am fost impuscat inca o data. M-am pregatit si am plecat singur inspre zona in care urma sa aiba loc concertul. Pe drum, lipsit de chef si dezamagit, am schimbat trasaeul si m-am dus in parc. Stateam asezat pe banca moment in care o vad pe ea de mana cu altul. Am vazut negru in fata ochilor, nu stiam unde sa ma duc ca sa nu ma vada.

Din ziua aia, totul s-a inrautatit si mai tare pentru mine. M-am inchis in casa, nu am mai iesit nicaieri decat cu cainele prin cartier la orele in care eram sigur ca nu o vad. Cu toate astea se intampla sa ma mai intersectez cu ea, de fiecare data inima imi iesea din piept si incepeam sa tremur, nu stiam cum sa fac sa dispar. Toata vara am iesit de 2-3 ori in oras cu treaba si de fiecare data soarta mi-a dat peste cap, facandu-ma sa dau cu ochii de ea. Ultima data s-a intamplat chiar azi. Era peste drum de mana cu el. La o ora la care in 6 ani de relatie nu am reusit sa o scot din casa.

M-am lungit foarte mult. Pana si eu m-am pierdut in timp ce scriam.

Ma doare teribil de mult sa vad cum am ajuns sa fiu un strain pentru fata care a fost prima mea iubire si pentru care as fi facut orice. Am crezut prea mult in vorbele ei si in faptul ca vom avea in final fericit in cele din urma. Am vrut ca ea sa fie prima si ultima mea dragoste.

As vrea un sfat, nu reusesc sa trec peste problema asta, azi o urasc, maine ma gandesc iar la ea. 5 zile uit de ea si a 6 a zi se intampla cumva sa o vad undeva si iar ma simt ca un rahat. Inca o iubesc si ma simt dezgustat pentru asta. E ca si cum as iubi o straina pe care am vazut-o intamplator pe strada.

Ma bucur pentru ea ca nu e in locul meu, asta e singurul lucru pozitiv pentru mine din toata treaba asta.

Încearcă să îți găsești un hobby. Sigur te va ajuta să uiți de idioata aia. E o curvă penală. Doar a profitat și și-a bătut joc de tine și sentimentele tale. Așa sunt femeile în ziua de azi. Într-o zi e cu tine, mâine poimâine cu altul. Nu merită nici negru sub unghie.

Pana acum, nu am mai vazut o poveste asa trista pe acest site.
In primul rand. imi pare rau, se intelege clar ca o iubesti cu tot sufletul.
Tot ce poti face acum e sa accepti situatia si sa mergi mai departe.Inteleg perfect ca e greu si ca o iubesti, dar gandeste-te ca peste 5 ani durerea nu va mai fi aceeasi! Gandeste te ca peste 5 ani va fi doar un gand trist dar trecator. O amintire trista. Insa va trece, toate trec.Doar ce-i adevarat ramane. Iubirea adevarata va ramane pentru totdeauna. Nu te gandi ca o vei iubi pentru totdeauna! E nevoie de 2ca iubirea sa fie adevarata! Te-ai indragostit de o persoana "falsa"sa zic asa. Ai iubit pe cineva pe care ai vrut tu sa iubesti, nu pe cine era cu adevarat! Peste ani nu va mai fi la fel si vei primi ceea ce meriti cu adevarat! Sa gandesti pozitiv e cel mai bine in acest moment + sa ti ocupi cu cat mai mult posibil tot timpul. Va fi greu sa o uiti, 6 ani nu-i uiti de pe o zi pe alta, insa muncind zi de zi, va fi mai usor! La inceput va fi greu... nu vei stii in ce directie te indrepti, asta daca nu simti deja astfel,insa nu-ti fa griji! Asta-i doar o alta treapta! Cu cat mai mult vei urca, cu atat mai bine iti va fi! Doar nu te abate, doar nu renunta, doar nu te arunca din nou si din nou la prima treapta!
Lupta si straduieste te sa treci peste, sa accepti este cel mai important! Incepe un sport, un loc de munca, iesi bucura te de tot ce-i simplu si frumos! Viziteaza locuri daca ai posibilitatea, daca nu porneste intr-o excursie tu si un amic tau bun intr o padure,in natura in general. Plangi si descarca te de cate ori ai tu nevoie! Insa dupa ce iti vei sterge ultima lacrima, capu sus ca viata merge inainte! E important sa stii ca ea nu e ultima fata din lume! E important sa stii ca viata ta nu se incheie aici! E important sa stii ca meriti ceva mult mai mult! Baieti care iubesc asa cum iubesti tu, sunt mai rari! Apreciaza te si iubeste te mai mult! Investeste in tine in sufletul tau in cultura ta generala, si dupa ce ai superat toate aceste etape fi pregatit sa iubesti din nou!
Sa nu faci greseala sa te inchizi in tine! Sa nu intraznesti sa spui vreodata ca nu vei mai iubi niciodata sau ca nu vei mai acorda vreo sansa vreunei fete! E uman sa fim fericiti si sa fim tristi! Face parte din noi! Face parte din viata noastra! Imbratiseaza fiecare esec,dezastru, moment greu. Ca toate acestea te vor face sa devi mai puternic ca niciodata!
Nu te amagi, nu iti pierde speranta, nu te stinge, merita sa ma asculti! Vei fi din nou fericit, iti promit!
Vei vedea peste timp ca si un strain isi poate tine promisiunea in fata ta! Ai incredere, va fi si rau. dar va fi si bine! E nevoie si de soare, dar si de ploaie ca o planta sa nu moara!
Zambeste, nu e nimic pierdut! Ai o viata de trait! Traieste-o fara regrete, iubeste cat poti, ditreaza te, fii tuu!
Permiteti sa simti fericirea dar si tristetea! Fii om!
Bafta, ai grija de tine

