Salutare tuturor! Credeti ca intr-o relatie se poate incheia totul doar din vina unuia? Intreb asta doar pentru ca sunt puțin cam confuză și rănită fiindca celalalt tot da vina pe greselile mele, însa eu știu că atunci când o relație se încheie ambii parteneri au greșit chit ca nu în egală măsură... Bine acum nu cunosc perspectiva celuilalt și poate vorbesc vreo prostie fără să realizez, însă doresc să ma deschid puțin că așa poate nu ma simt la fel de vinovată.

Pentru un început, ambii avem 17 ani (probabil am fost și imaturi din cauza vărstei) iar din păcate a fost o relație la distanța si poate ca si acest factor a contribuit la asta.

Am început să vorbim în toamna anului 2023, pe la finalul lui octombrie. Timp de aproape 2 săptămâni a fost totul foarte frumos și ne înțelegeam perfect, eu simțeam că nu poate fi adevărată fericirea pe care o purtam atunci in inima, mai ales că nu imi doream deloc sa ii mai dau vreo sansa iubirii dupa o dezamagire ce a avut loc cu aproape un an înaninte; însă abia aici începea prima perioada proasta a noastră. Mi-a povestit faptul ca o prietena de a lui se îndrăgostise de el si nu m-am putut pune contra, mi se parea logic sa o aleaga pe ea fiind din acelasi oras si acelasi liceu cu el. Relația lor s-a finalizat in luna decembrie dupa ce aceasta l-a parasit pentru alt baiat. Nu știu dacă acest lucru a făcut cumva ca el sa înnebunească, dar toate iubitele dinainte mea l-au înselat dupa maxim 2 luni de relatie și el sărea din relație in relație, cred asta pentru ca în luna septembrie a avut altă fată.

După această întâmplare eu am dorit sa îi mai dau a doua șansă căci ceva în mine îmi spunea că va fi bine, iar el regreta amarnic ceea ce a făcut pentru ca mi-a recunoscut că mergea cu ea pe strada dar cu mine in cap. Ne-am împăcat și a fost totul bine, însă "noi" am mai funcționat doar 5 luni de zile, din care ultimele doua doar ne certam.

Certurile probabil ca aveau loc pentru ca ambii avem stiluri de viata diferite, vise diferite, traume diferite, familii diferite, multe de astea.

Ne certam si daca nu faceam eu ce nu isi dorea el sau nu eram de acord cu ce spunea. O data mi-a spus ca mi-ar cumpara o lenjerie doar pentru ca ii placea cum arata (parerea mea e ca daca mi-a arat o poza cu o fosta imbracata in acea lenjerie inseamna ca voia sa o cumpere pentru a fi cu gandul la ea).
In ultimul timp ne tot certam intr-una pentru ca el imi reprosa ca am lipsa de atentie si gandire si ca nu vreau sa le repar. Am incercat cred ca peste 100 ori sa fac asta si in capul meu erau reparate, insa nu stiu ce imi facea el de ma declansa cand eram cu el si eram iar rau... Cand se intampla acest lucru el efectiv urla si zicea ca doar il mint, ca eu doar vreau sa imi bat joc, ca eu nu vreau deloc sa ma schimb, nu vreau sa repet cum imi mai spunea ca folosea si cuvinte urate uneori. Imi vorbea si in sarcasm, cu toate ca eu ii explicam ca nu il inteleg si nici nu imi place. De asta a si plecat spunand ca s-a saturat de cat de complicata pot fi si mai bine pleaca la alta decat sa mai repare cu mine. Pe mine sincer asta m-a distrus cel mai tare si nu imi pot reveni. Poate am o gandire narcisista spunand asta, dar eu consider ca daca chiar il interesa m-ar fi ajutat si el sa imi vindec traumele si sa scap de problema cu gandirea si atentia daca a observat ca singura nu reuseam. Am incercat si cu psiholog si sa exersez dar degeaba, problema tot aparea.

Ca idee sincer va spun ca eu l-am iubit cel mai sincer si ii iertam totul, am acceptat faptul ca a avut probleme, a avut probleme cu anturajur si i-am acceptat si asta, ma rugam la Dumezeu pentru el si familia lui, il lasam sa petreaca timp cu prietenii lui (in ultimul timp statea mai mult cu ei decat cu mine), efectiv toate astea doar ca sa nu il pierd... Știu ca m-am înjosit extrem eu ca fată și viitoare femeie, dar am gandit cu sufletul ci nu cu creierul, il simteam ca e diferit,. Tot el mi-a marturisit ca am fost singura care l-a iubit atat de sincer si mult si chiar mi-a păsat de el + cu mine a avut cea mai lungă relație.

