Trăsătura principală a religiei ştiinţei este funcţionalitatea?

Eu demult voiam sa te intreb: cu de ti-ai pus numele Dumnezeu? Ca ce chestie... mi se pare un pic straniu... e bataie de joc sau ce?

Asta e intrebare la categoria "Dragoste si sex"? Neaaat

Stii ca sunt gata sa raspund la intrebarile tale, dar acum sunt bulversata si vin cu o intrebare ajutatoare, gen "suna un prieten".
Religia stiintei? Sau stiinta religiilor sau care functionalitate?
Te rog!, Doamne, raspunde, ca si eu ti-am raspuns!

Monica - intotdeauna ajut. Exista, in lumea asta, doua religii, a credintei si a stiintei. Pe aia a credintei o stim cu totii.
Hai sa-ti spun de unde am luat exemplul. Citesc, cu nesat, de cateva saptamani, Asimov. Desi e SF, e foarte real. La un moment-dat, intr-una din lumile despre care face vorbire, la putere era o religie a stiintei, in care divinitatea era o divinitate bazata pe fenomene fizice si chimice, deci o divinitate care isi arata capacitatile pe baza unor fenomene necunoscute (inca) multimilor, dar reale. Ei bine, partea cea mai frumoasa era ca lumea e mai usor de condus cu o religie a stiintei decat cu una a credintei.
Mai e nevoie de lamuriri?

Aaaaa! Nu... fara lamuriri! Nu trebuie decat sa incep sa-mi pun mintea la contributie? Voi veni! Oricum, pare foarte convenabil si demonstrabil, mult mai pipaibil cu mana decat un Dumnezeu care se ascunde cu incapatanare!