Salut!
Iubirea este un termen abstract, deci orice definire a acestui sentiment este, in acelasi timp, confirmata si infirmata. Spun asta deoarece iubirea nu este un obiect precum o vaza sau un castravete roz, aceasta iubire a fost data doar de o persoana, iar restul oamenilor ce s-au regasit oarecum si ei in acea definitie, au spus ca si ei simt dragostea.
In concluzie, chiar daca doi indivizi se iubesc, aceastia nu isi exprima iubirea in acelasi mod.
Atasatment = "legatura emotionala profunda si de durata, care conecteaza o persoana la alta, in timp si spatiu" (Ainsworth, 1973; Bowlby, 1969, vezi teoria atasamentului dezvoltata de Bowlby).
Definitia iubirii e foarte complicata. Definita iubirii a fost data de Humberto Maturana (biolog) si Gerda Verden-Zoller (psiholog), in cartea "Liebe unde Spiel: Die vergessenen Grundlagen des Menschseins." (Iubire si Joc: bazele uitate ale conditiei umane.")
Definitia iubirii este:
"Iubirea este acel domeniu de comportamente relationale in care celalalt apare ca un altul legitim in coexistenta cu sine insusi."
Nu ma mai obosesc sa o explic pentru ca oricum nu o intelege nimeni nici explicata . Trebuie citite operele celor doi pentru a o intelege.
Trag doar concluzia: atasamentul intra in grupul comportamentelor care inseamna iubire.
Mie mi se pare ca descrii in textul tau doua tipuri de comportamente care intra in categoria iubire:
- crush, X il/o iubeste pe Y, dar Y nu stie
- dragoste pasionala, simti nevoia sa fie langa tine
Poti considera ca sunt doua etape diferite. Dragostea pasionala se dezvolta dupa puppy love (crush).
Iubire, dragoste, atasare... Nu cred ca sunt de fapt termeni diferiti.
Nu prea poti sta linistit cand iubesti pe cineva, si nu e langa tine. Mai ales daca nu ai incredere in el/ea
Daca iubesti pe cineva oricum te si atasezi.
Mi se par inutile definitiile astea. Pana acum, in fiecare noua relatie am simtit lucruri diferite, dar pe undeva la fel. Unii spun ca e dragoste abia dupa un timp, dar adevarul e ca de multe ori, traiesti sentimente la inceput, pe care nu le mai poti recapata cand relatia e mai inaintata. Asa cum spun unii ca dupa un timp nu mai e dragoste, e obisnuinta.
Am patit sa nu consider relatie un anumit comportament, apoi sa realizez ca e cea mai 'deep' relatie pentru creierul meu, de pana atunci.
Nu te chinui cu definitii, sentimentele astea nu au nici o logica. Incearca sa-ti tii deschisi si ochii, nu doar inima, ca sa nu suferi dupa orice rateu de relatie.
Nu cred ca a fost cel mai potrivit exemplu, dar uite altul: Sunt intr-o relatie de 4 ani cu o persoana, iar ea pleaca, sa zicem, in strainatate, sa munceasca. Ramanem impreuna, nu este niciun fel de problema. Dupa plecarea acesteia mi-e foarte greu sa ma dezobisnuiesc de simpla lui prezenta, si de absolut tot ce faceam impreuna, si pur si simplu plang in fiecare zi. Daca o iubeam cu adevarat gandeam aceasta plecare ca o etapa si nu dramatizam, ma gandeam ca asa este mai bine pentru ea si nu imi doream cu orice pret sa-l aduc langa mine, sa fie zi si noapte acolo. In schimb daca disper si il chem inapoi zi de zi pentru ca am nevoie de el ca de aer, inseamna ca e doar dependenta, atasament, si nu iubire? Nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun, dar totusi... iubirea merge mana-n mana cu atasamentul, dar de ce se fac diferente? Doar pentru ca in iubire se spune ca sunt acei "fluturasi" si acele emotii de la inceput?
De la ideea asta cu atasamentul, si cum ajung relatiile si sentimentele sa fie in timp, nu spun ca nu exista iubire, ci doar ca aceasta e atasamentul, de fapt. Iar acei fluturasi si starea de bine de la inceput este data doar de faptul ca persoana care iti place(fizic) iti acorda atentie, prin cel mai mic gest. Iar acel prim te iubesc, este de fapt ma simt bine cu tine, cu facem impreuna. De aceea nu poti spune te iubesc unei pesoane pe care nu o cunosti, chiar daca ai acei "fluturi in stomac". Mi-ar placea sa vad si parerile voastre.
Anonima17191 întreabă: