Mama ce Poveste lunga nu imi sa cred ca s-a terminat pacat de voi vezi tu gelozia si neincrederea fac totul intr-o relatie parerea mea este ca ai pus sufletul prea pe tava si mai iti zic ceva Eu cred ca daca este de la Dumnezeu sa fiti impreuna va ve-ti impaca la fel cum ati facut-o de atatea ori si da fii mai puternic ca orice sut in fund e un pas inainte toate cele bune iti doresc
Mai omule, se poate face film dupa povestea ta..mai ca mi-au dat lacrimile la ea...Eu îți sugerez sa te oui pe picioare, sa cauti o sursa stabila de venit si sa o impaci, pentru ca o poveste ca a voastră nu merita sa se piardă in halul ăsta. Îți urez multă baftă și sper sa reușești!
O poveste de dragoste cu inceput frumos, promitator, insa din pacate cu un final trist...
Este de apreciat faptul ca ati trecut prin atatea impreuna, iar dragostea parea ca a invins in cazul vostru, sa ai o relatie la distanta nu este usor deloc, iar faptul ca pana la urma urmei ati facut in asa fel incat sa ajungeti impreuna, demonstreaza ca sentimentele voastre au fost pure si sincere.
Sa renunti la viata ta, prietenii tai si sa te muti undeva unde nu cunosti pe nimeni, unde singura persoana pe care sa te poti baza sa fie persoana iubita, aduce cu sine multe schimbari. Faptul ca tu ai fost in stare sa renunti la tot ce ai avut in Spania, si sa vii in tara, la departare de casa ta, familia si prietenii tai, este o schimbare majora in viata fiecaruia. Daca ati hotarat de comun acord sa faceti acest pas, era normal sa te sustina, si sa fie alaturi de tine, stiind ca tu ai renuntat la jobul tau, doar pentru ca ea sa isi poata exercita meseria. In special pentru un barbat, nu este usor deloc sa se simta intretinut, lipsit de valoare, toate astea, asa cum ai spus si tu, duc la scaderea stimei de sine, poate chiar la episoade depresive, de unde si gandurile si cognitiile irationale, cum ca ar exista posibilitatea ca ea sa te insele. In momentul in care tu stateai toata ziua acasa, stiind ca tu nu ai un venit, ea fiind singura care intretinea casa, automat increderea in tine scadea, aveai impresia ca nu esti suficient de bun pentru ea, ca nu poti face suficiente pentru ea, iar ea, ar putea oricand sa gaseasca pe cineva care sa ii acorde tot ceea ce tu nu puteai in momentul respectiv. Categoric, bagajul emotional din copilarie isi spune cuvantul iar raportarea ta fata de situatie se rezuma si la asta.
Cateodata, dragostea nu este suficienta ca o relatie sa functioneze, iar atunci cand renuntam la prea multe doar pentru a nu pierde persoana iubita de langa noi, pe drum este posibil sa ne pierdem pe noi... sunt sigura ca vei depasi acest moment dificil din viata ta, desi e greu, sa te trezesti ca nu ai nimic, cand simteai ca ai totul.
Daca consideri ca vrei sa povestim mai multe, nu ezita sa imi scrii in privat.
Multumesc frumos, asta si am de gand sa imi repar persoana care am devenit si candva macar sa sper ca vom ajunge macar sa ne mai vorbim si sa o stiu bine pentru ca si eu am considerat mereu ca suntem doi speciali si de aia nu mi-a pasat de mine si de ce urma sa fac pentru ea.
Sa stii ca toata perioada aia a fost foarte grea pentru psihicul meu pentru ca ai dreptate, nu am fost deloc multumit de mine numai ca orice te afecteaza si te schimba fara sa iti dai seama pe langa faptul ca o suparam si pe ea aveam incredere ca daca ajungem sa plecam viata noastra urma sa fie mult mai linistita. Putem vorbi numai ca eu sunt junior si nu pot da mesaje
Daca tu ai fost constient ca v-ar fi mai bine dincolo, unde aveai si sprijinul fratelui tau, si poate nu te simteai nici tu atat de singur, de ce nu ati facut acest pas inainte sa te pierzi pe tine? Eu stiu ca nici in strainatate nu sunt caini cu colaci in coada, insa ai mult mai multe posibilitati. Si da, poate era mai dificil la inceput sa lucrezi doar tu, dar dupa o perioada de acomodare si-ar fi putut gasi si ea ceva de lucru, si v-ar fi fost mai usor ...normal ca astfel de experiente te schimba si te afecteaza, si mai ales atunci cand simti ca nici nu esti sprijinit, in sensul ca ziceai ca ea a devenit tot mai rece cu tine.
Pai eu stiam lucrul asta si mi-am dorit mult sa mergem insa atunci cand am putut sa mergem urma o perioada sa nu castig atat de mult si de asta mi-a fost teama ca nu voiam sa o supun la riscuri si tocmai de aia am zis mai bine sa ramana unde e linistita si in siguranta pentru ca daca ma gandeam numai si numai la mine nu imi pasa, eu aveam unde sta si ea pleca frumusel acasa cu toate ca si fratele meu ne ajuta cu orice era nevoie inclusiv cu camera si tot ce trebuia dar...am Zis sa fim independenti.
Tocmai, cateodata, ca sa ne fie bine, trebuie sa invatam sa fim si un pic egoisti si sa ne gandim doar la noi. Este trist, foarte trist cand se intampla asa ceva... insa, din tot ce ni se intampla, trebuie sa invatam lectia si sa mergem inainte, asa greu cum e, viata merge inainte. O sa iti recastigi increderea in tine, si te vei pune pe picioare!
Multumesc...acum inca sunt indecis daca sa raman aici si sa ma ocup de caine si sa continui in locul asta sau sa merg sa trag vreo 2 ani pe camion pentru ca salariul meu ar ajunge pana la 4000 si masina acasa
Aici depinde cum consideri ca ti-ar fi tie mai bine. Sa pleci, la familie, in alta tara si sa cunosti persoane noi, sau ti-ar placea sa ramai acolo unde esti momentan, aproape de tot ce s-a intamplat.
Ea are 24.
Avea 16 cand el avea 20.
Desi nu cred ca intelegi, tot asa a scris si el...
A trecut un an de când ai scris aceasta poveste.
Sa schimbat ceva?
Eu te sfătuiesc să îl cauți pe Dumnezeu.
Sunt multe promisiuni minunate in Cuvântul Său și asta te ajuta sa înfrunți viața altfel!
Nu sa te aderi la o religie, să îl cauți pe Dumnezeu în cămăruța ta!
Sper sa va găsiți din nou, voi, cei iubiți la 20 și respectiv 16 ani, și să aveți puterea de a va schimba și a vă ierta.