Inca am pastrat contactul dar a inceput sa fie schimbat, inca ii pasa de mine dar a inceput sa foloseaca cuvinte urate de genul ce (stiti voi cuvantul) mea ca daca voiai o faceai, de la mine nu mai primesti nici o sansa, In (tot cuvantul acela care stiti voi) mea puteam fi bine dar tu nu, tu nu ai vrut sa faci ce te-am rugat, in pui mei repara-te si multe de astea... Era foarte dulce la inceput. De mentionat ca ne-am despartit acum 3 zile.

Pe viitor a spus ca mi-ar mai da o sansa insa de fiecare data cand incerc sa ii arat ca mi-am realizat greselile si acum chiar nu le voi mai face imi tot repeta ca e prea tarziu si ca sunt o nebuna. De asemenea ma tot paseaza si imi spune sa "zbor" la alti baieti ca sa gasesc altul mai bun dar parca in toti baietii il revad pe el si nu imi doresc sa stric un baiat doar pentru ca dânsul nu a fost în stare sa ma iubeasca si am ramas cu traume. Probabil ca se comporta asa doar din cauza traumelor. Si efectiv m-a facut sa am numai regrete acum ca eu consifer ca e vina mea pentru tot.

Probabil chiar s-a ajuns aici doar din vina mea... Insa eu am acest comportament in care ma atasez repede din cauza faptului ca in copilarie nu am primit prea multa iubire si doar mi-am dorit sa ii ofer tot ceea de ce nu am avut eu parte.

Eu una incerc sa nu ma consum chit ca ma doare enorm, totusi Dumnezeu ne elimina cu un scop persoanele din viata noastra si undeva ne are persoana aleasa pusa de o parte.

Va multumesc enorm celor care ati depus efortul sa cititi tot acest text! Am scris aici pentru ca macar aici sa ma pot descarca fața de alte persoane Apreciez orice fel de raspuns.

Am citit tot, si ce pot sa spun e ca tu ai niște probleme foarte mari de atașament, care trebuiesc rezolvate la psiholog. Baiatul asta îți da cu piciorul, te da în "***" lui, îți spune sa zbori, si tu tot continui sa te agăți de el, nu e in regulă, lasă odată omul in pace dacă nu te mai vrea.
In al doilea rând, ca sa îți intre bine in cap, o relație online nu se numește relație, este doar in capul tau, dacă nu v-ați întâlnit si fizic, nu este relație.
Nu este niciodată vina doar a unuia că s-a ajuns la despărțire, ambii au partea lor de vină.
In cazul vostru, vina lui este ca s-a purtat urât, si vina ta este ca ai fost prea sufocantă si nu vrei sa înțelegi ca nu te mai vrea, nu trebuie sa fie vina la nimeni, omul pur si simplu poate vrea pe cineva mai aproape de el, nu la distanță, cineva cu care sa se sărute, sa se țină de mână, etc, nu poți face asta prin mesaje. Caută si tu un băiat din orașul tau cu care te poți vedea fizic, nu relație prin mesaje ca aia nu e relație.
Pe baiatul asta lasă-l in pace, nu ii mai da 100 de șanse ca tot aici veți ajunge, ai un pic de respect pentru tine dacă ti-a vorbit si urât ce rost mai are sa continuați, e clar ca el nu te respecta.
Sunteți tineri, aveți timp sa va găsiți pe altcineva amândoi, doar nu te gândeai sa te măriți cu el, nu îți mai face atâtea speranțe si așteptări de la o relație, ca sa nu fi dezamăgită, fii mai detașata emoțional mai ales la început până vezi dacă baiatul e serios sau nu.

Bună! În primul rând, e foarte comun să aruncăm vina. Nu cred că e vorba de vină. O relație se poate încheia din mai multe motive.

Spre exemplu e posibil ca nici unul dintre parteneri să nu fie pregătiți pentru o relație, doar unul dintre ei sau pur și simplu să nu se potrivească.

Este posibil și ca unul să tragă mai mult decât celălalt și atunci nu tragem amândoi la aceeași căruță deci relația ar fi mai sănătos să se încheie.

