Va multumesc anticipat ca mi-ati citit intrebarea! care este: Sunt o fata, am 18 ani si nu am avut niciodata un prieten (pentru ca nu am vrut si am considerat ca nu vreau sa intru in "jucarii de adolescent", de mica imi doresc ceva serios si voi accepta sa fiu cu cineva doar daca va duce la casatorie) pot zice ca am ranit baieti pe seama asta, dar sunt mandra de ce sunt pentru ca vad ca am parte de mult respect din partea baietiilor, iar unii ma considera cu adevarat deosebita si "grozava", bineinteles cei care ma cunosc. Ideea e: sunt virgina, nu m-am sarutat cu nimeni si am avut puterea de a trece prin micile "dezastre" indragosteli, considerand ca desi imi placea f mult de el, vedeam ca nu e de viitor si mai bine ii dadeam pace. pana cand. a aparut unul, are vreo 28 de ani(nu arata) vorbesc cu el, si incepe sa imi placa de el, sa ma gandesc tot mai mult la el, dar mi-e teama sa nu cad "degeaba" intr-o capcana, fiind mai matur si la anii lui poate mai inteligent ca mine. desi, consider ca sunt tare, si stiu ca nu e de mine(a avut mai multe femei in viata lui) si eu nu pot trece cu vederea lucrul asta, eu imi doresc pentru mine unul cel putin ca mine, sau daca nu sa nu-i cunosc povestea chiar in detaliu. cu ce sfaturi ma puteti ajuta?! sa il las in pace si sa astept sa imi treaca? multumesc muult! :*

Cel de 28 de ani pe care l-ai intalnit nu e de tine mai ales ca vrei si o relatie serioasa. Sicer ala o sa profite de tine(ma itelegi ce vreau sa zic) iar dupa aceea o sa gaseasca alta. Mai bine gasesti unu de seama ta sau cu 2-3 ani mai mare success

Atunci cand intalnesti o persoana nu poti sti niciodata daca intr-adevar e "acea" persoana, daca e jumatatea ta. Cred ca era mai bine pentru tine daca experimentai cate ceva din jocurile adolescentei, daca aveai o minima experienta(nu ma refer la sex). Pur si simplu sa fi iesit cu un baiat, sa incercati o iubire de aia pura si sincera. Probabil acum erai mai "calita" in privinta suferintei din dragoste. Dar nu e timpul pierdut, oricum totul are un inceput. Ideea e sa nu faci o tragedie dintr-o dezamagire si sa ai puterea de a o lua de la capat. Pana nu cunosti o persoana, pana nu petreci ceva timp cu ea sa-ti poti da seama daca sunteti compatibili, nu poti sti niciodata daca e sufletul tau pereche. Ai curajul sa incepi o relatie, nu cauta persoana care se incadreaza perfect in tiparul tau pentru ca poate o vei astepta mult timp. In privinta barbatului de care spui ca-ti place, da-i o sansa si incearca sa-l cunosti mai bine(la 28 de ani nu ma mir ca a avut mai multe relatii), poate nici el nu a a dat de persoana potrivita. Mult noroc! Pupic!

Dar, daca nu e ce pare? poate se va schimba pentru mine. desi asta trebuie sa vina de la el, altfel degeaba. dar oricum pana la urma cred ca imi va trece si ii voi da pace! sunt destui baieti. daca tot e atat de mare Pamantul, am de unde alege . Multumesc pentru raspuns!

Veezi ce se intampla daca nu experimentezi,esti nevoita sa apelezi la niste straini care nici macar nu au detalii prea multe in legatura cu "problema" ta,risca-te si ai sa vezi ce se va intampla, nu pot sa stai toata viata asa si dupa aia sa te intrebi "ce ar fi fost daca..."URMEAZA TI INIMA SCUMPO, URMEAZA TI INIMA

Dar si cu capul! nu e ca am apelat la straini vroiam sa impartasesc experienta mea si cu alte persoane, ca sa invete sa nu se "hazardeze" prea tare: primul venit-primul primit! nu esti obligat sa regreti ceva mai tarziu, de aceea trebuie sa ai o fundatie buna! multumesc oricum. :*

N-ai pentru ce, desi sunt cu 2 ani mai mic decat tine, am scoala vieti si tiu ce zic

Simplu... o sa iti gasesti un prieten; te vei casatorii cu el, fiindca esti prea disperata sa ai pe cineva langa tine, dupa o scurta perioada iti vei da seama ca lucrurile nu merg prea bine; si o sa sari din barbat in barbat; mi-e mila de tine

Mai la 28 de ani baiatul are ceva experienta si nu stiu daca o a aibe rabdare cu tine, parerea mea e sa iti cauti unul de varsta mai apropiata, ai stat atata si nu vad de ce nu ai mai astepta putin, iti dai seama ca el dupa scurt timp o sa te vrea in pat, o sa vrea multe de la tine pe care nu sunt sigur ca o sa poti sa i le oferi, da, daca tu crezi ca merita, incearca nu ai ce sa pierzi

Eu zic sa il lasi in pace. Un tip mai matur stie cum sa ia o fata si cum sa o faca sa se indragosteasca de el. Dar el are mai multa experienta, poate vrea doar sa te aiba in pat, pentru ca esti frumoasa si tanara. Nu cred ca e de tine, mai bine cauta un baiat de care sa fii sigura ca te iubeste pentru ceea ce esti tu. nu e bine chiar sa te complexeze.
Dar daca ai sa te temi mereu sa intri in relatii, de frica sa nu fii luata de fraiera, atunci e greu sa cunosti pe cineva. Acorda-le o sansa si baietilor de varsta ta...

