Sunt un adolescent ciudat. Nu îmi place să ies afară, să cunosc oameni, doar dacă sunt obligat sau este imperios necesar. Prefer să stau în casă să citesc, să ascult muzică. să îmi petrec timpul în faţa P.C-ului până obosesc şi adorm. (I'm a gamer so yeah)

Urăsc pe toată lumea deşi nu o arăt. În capul meu sunt cu toţii nişte nimicuri ce nu merită nici măcar să fie privite preţ de câteva secunde. Dar totuşi sunt plăcut de majoritatea "cunoştiinţelor", spre nenorocul meu.
Nu am avut o problemă până acum cu asta. Zilnic veneam de la liceu şi mă închideam în camera mea de unde nu mai ieşeam până a doua zi când trebuia să plec iar la liceu. Şi mă simţeam bine.
Dar de ceva timp proprii părinţi încep să-mi reproşeze că sunt ciudat, că sunt un inadaptat. Mă judecă şi îmi aruncă vorbe grele, spunând că parcă aş fi posedat. Ascult doar muzică "satanică" cum o numesc ei (metal şi alte subgenuri), şi refuz orice invitaţie de-a cunoştiinţelor să ieşim. Lucrurile astea au început să se întâmple de când au avut o discuţie cu profesoara mea de religie care le-a băgat în cap doar tâmpenii. Eu fiind ateu şi părinţii mei creştini împătimiţi. Probabil acum mă consideră un trimis de-a lui Satana sau ceva. Căci aşa se poartă cu mine.
Parcă asta nu era de ajuns. Acum câteva zile o prietenă bună mi-a mărturisit că este îndrăgostită de mine, că ţine mult la mine şi chestii. Iar eu nu i-am spus nimic, pur şi simplu m-am ridicat de la masă şi am plecat din local imediat ce mi-a spus. Eu nu sunt genul care să aibă relaţii, nu vreau şi nici nu am nevoie de o iubită acum, dar nici nu vreau să o rănesc. Suntem prieteni buni, chiar foarte buni. Nu ştiu ce să mai fac. Îmi e teamă că dacă îi spun că vreau să fim doar prieteni se va supăra şi nu va mai vorbi niciodată cu mine. Şi chiar n-aş vrea să o pierd. Dar nici nu vreau să îi dau speranţe false, cuplându-mă cu ea când eu de fapt nu vreau lucrul acesta.
Deci da, a sosit şi clipa în care cer ajutor şi sfaturi de la nişte necunoscuţi.
Cum credeţi că aş putea repara situaţia cu părinţii? Şi cum să procedez în legătură cu prietena mea?
Prove me you aren't some worthless things after all, I'm expecting some serious answers.

E greu sa-ti 'arunc' un sfat, daca tu esti constient ca esti anti-social, dar asta iti doresti. Poate doar sfaturile unui psiholog ti-ar fi cu adevarat de folos.
In orice caz: ateu sunt si eu, pana nu de mult am tinut doar pentru mine, dar nu m-am ferit sa-i spun mamei din timp ca nu prea am incredere in religie. Cand incerca sa ma faca sa postesc, si am inceput o discutie despre credinta, in care ii atacam de la radacina fiecare idee, cu argumente solide, si fara sa stau sa ma gandesc, si-a dat seama ca-s irecuperabil, si aproape am ajuns in situatia ta, chiar mi-a zis ca am facut pact cu diavolul, de aia o duc bine.
Parerea mea e sa faci ca si mine: spune-le ca te gandesti la asta, si lasi permanent o sansa religiei sa te 'lumineze'. Eu asa inchei discutiile.
Cat despre fata, nu stiu ce sa zic, e problema delicata. Explica-i ca asa esti tu, un singuratic, si vezi daca te convinge sau nu, daca e constienta in ce 'se baga'. Daca-i cu capul pe umeri, si nu o pitzi care vede tine un caz social, si crede ca face din tine un clubber, poate va veti crea lumea voastra, si o sa va fie foarte ok (stiu, nu crezi in de astea, dar cand te paleste dragostea chiar vezi viata in roz).