Foarte puține relații reușesc, foarte puține sunt sănătoase și prospere cu potențial de a construi împreună și conexiune, rezonanță sau chimie.

Faptul că ești interesată încă de la vârsta asta despre lucrurile astea e de apreciat și ai șanse mari ca pe viitor să crești alături de cineva care te merită!

Așadar în locul tău nu mi-aș pierde timpul cu tipi din ăștia care caută să te scoată pe tine vinovată.

Cu băiatul ăla lângă care vei construi, chiar dacă nu va fi perfect, cu siguranță n-o să ajungeți la învinovățiri și per total veți reuși să comunicați, lucrurile vor funcționa ușor în mare parte.

Da, in general relatia se poate rupe din cauza unuia singur, fiindca inseala, fiindca nu mai are chef de relatie, fiindca nu-i place ce face celalata samd.

Al doillea motiv este "relatia la distanta" care nu poate functiona, fiindca ochii care nu se vad se uita, iar omul are nevoie de apropiere, ca sa traisca acele sentimente.

Certurile sunt un alt elemnet care arata ca nu exista compatibilitate in relatie, fiindca atunci cand iubesti cu toata inima fiecare defect al celuilalt il ierti si treci cu vederea peste el, fara sarcacsm, fara rautate, fara jigniri, ceea ce la voi se intampla destul de des.

Inca ceva: oamenii nu se schimba, doar se prefac pana trece primejdia si timpul, dar cand totul revinela nromal, isi dau din nou arama pe fata, fiindca personlitatea si caracetrul omului nu s eva schimba niciodata.

Sincera sa fiu, incep sa gandesc ca suntem oameni si e normal sa avem atat calitati cat si defecte deoarece nu exista o persoana perfecta pe acest pamant oricat de mare e el.

Legat de ruptul relatiei cred ca a fost si vina mea intr-o masura mai mare sau egala, pentru ca ma tot ruga sa ma schimb si mi-a oferit mai multe sanse insa eu am fost toanta si nu m-am schimbat... Totusi exista o mica diferenta intre a face ceva de genul si a pleca sau a te comporta urat.

Cu relatia la distanta e adevarat, insa tocmai ieri ar fi trebuit sa ne fi vazut pentru prima data.

Certurile in mod sigur indicau incompatibilitatea si tocmai de asta am decis sa renuntam chit ca aveam foarte multe lucruri in comun unul cu altul. Eu nu imi doresc pe altcineva insa era pacat sa il tot chinui eu in loc sa las sa fie fericit cu altcineva.
Pe de alta partea unii oameni mai bine nu ofera promisiuni ca pot gestiona/manevra totul celuilalt.
Parerea mea sincera ca ce e al meu e pus de-o parte, iar poate acolo undeva cineva se roaga ca eu sa fiu protejata si sa putem trai impreuna fericiti.

Imi recunosc problemele de atasament si ca sunt putin cam posesiva. Legat de comportamentul lui, sincer la inceput era super si aveam foarte multe in comun unul cu celalalt. Cred ca si eu l-am declansat sa se comporte urat deoarece el imi tot daduse sanse ca eu sa ma schimb, insa ceva al lui imi tot declansa aceste stari si roata se tot intorcea... Mentionez ca cu alte persoane nu am aceste probleme.

Si sincer nu il mai inteleg deloc ca atunci cand a plecat a spus ca nu se mai intoarce nici mort la mine, insa astazi mi-a spus ca daca vedea in aceste 3 zile ca m-am schimbat mi-ar fi dat inca o sansa. Culmea ca tot el posteaza chestii de genul ca e rau sa fi un om bun si ceilalti sa isi bata joc.

Am decis ca cel mai bine ii dau timp timpului si merg inainte. Pana la urma mai bine singur si fericit decat in doi si sa fi ars.
Daca cumva v-a mai veni o alta persoana pe viitor cel mai bine nu ii pun totul pe tava.

Sunt de acord, iar la noi a fost ca degeaba aveam toata lucrurile in comun (ce ne placea, pasiunile, mancarea, etc) daca eram incompatibili emotional.

Sincer imi pare rau pentru ce s-a intamplat si inca regret, dar legat de ruptul relatiei cred ca a fost si vina mea intr-o masura mai mare sau egala, pentru ca ma tot ruga sa ma schimb si mi-a oferit mai multe sanse insa eu am fost toanta si nu m-am schimbat... (am probleme cu atentia si gandirea)
Probabil ca este adevarata teoria cu ochii care nu se vad se uita si ca poate vom fi suflete pereche in alta viata.
Sincera sa fiu la un baiat caut doar sa imi ofere sprijin si sa ma inteleaga, ceea ce el imi oferea insa am devenit foarte toxici.

