anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Se mai simte cineva singur, trist, abatut? Simt un gol. Nu ma mai pot atasa de persoane, sunt ingandurat, poate vrea cineva sa vorbim.

6 răspunsuri:
| Freya1 a răspuns:

Si eu am avut stări de genul cândva si imi venea sa nebunesc, ma plimbam de una singură noapte pe drum si chiar daca ma simteam singura nu voiam să am pe nimeni langa mine cu o singură excepție.
Suferi după cineva? Ii simti lipsa cuiva?

| DontCryLittleHeart a răspuns (pentru Freya1):

Exact asa fac si eu, mai greu acum cu restrictiile, dar da. ma simt ciudat, am simtit, poate inca simt lipsa cuiva, relatiile mele m-au terminat, fiecare a luat ce a vrut si nu mi-au lasat decat suferinta. Ma simt pierdut, folosit, neinteles si singur. Habar nu am cum sa ies din asta si parca nimeni nu ma intelege.

| Sofer a răspuns:

Și eu mai am stări de genul de îmi trec cu ajutorul acestor oameni drăguți care vorbesc cu mine. Pace și iubire.

| alexalx1234 a răspuns (pentru Sofer):

Unde gasesc astfel de oameni?

| ReZiSTorr a răspuns:

La fel ma simt si eu.Sunt singur si nu am niciun prieten, nicio prietena, nimic.E grea singuratatea asta.

| Freya1 a răspuns (pentru DontCryLittleHeart):

Stiu cum e si crede-mă, doar cand ma gandesc simt un gol în stomac si suflet.Mergeam seara pe afara si vedeam pe la oameni prin case/apartamente lumina si cum isi fac tabieturile si parca ma simteam seaca.O dată ce ajungeam inapoi in casa începeam să mă sufoc, sa nu imi mai gasesc locul, sa ma strângă pereti.
Nu stiu unde si cu cine stai, dar probabil cu ai tai.Ar trebui să mai schimbi locul, sa mai mergi de acasă, poate sa cauti printre cunoștințele tale pe cineva la care sa rămâi macar un weekend.Si sa iti găsești o iubită.
Tu nu ai prieteni,o dată cu relațiile sau poate din cauza felului tau de a fi te-ai axat pe un singur om si ti-ai luat viata de familist sau cuplu prea in serios exact cum fac si eu de fiecare dată.Si o dată cu destrămarea ai pierdut parca tot,pentru ca in aia ti-ai pus nadejdea,sufletul,timpul.
Eu dupa o despărțire de câțiva ani nu imi mai găseam rostul,eram ca o nălucă, iar cu iubitul actual pe atunci ne vedeam o dată pe săptămână sau la două cum puteam si cand il vedeam venind parca il vedeam pe dumnezeu, au fost da-ti in care efectiv am stat la el in brate si am plâns pentru ca pana sa vina făceam atacuri de panica grave, ma sufocă aveam palpitatii, nu voiam să vorbesc cu ai mei si nici cu prietena mea nu voiam să ies.