Stai in orasul X, vorbesti cu un tip din orasul Y si visul tau e sa mergi la o facultate in orasul Z.

X si Y sunt destul de aproape, 2 ore distanta. Z este putin mai departe.

De cand v-ati cunoscut i-ai spus planurile tale de viitor si faptul ca nu esti dispusa sa renunti la ele pentru nimic, nu esti la varsta la care sa faci sacrificii si detesti orasele Y si X - unul pentru ca ai copilarit acolo si e mic, simti ca te sufoci in el - altul pentru ca e mare si agitat, iar tu esti o persoana anxioasa. Ai pus accentul pe: nu o sa ma mut NICIODATA in orasul Y. Z e alegerea perfecta. El a fost de acord, ba chiar te-a felicitat, a zis ca ai o gandire sanatoasa si ca nu ar avea pretentii sa-si strici viitorul pentru el. Apoi a adaugat: nu o sa mor sa dau o fuga pana in Z in fiecare weekend, plus ca m-am cam saturat de Y, o sa trebuiasca sa migrez spre un oras mai linistit candva.

El are facultatea terminata, job etc. Insa viata ta abia incepe.

Dupa nici 2 luni de relatie si de la aceasta discutie, incepe sa spuna ca termini scoala si te ia in orasul Y. Ii aduci aminte de discutia voastra, dar el trece cu vederea. Trec cateva zile si iar spune asta. O perioada o tot tine asa. Ca se muta el in Y. Ca te ia pe tine in X. Te enervezi si te certi cu el pe tema asta de cel putin 5 ori, pentru ca simti ca iti impune lucruri aiurea.
Ca la gradi, tu ii zici nu, el: Ba da!
Si insistentele continua. Ba chiar zice ca in loc de studiile A, te inscrie el la B, te angajeaza nu stiu unde... Practic, iti da viata peste cap.

Cine ar trebui sa faca sacrificiul de a se muta? El crede ca mutatul in Z e periodic, cand de fapt acolo vrei sa-ti construiesti viata si i-ai zis-o de la inceput, a fost de acord, ba chiar a dat de inteles ca ar vrea sa vina cu tine. Cine greseste aici?

Simt ca ma sufoc de cateva zile, ma simt stresata, eu am un traseu bine facut in minte in legatura cu viitorul si el efectiv da cu el de pamant. Eu stiu ce vreau de la viata, ziceti-mi daca voi nu v-ati enerva in ultimul hal sa vina cineva in viata voastra si dupa un timp sa ia decizii de viitor in locul vostru... sa-ti impuna lucruri pe un ton autoritar, de parca ar fi taica-tu sau de parca ati fi casatoriti de 20 de ani. Eu mor de nervi numai cand imi amintesc si aseara cum a zis ca o sa fac eu nu stiu ce pentru ca,, trebuie sa traim din ceva" de parca n-ar avea salariul lui si eu banii mei si ar trebui sa ne descurcam la comun...

Cine ar trebui sa faca sacrificiul? Are rost sa continui o relatie de genul asta? Mentionez ca il cunosc de cativa ani si niciodata nu mi-a poruncit chestii pana de curand.

Scuze ca am scris atata. Cred ca am vrut mai mult sa ma descarc decat sa cer un sfat, nu cred ca numai mie mi se pare aberant sa renunt la tot pentru o relatie trecatoare. Plus ca nu e constant! El zice ca e. Cum sa fii, cand te schimbi de pe o zi pe alta, azi vrei una maine altceva. Asa-i ca a incercat doar sa ma vrajeasca la inceput si acum si-a dat arama pe fata?

Din punctul meu de vedere el te iubeste oarecum dar nu atat de mult cat sa puna dorintele tale pe primul loc. Isi doreste sa fiti aproape dar nu este dispus sa faca sacrificii pentru asta.

Noi nu avem cum sa-ti raspundem la intrebare pentru ca e o chestie delicata. Eu m-as desparti de el caci nu mi se pare ca arata semne adevarate de iubire si dupa mai mult timp de stat impreuna cred ca ar deveni mult mai rau.

Totusi, asta nu inseamna ca asta e o alegere buna pentru tine.
Gandeste-te ce iti doresti cu adevarat si tine minte ca baieti exista chiar daca o sa-ti ia timp sa gasesti altul asemanator.

Succes!

Rezolvare,cred ca este o problema de matematica cu trei necunoscute, X, Y, Z
o ecuatie de gradul doi cu 3 necunoscute? sau cu doua.