Deci tu nu poți sa folosești cuvinte ca "a plecat", " nu se mai întoarce", "se comporta", nu ai voie sa le folosești pentru ca ceea ce ai avut a fost doar online, o iluzie, nu relație, tu nu ai de unde sa știi cum se comporta pentru ca nu l-ai cunoscut, nu l-ai întâlnit față în față, nu l-ai privit in ochi, nu i-ai observat gesturile trupului;
"a plecat" unde anume a plecat, ca nici nu a venit ca sa aibă de unde sa plece, "nu se mai întoarce" unde anume, in mesagerie? Unde sa se întoarcă ca nu a venit nicăieri niciodată, nu v-ati sărutat, ținut de mână, îmbrățișat, nu ați avut niciun fel de contact, înțelege ca aia nu a fost relație, doar o iluzie, oricine poate sa fi fost in spatele tastaturii, chiar si eu sa ma dau drept băiat si sa vorbesc cu tine prin mesaje, până nu ai ceva concret, un om in carne si oase, pe care sa il poți privi in ochi ca sa îți dai seama de sentimentele lui, nu ai nimic, nu mai te agăța de acele mesaje ca nu înseamnă nimic cu adevărat.
Nu îți mai face in viața ta "relație" online, ca îți pierzi timpul, aia nu e relație, care sa aibă un viitor, iar din cauza problemelor de atașament vei suferi si aiurea pentru niste mesaje.
Cauta un baiat mai aproape de tine cu care sa construiești ceva real, sa ieșiți in oraș, sa îți dea o floare, sa te tina de mâna, sa te sărute, îmbrățișeze, sa îți zâmbească cu adevărat nu doar cu emoticoane. Tehnologia asta a stricat relatiile din ziua de azi... Da-i block peste tot, nu ii mai urmări postările ca mai rau îți faci

Buna.Nu te mai injosi cu el, e clar ca nu merge nimic intre voi si va chinuiti dedgeaba cand nici macar nu aveti o relatie reala, nu v-ati intalnit niciodata in viata reala, asa-i? Iar faptul ca el te tot acuza in mod mizerabil ca ai nevoie de ajutor si trebuie sa te repare, de parca esti un cea stricat, e cat se pote de gresit si egoist, de parca el el ar fi vreun sfant, lol.

Parerea mea este ca te agati cu disperare de relatia asta si chiar crezi ca o sa fii fericita cu el, cand absolut tot ce face el este taman pe dos, aratandu-ti ca nu-i pasa de tine si de relatia voastra.
Nu asa arata o relatie fericita, nu asa se comporta un om care te iubeste.

Hei! Nu ești deloc toantă și e absolut greșit să ne schimbăm ca ceilalți să ne placă. Fie suntem plăcuți așa cum suntem fie celălalt își dorește pe altcineva. Dacă într-adevăr celuilalt îi pasă, atunci va rămâne alături de noi și va încerca să ne influențeze constructiv și în nici un caz să ne schimbe. Deci nu e vorba de o vină și în nici un caz vina ta. Nu e adevărată teoria aia, oamenii importanți rămân, ceilalți (cei mai mulți dintre ei) pleacă pentru că așa e în viață. Legat de atenție și gândire, le poți îmbunătăți. Din tot ce povestești nu pare că îți oferă poate doar avea momente când făcea asta. Așteptările tale pe cât sunt de mici și de firești, pe atât de dificil sunt de găsit.

Oficial l-am lăsat sa plece. Cel mai bine următoarea relație doresc sa o am cu cineva aproape de mine.

De întâlnit nu ne-am întâlnit, tocmai weekend-ul ce a trecut ar fi trebuit sa ne vedem pentru prima data. Sincer am încercat sa ii explic ca eu am reacțiile alea și pentru ca sunt epuizata mental și mediul de acasă, însă tot da vina pe mine și spune că l-am epuizat mental și mi-am bătut joc. L-am lăsat sa fie fericit.