Salut
Multumesc pentru sfat, apreciez, chiar aveam nevoie de parerea unor persoane.
De plans am plans... in fiecare zi timp de cateva saptamani... si inca o mai fac din cand in cand. Mi-e de ajuns sa o vad de la distanta ca sa ajung sa o visez noaptea si sa urasc faptul ca m-am trezit.
Din pacate, oricum eram o persoana destul de inchisa in sine si toata treaba asta m-a facut sa ma inchid si mai tare. In ceea ce priveste faptul ca nu e ultima fata din lume, foarte adevarat ceea ce spui. Dar deja mi-am promis ca o buna perioada de timp nu o sa ma mai implic intr-o relatie si mi-e teama ca nu o sa mai pot avea incredere intr-un strain, mi-e teama ca nu o sa pot lasa o alta persoana sa faca parte din viata mea.
Sincer, daca ar fi fost o relatie mai scurta, poate nu imi parea rau. Dar, 6 ani de zile in care am facut tot ce am putut pentru a pastra o comunicare sanatoasa, in care ea a fost pe primul loc pentru mine indiferent de context... 6 ani in care fiecare secunda petrecuta cu ea era extrem de valoroasa pentru mine. Mi-e extrem de greu...
E oribil sa vezi cum te evita persoana cu care ai impartit totul atata timp. E oribil ca nu poti sa o mai strangi in brate.
Traiesc cu speranta ca intr-o zi o sa rad de toate astea.

Sa ști ca prima dragoste de regula nu rămâne și ultima și de obicei unul suferă mai mult. Se pare ca ea își pierduse interesul, în timp ce tu te ambiționai sa o recuceresti. Îmi pare rău că nu a ți putut sa rămâneți prieteni dar poate ca e mai bine asa, poate te ai fi amăgit mai mult sperând într o împăcare. Nu ești nici primul nici ultimul care suferă din dragoste, nu trebuie sa o urăști nici pe ea nici tu nu trebuie sa te învinovățesti. În viata se întâmplă să te desparti chiar și după 20 de ani sau 1 an, nu contează timpul. Ce poți tu sa faci este sa mergi mai departe, sa ți găsești alte activități, sa ți faci prieteni cu care sa ieși și sa te distrezi, sa te îndrăgostești de alta fata. Nu te închide în tine căci nu e sfârșit de lume, nu a fost sa fie dar ai toată viata înainte sa iubești sa ai noi experiente sa fi din nou fericit. O relație la distanta în general nu prea tine, tu ai făcut totuși greșeala ca ai făcut din ea centrul universului tău, nu zic sa nu iubești cu toată inima dar e bine sa mai ai și alte lucruri importante pentru tine pe care sa te axezi, hobby-uri, amici cu care sa mai ieși, jobul etc.