Stiu multe fete care si-au stricat vitoru din cauza iubitului... explica i chestia asta daca nu intelege pune o pauză la relație.nu iti lasa facultatea pentru el

Buna,
Inainte de toate,viitorul e relevant.
Daca simti ca e ok sa termini facultatea,o faci.
Asta unu la mana.
Lucrurile nu se impun si se propun,indiferent pe ce ton ar fi.
Nu vad de unde atata agitatie pentru niste chesti banale.
Cand vine vorba de planuri de viitor si tot ce tine de tine ca persoana, nici macar de parinti nu ar trebui sa ti cont.
Acum sunteti majori, vorbiti si ajungeti la o intelegere.
Daca nu se poate, asta e, fiecare pe drumu lui.
Uneori e mai bine asa decat sa-ti complici viata!

Eu o să-ți spun direct. Nu e o relație viabilă.
După cât ai scris aici îmi dau seama că ești o tipă isteață și independentă. Nu ești genul care să depindă de un bărbat.
Ceea ce încearcă el să facă, e să te domine, să-și impună punctul de vedere. E ușor să-ți dai seama că el își dorește o parteneră sub aripa lui, nicidecum una descurcăreață și independentă care să poată trăi și fără el.
Genul ăsta de relație între un tip care se vrea dominant în cuplu și o tipă deșteaptă și independentă care nu se lasă călcată, nu va funcționa niciodată. Permanent vor ieși scântei.
Părerea mea : renunță la relație, e toxică.
Continuă-ți viața și planurile pentru că ai un mare atu. Ești foarte tânără. Ai multe de trăit. E păcat să accepți să te țină unul în colivie.

Mersi, sa stii ca atunci cand a zis sa ma mut cu el a dat de inteles ca o sa ma intetina o perioada si m-a jignit cu chestia asta, m-a enervat foarte rau, pentru ca ma cunoaste de mult timp si stie ca ma simt prost si daca-l las sa-mi cumpere o apa plata cu 2 lei. Exact asa i-am zis, ca incep sa ma simt intr-o colivie, el zice ca trebuie sa ma certe si sa aiba grija de mine pentru ca fac prostii, dar nu inteleg ce prostii: invat, nu ies din casa prea mult ca prietenii mei muncesc toti si sunt obostiti tot timpul, am tot felul de proiecte, nu fumez si nu beau, citesc mult, in schimb nu fac nimic extrordinar. Am impresia ca ma subestimeaza, eu nu cunosc persoane de varsta mea care sa stie ce vor de la viata, toti sunt ametiti si nu stiu incotro s-o apuce, eu stiu si simt ca ma trage in jos. Cand l-am auzit ca vrea sa ma puna sa fac nu stiu ce curs si sa renunt la facultate am zis ca lesin de nervi. Si culmea, intr-o zi mi-a zis: frati-tu cred ca o sa se descurce mai bine in viata, ca e extravertit. Eu sunt introvertita, dar nu consider ca ma impiedica asta sa fac nimic. Ma descurc in orice situatie. Am fost plecata singura din tara luni de zile si nu am murit. Nu inteleg asta: nu sunt descurcareata, dar nici nu ma lasa sa incerc sa ma descurc, vrea sa ma tina acasa in puf.

Mersi de sfat. Si eu cred de ceva timp ca e o relatie toxica. Imi bag picioarele.

Da, stiu, si incerc sa las loc si imprevizibilului in viata mea, dar eu stiu ce domenii as vrea sa aprofundez, iar el vrea sa ma tare in cu totul alta zona. Eu sunt bine pe drumul pe care sunt, pentru ca am talent si abilitati dobandite si sa renunt la asta, ca s-o iau pe alt drum, inseamna s-o iau de la capat si sa-mi ignor vocatia.
Am regretat deja liceul facut, pentru ca l-a ales altcineva pentru mine, nu vreau sa regret si restul.
Dar el nu intelege asta.

Vrei sa fii sotia mea? Nu stiu cati ani ai, probabil esti foarte tarana, dar ai o gandire foarte sanatoasa! Urmeaza-ti visele mereu! In viata trebuie sa facem anumite compromisuri, mai ales intr-o relatie, dar e alegerea ta cat si pana unde esti dispusa sa cobori. In relatia in care esti acum am impresia ca sunt prea multe, si ca nu esti la fel de fericita ca acum un an! Iti doresc multe lucruri frumoase in viata! Si inca odata...
Casatoreste-te cu mineeee!

Buna,

Cine ar trebui sa facă sacrificii? Pai, amandoi. Nu renunța niciunul la ce vrea sa facă, ci doar ajungeti la o soluție care sa convină la amandoi. Tu nu poți sa faci ce vrea el, și el nu poate sa facă ce vrei tu, iar in viața deciziile se iau împreuna. Dacă nu puteți ajunge la o înțelegere, e nașpa.