De unde esti tu?? esti pregatita sa ai o relatie serioasa? chiar crezi ca aici e locu potrivit sa-ti gasesti pereche potrivita?

Daca nu incerci sa ai o relatie cu el sau cu oricare alt baiat nu ai cum sa stii daca e bun sau nu pentru tine. Go for it!

Cine zice ceva de gasirea "perechii potrivite" aici?! ma faci sa rad! ) aici, e un site unde impartasesti si celorlalti trairile tale, gandurile tale. pentru a ne ajuta reciproc! dar, daca nu esti dispus sa faci asta, incearca alt site!

Multumesc! oricum asa ma gandeam si eu sa fac! nu degeaba am ajuns pana aici, pentru am distruge viata mai departe!

Si mie de tine ca gandesti asa! 1. disperata nu sunt, pentru ca nu am de ce. 2. stai tu linistit ca imi port singura de grija! 3. am postat asta pentru ca vreau sa arat si celorlalti experienta mea, pentru a nu sari pe primul venit-primul luat! asta era ideea de fundament! (oricum, site liber, pareri diferite, ma bucur ca nu gandim la fel!)

Hey, imi place modul tau de a privi viata, si cum gandesti in unele situatii! dar, consideri ca e necesar sa cunosti "acel ceva" pentru a nu esua, cand poti fi diferita si egoista pentru a-ti dori cei mai bine pentru tine? cati ani ai? te regasesti prin ce am scris eu, sau ai o relatie de durata si din cauza experientei spui ce spui?

Tu poti fi cum doresti tu, nu trebuie sa traim dupa reguli. Consider, in general, ca trebuie sa cunosti o persoana pentru a putea sti daca merita un loc in viata ta, fie ca e vb de prietenie, iubire...pentru ca pana la urma de la cunoastere porneste totul. Nu pot spune ca am avut mari experiente de viata, nu am fost vreo razvratita dar mi-am trait adolescenta dupa cum mi-a dictat mie sufletul., dar cu cap. Avand o sora mai mare decat mine cu 7 ani, a incercat sa ma invete si sa ma sfatuiasca cum a stiut ea mai bine si am ascultat-o. In fine, important e ca nu am regrete majore, cel putin nu in privinta dragostei. Am aproape 32 de ani si am o relatie stabila ce dureaza de 8 ani si jumatate.Si inca ceva, inainte sa-l cunosc pe iubitul meu, incetasem sa mai sper ca imi pot gasi jumatatea(sunt destul de dificila) si el a aparut intr-un moment si intr-un loc unde nu m-as fi asteptat sa-mi gasesc iubirea. Toata situatia de atunci facea ca eu sa nu-i ofer nici cea mai mica sansa dar totusi am facut-o si acum nu regret. Asa ca un final, asculta-ti creierul(inima te mai inseala) si urmeaza-ti instinctul. Fa ceea ce crezi tu ca te face fericita! Pupic!

Da, intotdeauna mi-o placut sa gandesc cu creierul! si, nu e vorba ca nu dau sanse baietilor, ba chiar vorbesc cu ei, nu sunt o ciudata, daaar inca nu m-a atins pana acum nici unul incat sa-mi ascult si inima! mersi pentru sfaturi, si succes in relatia pe care o ai! si apropo: nu cerzi ca e cam mult 8 ani jum?! de ce atat, si nu sa fie anii astia pentru casatorie!?

Asa cum tu ai ales sa nu-ti traiesti viata dupa niste reguli, asa am ales si noi, nu cred ca trebuie sa fac un pas doar pentru a fi "in rand cu lumea". Noua ne este bine asa si nu vad de ce as schimba ceva... Daca astia 8 ani si ceva de relatie, erau de casatorie, cu ce mi-ar fi schimbat destinul sau mi-ar fi influentat viata? Cu nimic, asta cred eu!

O legatura, un act, un legamant de convingere ca nu va esua relatia si nu se va termina, pentru ca s-a saturat! asa. pleaca fara sa-ti de-a vreo explicatie! nu ma intelege gresit, ti-am dat definitia pentru Casatorie, nu as vrea sa te vad in caz!

Exact asa sunt si eu ca tine nu am avut prieten si am 18 ani, cu toate ca multi ma intreaba de ce nu mi-am facut ca in ziua de azi e la moda sa ai prieten de la 13 ani sau mai putin ceea ce mie mi se pare o greseala imensa.de ce sa nu astepti persoana potrivita e un lucru mult mai bun.decat sa ai zeci de prieteni si dupa aceea pana la 18 ani sa iasa vorbe ca aia a trait cu multi chestii, intelegeti voi ce zic.