Si cum e cand te indragostesti de un tip cu cel putin 'şasă' ani mare ca tine? Ciudat e. Nu stiu daca m-am chiar indragostit, desi asa am impresia. De ceva timp am inceput sa fac gimnastica medicala pentru coloana, si ar fi trebuit sa am o indrumatoare/coordonatoare de vreo 26 de ani, dar mi s-a spus apoi sa vin de la ora 11 dimineata si ca ma va indruma un tip. La inceput am fost sceptica dar nu am cerut alt indrumator. In final n-am apucat sa fac gimnastica cu respectivul, pentru ca mi-au schimbat indrumatorul din nou. O tipa. De cel mult 19 ani. Yay!
-_- Uneori am impresia ca si el ma priveste, de fapt, il vad ca se uita la mine, desi ma gandesc ca poate asta e doar in mintea mea, in sensul ca ma priveste, pentru ca il vad facand asta, dar nu vede ceva deosebit la mine, pentru ca la urma urmelor, deh, sunt doar o pustoaica. Alaltaieri cand am intrat in cabinet l-am salutat pe doctor dar lui nu i-am zis nimic (nu credeam ca e necesar, ma rog, nu stiu). Cand m-am intors cu spatele el a zis "salut" iar atunci m-am intors si l-am salutat si eu (cred ca i-am si zambit daca bine-mi aduc aminte, dar cu siguranta am facut-o involuntar, nici nu mi-am dat seama). Mai am 6 zile la dispozitie daca vreau sa-ncerc sa vorbesc cu el. Desi nu stiu ce i-as putea spune, avand in vedere ca e si mai mare si colegii lui sunt mereu prin preajma. E mult mai ciudat ca si maica-mea lucreaza la spitalul ala... T.T Nu pe aceeasi sectie dar in acelasi spital. Si toti ma cunosc acolo si mi-ar fi cam jena sa-l intreb ceva de fata cu toti aia. Deci? CE SA FAAAAAAAAAAAAAAAAAAC? MOR! TIPU' ALA MI-O ACAPARAT MINTEA! SI NU-I BINE. II PREA MARE PENTRU MINE. CE FAC SI CUM FAC?

Nu stiu, dupa parerea mea esti normala, normalitatea privita din prisma fetelor de astazi.

Ies cu baieti mult mai decat ele pentru ca, habar nu am, se simt, mai protejate, iubite,...

Cel mai bine te-ar ajuta o fata si poate imi raspunde si mie la nedumerire.

Cu cat obiectul dorintelor tale e mai greu de obtinut,cu atat il vrei mai mult,prin asta treci acum!
Realizezi si singura ca TOTUL e,de fapt,impotriva ta,dar vrei sa faci ceva neaparat...
Risti sa-ti faci mama de ras, la locul ei de munca, risti sa te faci tu de ras, daca respectivul iti refuza avansurile, esti intr-o situatie ingrozitoare.Si nici n-ai timp!
Nu stiu cati ani ai tu,dar singura iti dai seama ca e prea mare pentru tine.
Sincer,risti sa faci o mare gafa,eu m-as potoli!
Sa-i ceri telefonul,sa i-l dai pe-al tau,sau id-ul de facebook,posibil sa refuze direct.
Cred ca imposibilitatea sa-i vorbesti sau sa te apropii de el,te starneste atat de mult,e fructul oprit si tu esti o Eva care inca n-a pacatuit!
Potoleste-te, serios!
Vei mai trece prin asa ceva, e o scurta chimie de care te vindeci daca te poti stapani, ajungi sa te si autoironizezi de nebunia ta.
Stapaneste-te si foloseste-ti autocontrolul, totul iti spune "nu".
Asculta si tu o data!

Si eu am iubit un baiat, dar cu 5 ani mai mare decat mine.in general, noi fetele ne dorim o relatie cu tipii mai mari decat noi ca sa ne simtitim protejate, iubite..intelegi tu. spune-i ca il placi, nu ai nimic de pierdut.

Mda... -.- Merci de raspuns, si oricum nu aveam de gand sa-i zic nimic, pentru ca nu sunt chiar atat de inconstienta, multumesc frumos. Vad si eu ca e prea mare pentru mine si nu are rost oricum. Cand am pus intrebarea:"CE SA FAAAAC?" am vrut sa spun:"Ce sa fac? As cam vrea sa uit de toate astea! Dar cum fac sa uit?". Asta era de fapt ideea. Cand zic:"MOR!" e pentru ca nu-mi place sa fiu 'indragostita' sau alte prostii de genu' asta. Chestiile astea mi se par tampenii efectiv si sunt de parere ca nu ai nevoie de cineva ca sa duci o viata frumoasa. Oricum, 'mulţam'.

Imi spui "Asculta si tu odata!" ca si cum m-ai cunoaste... Serios acum, raspunsul tau ii destul de creepy.

Ce sa spun,mi-am imaginat ca ai simtul umorului,adolescentii exceleaza la asta,nu-s inca imbatraniti si acri,dar m-am inselat.
Nu ti-am raspuns ironizandu-te, poate realizezi asta, ci exact asa cum i-as fi raspuns fiului meu, daca s-ar fi aflat intr-o situatie identica.Mda...zambeam matern cand ti-am raspuns...
E drept ca m-a amuzat modul in care ti-ai expus aici incurcatura ta,constienta ca n-ar fi bine,dar indraznind totusi sa speri ca ar putea exista o solutie, pentru ca asta se intelege din postare si nu ca ai vrea sa-l uiti.
Oricum, autocontrolul si stapanirea pe care ti le-am recomandat, ti-ar fi de folos ca sa uiti.
Creepy sau nu, alt sfat n-am.
Mintea e cea care ar trebui sa conduca sufletul, nu invers.

Ei bine, sunt o persoana destul de impulsiva... In fine, multumesc mult pentru sfat

Daca ti-e bun la ceva, bine.