Aveti personalitati diferite si imi mentin parerea, mai bine este sa mergeti fiecare pe drum separat. Unele persoane chiar nu inteleg si nu vor sa le ofere din timpul lor celuilalt, in relatia de cuplu, adica sa-l asculte, sa isi verse sufletul cand respectiva persoana simte ca nu mai poate, dar fara sa preia din incarcatura aceea negativa, ci doar sa fie acolo, pentru sprijin.E o componenta esentiala in orice relatie, insa unii te vor acuza, asa cum a facut personajul de mai sus, ca il epuizezi mental.Foarte aiurea! Ai grija ca de obicei astfel de oameni nici cu propriul sine nu stau prea bine, adica pot avea bagajul lor emotional care da pe afara si habar n-au cum sa reactioneze civilizat cand vad bagajul altora.Se ajunge la reprosuri si acuzari amare.Nu te mai invinovati si cauta sa discuti cu un psiholog daca simti nevoia.

Iata o decizie inteleapta!
Felicitari si succes intr-o noua relatie!

Mulțumesc mult și apreciez! Încerc ca pana la o vârstă puțin mai înaintată sa ma axez doar pe dezvoltarea mea (de pe la 20+ de ani cred ca ar fi mai ok si as avea mai mari sanse decât acum). După ce am petrecut ceva timp singura am realizat ca orice ar fi, ar fi bine sa îl acceptam pe celalalt cu toate nebuniile lui și dacă cineva pleacă pentru ca nu i-am putut satisface nevoile e ok. De asemenea o carte citita de mai multe ori va avea de fiecare dată același final, indiferent de cât de mult ne-am dori sa fie diferit... Nu am nevoie de cineva care sa ma acuze pentru tot, sa plece, iar apoi ca prin minune sa ma vorbească de rău când eu am fost singura persoana care a ținut cu adevărat

Sunt complet de acord. Chiar asta am facut si a fost probabil cea mai buna decizie. Chiar daca eu am fost distrusa o perioada si inca mai sunt fiindca nu prea mai am pe nimeni cui sa ma descarc, am realizat ca e mai bine asa. Uneori degeaba ai foarte multe in comun cu celalalt, in cazul asta eram 1:1.

Recunosc ca si eu i-am gresit, fiindca chiar daca ma supara uneori eu preferam sa tac si sa las de la mine si nu i-am spus ce ma deranja tocmai ca sa nu plece chiar daca m-au distrus unele din ele, insa a facut-o oricum (culmea ca dupa toate astea tot eu sunt cea orgolioasa).

Legat de starile mele, am descoperit ca am adhd si anxietate, de aici reiesind problemele mele cu atentia si gandirea plus ca sunt bipolara, i-am comunicat asta celuilalt dar asta l-a indepartat si mai mult, spunand ca nu imi suporta crizele si nu ar vrea sa stea cu cineva care are asa ceva.

Pe langa asta am incercat sa ii explic ca am si foarte multe traume din copilarie, insa tot spunea ca nu au nici o legatura cu mine. Il inteleg ca si eu poate ca mi-am batut joc ca nu am reusit sa devin cum isi dorea el, adica sa scap de problemele cu atentia fiinda nu pot sta atenta mult timp, dar daca cineva te iubeste, te va iubi si cu defecte.
De asemenea, avand parintii putin mai stricti incercam sa ii explic ca nu pot merge la el, ca nu ii raspundeam mereu pentru ca eu fac treburi prin curte uneori, mai multe de genul. Spunea si ca trebuia sa ma "bag" peste el cand se juca cu prietenii lui ca sa petreaca timp cu mine, insa parerea mea e ca era datoria lui sa faca asta. Chiar ei l-ar fi influentat sa ia decizia de a pleca, din cate mi-a povestit.

Poate par narcisista, dar parerea mea si aici e faptul ca el m-a indepartat, nu invers asa ca trebuie sa suporte consecintele.
Si daca s-ar intoarce nu l-as mai accepta niciodata, pentru ca nu sunt obiectul lui de varsat nervii (ajunsesem sa imi fie teama sa il intreb sau sa ii spun anumite lucuri), sa imi vorbeasca urat (i-am spus inca de la inceput ca eu nu folosesc deloc injurii si nici nu le agreez) si multe altele. M-am decis ca cel mai bine ar fi sa ma axez eu pe mine pentru ca iubirea vine si ea, iar persoana potrivita nu te-ar rani.
Legat de psiholog, am sa incerc caci sunt genul care stie ceea ce face un psiholog, si am sa incerc chiar la matusa mea sa merg.
Multumesc enorm de mult pentru toate vorbele frumoase! ♥