"Oricum eram o persoana destul de inchisa in sine di toata treaba asta m-a facut sa ma inchid si mai tare"-Acum e momentul tau! Acum e momentul tau sa lasi totul in urma si sa iti dai voie la o schimbare totala. Sa nu crezi ca nu sunt constienta de cat de dureros este... Insa mai stiu si ca atunci cand e cel mai greu trebuie sa lupti cel mai mult.
"Mi-e teama ca nu o sa mai pot avea increde intr-un strain"Nu ai fost surprins placut de aceasta viata niciodata? In momentul cel mai neasteptat poti fi surprins in cel mai placut mod posibil de o persoana. Insa daca tu nu iesi, nu vei avea ocazia de a intalni pe cineva mai bun si ai putea chiar sa pierzi nenumarate ocazii! Nu iti spun ca in lume e plin de fete extraordinare gata sa iti ofere toata iubirea pentru totdeauna, iti spun ca nu toate sunt la fel si ca de aceea nu trebuie sa renunti la tine! Daca tu renunti la tine... practic te izolezi.Practic te indepartezi de toti si inconstient fiind poti evita/indeparta o persoana (in viitor) care poate chiar te merita. Si ar fi si mai trist decat situatia ta actuala.
"Mi-am promis ca nu o sa ma mai implic intr-o relatie pentru o buna perioada de timp"-Foarte bine, da-ti timp sa te vindeci, SA TE VINDECI NU SA DEVII UN ANTISOCIAL IZOLAT INCHIS ASCUNS DE TOTI SI TOATA LUMEA!
Chiar crezi ca nu o sa mai poti lasa o alta persoana in viata ta? Ceea ce ti s-a intamplat. iti spun ca "aceasta intamplare" este inca proaspata, e logic sa gandesti asa, insa nu ar fi normal sa continui sa gandesti asa. E incredibil cum atunci cand suntem raniti, abandonati, folositi, amagiti, renuntam sa mai credem in oameni, pentru ca dezamagirea e prea mare. Atat de mare incat pe unii ii mananca de vii. Atat de mare incat unii renunta la propria viata chiar daca au alte mii de motive de trait cum ar fi chiar copiii proprii, o mama un tata, o familie si totusi. aceste persoane se lasa prada acestei vieti amare. Nu fi unul dintre ei. Fii un vanator. nu prada! (un vanator cu cap nu un monstru)
Inca un sfat, si sa fii cu cea mai minunata persoana din lume impreuna, pe primul loc trebuie sa fii tu! Tu trebuie sa fii pe primul loc, dupa iubita dupa familia dupa ceilalti! Gandeste te ca esti cu copilul tau in brate intr-un avion e o turbulenta... Cui ii pui masca? Sigur te vei gandi repede ca copilului! Insa e total gresit! Tie trebuie sa ti-o pui, caci daca tu nu stai bine cum vei putea sa l ajuti! A fost doar un exemplu! Tu trebuie sa fii pe primul loc indiferent de orice si asta nu te face zgarcit, te face un om ce are capacitatea de a gandi rational!
Traiesti cu speranta ca intr o zi o sa razi de toate astea? Iata ca esti pe drumul cel bun! Speranta dupa parerea mea e cel mai puternic sentiment dobandit de om! Fara speranta nu poti iubi! Fara speranta nu poti incepe o activitate, fara speranta nu poti porni o afacere, fara speranta nu poti intretine iubirea. Trebuie sa speri! Dar adesea intervine sentimentul de frica! Si frica e... nu e puternica decat daca o hranim. Nu iti fie frica sa iesi in lume sa cunosti sa fi dezamagit! Nu iti fie frica de ce alte fete vei mai intalni! Tu nu iti pierde speranta, ramai mereu cu capu sus!
Fi barbat! FI BARBAT!

Asta e

"Inca un sfat, si sa fii cu cea mai minunata persoana din lume impreuna, pe primul loc trebuie sa fii tu! Tu trebuie sa fii pe primul loc, dupa iubita dupa familia dupa ceilalti!" - Din pacate am inteles asta foarte tarziu, abia la sfarsitul relatiei, cand am avut ocazia de-a privi tot ce mi s-a intamplat "din exterior". Pe toata durata relatiei ea a fost pe locul unu, indiferent de context. Mereu am facut alegeri in favoarea ei, "a noastra" despre orice ar fi fost vorba.

"Nu ai fost surprins placut de aceasta viata niciodata?" - Te-as surprinde daca ti-as spune ca in ultimii ani aproape nicioada?

"tu ai făcut totuși greșeala ca ai făcut din ea centrul universului tău" - Una dintre cele mai mari greseli din viata mea. Intr-adevar, pe tot parcursul relatiei, tot ce am contsruit a implicat-o si pe ea. Nu am avut nimic in minte care sa nu o implice. Cea mai mare greseala...

Va veni si randul tau, nu dispera

"Va veni si randul tau, nu dispera" - Candva cu siguranta, cred ca nu imi ramane decat sa merg pe principiul "timpul le rezolva pe toate". Trebuie sa ma straduiesc sa ma desprind de trecut, amintiri si sa ma opresc din a retrai momentele de odinioara de fiecare data cand ies din casa... cartierul in care stau e plin de amintiri, orasul e plin de amintiri, peste tot unde ma duc imi aduc aminte de cate ceva care ori ma face sa zambesc plin de regret ori sa plang.
Nu ma pot imagina umbland cu alt cineva de mana in aceleasi locuri care sunt pline de ea. Cateodata imi doresc sa pot fi la fel ca ea, sa pot scoate din viata mea cu foarte mare usurinta oameni si sa ma comport de ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Poate ca ar trebui sa o iau de la 0 intr-un alt loc.
Inca o data multumesc pentru sfaturi. Sper si cred ca o sa ma ajute.

Esti pe drumul cel bun, vei vedea!

Sper.

Ea deja avea pe altul de destul timp, probabil l-a gasit acolo la facultate cat timp nu erai cu ea. Asta e, balta are peste, trebuie sa ai momeala buna si sa dai cu ce trebuie pe balta,, viata merge inainte, nu esti primul si nici ultimul patit. Intr-o relatie unul va da mereu mai mult decat celalalt, cam asta se intampla cand cineva primeste totul pe tava, te ia de prost si se duce interesul care isi poarta fesu', nu mai suferi ca o faci degeaba, nu merita nici macar 1 secunda de suferinta, traieste-ti viata ca esti tanar, fii barbat, ai dat dovada de om iubitor si cu mult prea mult bun simt, dar rabdarea ta ar fi trebuit sa aiba totusi o limita, suferinta de azi nu va tine pana la nesfarsit, maine e o alta zi si tot asa, capul sus!