Va rog sa ma ajutati cu un sfat (((

Ascult melodiile noastre si am un sentiment asa, de tristete, dar si de furie in aelasi timp. Am stat 4 ani langa un om, care in cateva minute s-a schimbat la 180 de grade. Va spuneam ca in urma cu vreo 5 zile a hotarat el,personal si nesilit de nimeni, sa ne despartim pe motiv ca nu stie ce simte,ca nu ma mai iubeste, ca nu ma vrea, etc.Si oricat am incercat sa vorbesc cu el, am venit cu un taxi 180 km in toiul noptii doar ca sa putem discuta,chiar daca eu aveam examene a doua zi. Toate vorbele mele au fost in zadar si ma chinuia gandul ca am gresit si eu atata,ca nu i-am dat de multe ori atentia pe care o merita, ca nu am fost mai dragastoasa, dar nu as putea zice ca astea au fost greseli imense.Plus ca nu l-am inselat niciodata, in schimb el vreo 4 luni prin iarna disuta cu alta la tel,iar eu nu stiam NIMIC! Pana intr-o zi... apoi am discutat plangand amandoi si mi-a spus ca nu o iubeste,ca doar ii prinde bine sa vorbeasca la tel, pentru ca e mai calma fata de mine. Si desi credeam ca istoria nu se mai repeta, am aflat ca de acum 1 saptamana iar vorbesc la telefon,s-au si intalnit,ea e disperata,l-a si pupat, dar mi-a spus ca a fost rece sarutul, ca gandul ii tot la mine. Eu de acum 5 zile nu l-am mai cautat,iar alaltaieri a inceput sa ma sune,mi-a spus ca orice ar face nu ma poate uita,ca ma iubeste. Am zis ca o sa vorbim mai tarziu,a fost de acord. Poate in sinea mea,ma gandeam ca e schimbat,ca merita sa ne acordam o sansa. Si seara,a devenit din nou rece,mi-a spus ca el s-a hotarat ca vrea sa fie singur,ca sa nu cred ca m-a sunat sa ne impacam si prostii. Poftim?! Apoi am incercat eu sa il sun,am vazut ca ii suna ocupat si mi-am dat seama ca discuta cu ea la telefon, asa a si fost, au discutat 1 ora. I-am trimis un mesaj in care ii spuneam ca m-a pierdut pe veci cu minciunile lui si sa ramana cu ea. Ieri iarasi m-a sunat de nenumarate ori,nu i-am raspuns, si mi-a lasat un mesaj vocal,in care plangea,era si baut putin,imi spunea ca nu trece secunda fara sa se gandeasca la mine,ca ma iubeste,ca spera sa fiu fericita. Eu nu mai inteleg nimic, sunt asa bulversata dupa toate. Va rog mult sa imi dati un sfat, de atatea ori m-ati ajutat si vreau sa va multumesc TPU!

Draga Georgiana, nu stiu cati ani ai dar suferinta ta se simte si dincolo de ecran, cuvinte, stari descrise, etc...
As vrea sa iti spun asa... sunt barbat in toata firea, dar eu pe asta l-as bate de i-ar suna apa in cap. De ce spun asta? Pai e foarte simplu.
1.Tu ai facut efortul sa mergi la el cu taxiul -150km- el tratandu-te cu indiferenta, raceala, sictir. Te intrebi de ce? El sufleteste, nu mai este al tau. Si probabil nici trupeste.
2. Nu s-a schimbat in 5 minute. Acest lucru e practic imposibil. Toate astea sunt rezultatul unor actiuni conjugate. Asadar, faptul ca ti-a spus ce ti-a spus inseamna ca e plictisit, poate de "singuratate" -banuiesc ca aveti o relatie la distanta, extrem de greu de gestionat de altfel-, poate de siguranta ca o "proasta" il asteapta de fiecare data cu bratele deschise si se gandeste doar la el si lista ar putea continua.
3. Ai spus ceva foarte adevarat: ai mai gresit si tu. E foarte posibil, mai ales ca intr-o relatie nu numai unul poarta "vina" (daca o putem numi asa) de a face ca aceasta sa nu mai mearga. Aceasta "vina" se imparte si e greu sa pui in balanta cine-i responsabilul, autorul moral al ruperii relatiei. Eu zic ca mai util ar fi as rezolvi problema, nu as cautam vinovati. Voi cautati vinovati! si asta e nasol si pentru tine si pentru el si sunteti la fel de "vinovati".
4.Te-a inselat. Eu spun ca e grav asta, dar si mai grav este ca el traieste in minciuna, de unde vine si revolta mea. Merge pe 2 fronturi si ia din fiecare femeie ce isi doreste, ce are nevoie. Nu accepta compromisurile si prefera drumul de minima rezistenta.
5.Mesajele alea lacrimogene, chiar si vocale cand el baga viorile sunt jalnice, nedemne de un barbat si revoltatoare in conditiile unei vieti duble si recunoscuta (!).
In concluzie: pentru cele enumerate mai sus si pentru alte motive mai importante pe care le stiti doar voi (de viata sexuala nici nu am mai deschis discutia) eu spun sa-l lasi dracului sa se racoreasca cu gandurile lui, cu mana lui dreapta sau cu ce o fi si sa iti cauti pe cineva adevarat si de langa tine.
O sa spui ca e foarte greu. E greu, nimic de spus. Dar... eu spun ca mai bine acum putina suferinta, neliniste, decat mai tarziu o tona de cenusiu, un om stins, un strain. Ai incredere in tine, roaga-te Celui de Sus, rezolva-ti examenele si pe urma vezi ce-i de facut. Viata iti va rasplati asteptarea. Daca vrei sa ma mai intrebi ceva da un mesaj pe privat. Iti raspund cu placere.
Deci, lasa-l! nu-ti trebuie asa ceva. Nu-ti chinui sufletul.