I primul rand ar tr sa i spui care sant dezavantajele unei relatii. Sa si dea seama ca odata ce nu va merge relatia va veti desparti si ca prieteni.

oricum daca te place asa cum esti si faceti amandoi sacrifici, s ar putea sa mearga relatia.
dar daca te place ca "om cool" nu o sa mearga. Majoritatea din oameni cred ca "a sta singur... si a asculta muzica" iti da un aer misterios.

Si cine a zis ca tr sa te culci cu ea?

"Cum credeţi că aş putea repara situaţia cu părinţii?"
Comunicand.Stiu ca nu simpatizezi ideea, dar trebuie sa le dai o explicatie, una pe care ei o pot intelege si care ii va multumi.Nu vor mai mult de o explicatie,asa ca fabrica una inteligenta.
Increderea pe care o au in copilul lor e mult superioara celei pe care o au intr-o profesoara de religie sau macar,asa ar trebui sa fie.
Transforma-ti dezavantajul in avantaj,pentru ca tu stai in casa,nu vagabondezi,nu umbli pe drumuri,nu pierzi nopti inexplicabil,iti vezi de scoala,nu intri in conflicte,pe cine deranjezi? Ar dori sa te vada umbland pe toate drumurile,in companii stranii,intorcandu-te la orele diminetii intr-o stare de lejera inconstienta?
Faptul ca asculti muzica e ceva absolut normal,daca ii deranjeaza atat poti folosi castile,dar asta e muzica ce iti place,tu nu ii judeci ca ei asculta romante,de exemplu!
Faptul ca ai propriile tale convingeri nu inseamna ca esti impotriva lor,inseamna ca judeci cu propriul cap si ti-ai format anumite pareri,ai in fata o viata de experiente si incercari care e posibil sa iti schimbe punctele de vedere,normal e sa nu fii judecat pentru fazele pe care le depasesti,una cate una.
Totul spus calm si fara pofta de contrazicere sau cearta,ii va face sa inteleaga ca poate ar trebui sa ia in considerare si varianta ta.
Esti o persoana cerebrala si vei pleda pentru tine,din discutia asta poti iesi complet nesifonat.

"Şi cum să procedez în legătură cu prietena mea?"
Aici lucrurile sunt mai grele,pentru ca o fata indragostita e greu de convins...
Ii poti spune ca ai vrea sa dai timpul inapoi si sa fiti exact asa cum erati,pentru ca orice schimbare te sperie si te ingrijoreaza.
Si,daca fata ti-e prietena buna,explica-i ca de fapt ai nevoie de ajutorul ei,impotiva ei.
Lamureste-o de inertia in care te-ai scufundat si spune-i ca o respecti prea mult pentru a-i oferi un surogat de relatie,ati avea de pierdut amandoi,tu o prietena la care tii enorm,ea increderea in persoana ei.
Si roag-o sa te ajute sa pastrati lucrurile asa cum erau,vina iti apartine in intregime,dar inca nu esti pregatit sa iesi din cocoon-ul tau,cere-i sa te inteleaga.
Si, poate ca ai sanse sa revina totul la normal.

Dar, iti spun sincer, desi am vazut multe trenuri ciudate, tu pari cel mai ciudat dintre toate si ma intreb cat la suta sanse ai sa nu deraiezi intr-un viitor apropiat...
Take care.

Nu m-am referit la "a mă culca cu ea". Prin a mă cupla cu ea mă refer să fim împreună, ca cuplu.

Mulţumesc pentru răspuns. Se vede că a fost gândit şi nu lăsat la plictiseală.
Dar nu am înţeles metafora cu trenul deraiat, dacă ai putea să dezvolţi aş fi recunoscător.
Nu de alta, dar îmi e teamă că ai înţeles altceva despre mine.

