In primul rand, cred ca stiu unde ai gresit: i-ai oferit tot, mai putin spatiu, si s-a simtit sufocata. Chiar daca iubesti nebuneste pe cineva, trebuie sa fii atent, sa mai lasi si persoana respectiva sa aiba initiativa... Mai usor de inteles, sa i se mai faca dor de tine si sa te caute, sa mai vina si ea in bratele tale cand stati undeva, etc.
Sinucidere? Nu. Nici cand am trecut prin stari similare celei pe care o descrii tu, nu mi-a parut tentant. Decat sa-ti pierzi viata ca un *** (taiat venele, aruncat de pe bloc sau in fata trenului, spanzurat, etc), mai bine ti-o consumi in obiceiuri nesanatoase dar foarte placute, sau ti-o risti facand sporturi extreme. Pana la urma, viata e un joc.
Bun... Anatomie: taiatul cu lama nu doare, pentru ca in corpul nostru nu sunt atat de multi nervi. Si eu saptamana trecuta in timp ce lucram, m-am trezit cu mana infipta intr-o tabla din masina... N-am simtit durere deloc, si nu e doar pielea penetrata.
Renunta la obiceiul ala tampit, la anul vei mai simti doar un mic regret pentru relatia asta, dar poti fi complexat toata viata de cicatricile sinucigase.
Daca vrei sa mai vorbim, lasa-mi un cont de Facebook sau da-mi mesaj privat aici.
Inițial voiam să te iau la mișto.
Oricum, ai de ales. Ori te schimbi, ori îți faci transplant de ****, ori îți garantez că te va înșela absolut orice femeie pe care o s-o întâlnești.
Tu trăiești cu ideea că există acolo undeva, o femeie gata să asimileze toată "iubirea" ta. Dar tipule, nu o poate asimila pe toată nici dacă are 240 de kg.
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
Dragoste cu sila nu se poate, ar trebui sa iei in considerare ce ti-a recomandat prietenul, cui pe cui se scoate
Of ce rău îmi pare și când zic ce rău imi pare nu sunt vorbe aruncate pentru ca și eu trec prin trun lucru asemănător și eu am încercat sa mă omor dar m-am gândit la mama și la tata ca o sa fie rupți de durere oricum, când am faze din astea beau pana când îmi pierd conștiința și mă ajuta pe moment ca după iar revin gandurile
Imi poti da in privat skype-ul tau sa discutam? Dar am pe cineva care te poate intelege
Imi poti da in privat skype-ul tau sa discutam? Eu nu am trecut prin asa ceva, dar am pe cineva care te poate intelege
Imi poti da in privat skype-ul tau sa discutam? Eu nu am trecut prin asa ceva, dar am pe cineva care te poate intelege.
Desigur... https://www.facebook.com/SkidrowxHdgaming