Buna! Emotionanta partea asta din povestea voastra si imi pare rau pentru ceea ce ce intampla dupa 4 ani de relatie! Stii cum se spune "nu cunosti un om cu care stai o viata"
Te inteleg foarte bine prin ceea ce treci,furie,amintiri, resentimente, grija, indiferenta, dragoste ...Toate starile astea sun semnificative deoarece tu inca il iubesti si ascultand melodiile voastre iti face mai mult rau!
Am trecut si eu prin asa ceva dar nu dispera,totul trece stii cum se spune
Dar ce pi se pare extrem de ciudat este comportamentul lui,adica acum te suna si accepta sa va vedeti,iar apoi nu isi aminteste! Scuze ca iti spun,suna urat,dar din chestia asta imi dau seama ca tu ai devenit "jucaria lui" te cauta cand vrea,face ce vrea pentru ca stie ca esti distrusa fara el,chiar daca face asta la betie,stie ca il iubesti! Si inca ceva ciudat,faza cu respectiva tipa la telefon! Wtf,daca ea este mai calma decat tine, ce cauta el in pat cu tine? Ce iti zice ca pe tine te iubeste? Ca la tine se gandeste mereu, in fiecare secunda? Asta nu inteleg si nici nu as vrea deoarece aici va fi o serie de minciuni!
Si acum, suntem fete, hai sa fim serioase..sa nu ne lasam batjocorite asa, adica tu fai sacrificiul sa mergi la el 180 km in mijlocul noptii cu taxiul,iar el a fost indiferent la faza asta(din punctul meu de vedere este un gest de iubire ) iti zic ca relatia nu mai merge!

Si chiar daca noi aici iti putem da doar niste mici sfaturi,tu esti cea care v-a lua in final decizia,dar stii cum,nu gandi cu inima! Gandeste cu mintea si cu inima in acelasi timp!
Stiu ca doare, doare enorm pierderea persoanei de care te-ai indragostit candva, dar daca el nu face nimic pentru voi, tu de ce ai face?
Stii cineva mi-a zis o vorba : "Daca cineva nu ma vrea, eu de ce sa il/o vreau?"Gandeste-te bine timp de 1-2 ore,inchide-te-te in camera fara muzica fara telefon,doar tu si o oglinda! Uitat-te in oglinda si vorbeste cu tine,pe o foaie scrie lucrurile frumoase si cele rele, vezi care predomina, vezi ce ai invatat de la el, ce ti-a oferit!

Nu stiu daca ti-am fost de vreun mic ajutor, dar gandeste-te bine si nu mai plange...Nici un baiat nu merita asta!
Bafta

Iti multumesc frumos pentru randurile sincere... Nu e o relatie la distanta, din contra stam la 3 km unul de altul. Eu intr-adevar sunt la facultate in alt oras, dar in fiecare saptamana faceam sacrificii sa vin acasa, mai mult pentru el; venea si el 1 data pe luna. In fine, nu ii lipsea nimic. Am uitat sa mentionez ca nici prietenii lui nu ma suporta. de ce? pentru ca de cand suntem impreuna, s-a mai cizelat, nu mai iese asa des cu ei si s-a apucat de lucruri mai serioase, a devenit mai responsabil. dar poate totul e doar in capul meu...

E ok sa faci un pas in spate, poate pentru o vreme sa vezi cum reactioneaza dar eu te sfatuiesc, pentru binele tau sa o faci de tot. Nu cred ca ti-ar placea ca pe mai tarziu sa ai parte de si de o a treia persoana in patul voastru... asa pentru diversitate. E dureros, dar asta e! Daca ai incredere in tine, in ceea ce esti tu cu adevarat ca entitate, rupe-te urgent de acolo si traieste-ti doliul. Nu te aventura intr-o relatie noua. Stai si linisteste-ti furtuna din tine si abia apoi bati la alte porti. Nu te repezi, nu te grabi sa iti umpli golul. E foarte important pentru sanatatea ta pshica actiunea asta. Te pup!

Parerea mea mergeti la o sedinta de pshiologie amandoi sau macar vb cu un pshiolog care se ocupa de asa ceva, problema e ca nu te cunosc nici pe tine nici pe el,nu pot critica,judeca, da sfaturi etc fara a cunoaste niste fapte reale, daca povestea e reala, cum sa petrecut de fapt, cum esti sau el ca persoane etc

Ai mai spus intr-o zi povestea ta.
El cred ca vrea si cu tine si cu ea, dar dupa cum are el chef.
Tu nu stiu exact ce vrei. Ai fost sa va vedeti, dar i-ai zis ca te-a pierdut.
Cred ca ar trebui sa vorbiti unu cu celalalt ca sa vedeti ce mai vreti. Ca e tot o incurcatura de sentimente, sperante si presupuneri. Asa spuneti fiecare ce mai vreti si alegeti o cale comuna sau...