Am inteles exact ceea ce mi-ai permis sa inteleg si te-am numit tren ciudat datorita acestor randuri:
"Sunt un adolescent ciudat. Nu îmi place să ies afară, să cunosc oameni, doar dacă sunt obligat sau este imperios necesar. Prefer să stau în casă să citesc, să ascult muzică. să îmi petrec timpul în faţa P.C-ului până obosesc şi adorm. (I'm a gamer so yeah)".
Asta nu ar fi o foarte mare problema,asa cum nici un tren ciudat nu este, te uiti la el cum trece noaptea si-si duce ciudatii calatori intr-o destinatie necunoscuta, ramai cu amintirea si nu sti daca simti un fior de placere sau de teama.
Iar deraierea s-ar putea produce, daca intr-adevar ai crede sincer in randurile:
"Urăsc pe toată lumea deşi nu o arăt. În capul meu sunt cu toţii nişte nimicuri ce nu merită nici măcar să fie privite preţ de câteva secunde."
In momentul de fata prefer sa o consider o criza a varstei si nu o concluzie matura si definitiva.
Sincer, mi-ar parea rau sa deraiezi, meriti mai mult.

Bună! Și eu am fost și sunt oarecum într-o situație similară (sunt indiferentă față de absolut toată lumea iar când vin de la liceu doar stau în casă în fața PC-ului, ascult rock și chestii de genul. Înainte îmi pierdeam zilele și nopțile jucând CS și MU online). Acum câțiva ani am avut și eu problema asta cu părinții care-mi spuneau că sunt o ciudată singuratică... dar eu le-am explicat cât de poate de clar că asta îmi este firea și nu am de gând să mă prefac că îmi pasă de cineva doar de dragul lor. Îmi iubesc părinții așa cum cred că și tu o faci, dar nu ești genul care să arate asta. Particularizând situația, eu îți propun să vorbești deschis, sincer și pe un ton scăzut cu părinții tăi și să le spui că atât timp cât îi iubești pe ei, nu contează ce sentimente împărtășești față de celelalte persoane. Fă-i să înțeleagă că nu există decât un singur cerc: tu, mama ta și tatăl tău. Nu mai există și altcineva. Atunci nu-ți vor mai reproșa că nu ieși afară cu cine știe ce persoane sau că nu ieși din cameră. Până la urmă ei au vrut un copil, deci ar trebui să aibă grijă de tine și să te iubească exact așa cum ești. (Exact aceeași discuție am purtat-o și eu cu ai mei și au înțeles. Depinde pe ce ton le-o spui și ce cuvinte folosești pentru a-ți exprima ideea). În legătură cu prietena ta, este prea târziu. Dacă ea s-a îndrăgostit de tine, nu se mai poate da înapoi. Ea nu mai poate reveni doar la niște sentimente de prietenie. Dacă vei mai ține legătura cu ea, nu-i vei da decât speranțe false, atât. Lasă să treacă timpul și nu o mai amăgi... o să-i treacă ei. E tânără și are toată viața la dispoziție.
Oricând mă poți contacta dacă dorești să mai purtăm discuții pe diferite teme.
O zi bună!

"Urăsc pe toată lumea deşi nu o arăt. În capul meu sunt cu toţii nişte nimicuri ce nu merită nici măcar să fie privite preţ de câteva secunde."

Mă refer la majoritatea cocalarilor şi piţipoancelor din liceul şi apropierea mea, mă dezgustă. Nu suport nici să mă uit la ei fără să mă apuce dorinţa de a îi pocni, sau insulta. Dar nu sunt un bolnav psihic, sau un viitor criminal.

Momentan voi lăsa la o parte problema cu părinţii şi voi încerca să repar relaţia cu prietena mea. Nu vreau să rup legătura cu ea. M-aş distruge pe mine pe interior. Dar nici nu vreau să îi fac ei rău. Sincer habar nu am ce să fac, e dilema supremă. Aş vrea să fim doar prieteni ca şi până acum, am încercat să îi explic aseară la telefon, dar mi-a închis brusc înainte să termin propoziţia. Am mers în dimineaţa asta la ea acasă dar nu a vrut să mă vadă, şi-a pus fratele să-mi spună că nu e acasă, deşi ştiam că e...

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit, mai ales ca mentionezi in intrebarea ta problemele financiare.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!